7,093 matches
-
Rațiunea nu-și poate satisface această tendință, deoarece ea este doar formă, conținutul primindu-l de la experiența sensibilă; de aceea, este valabilă numai în cadrul experienței posibile, adică a finitului, condiționatului. Astfel, încercarea rațiunii de a depăși experiența alunecă în antinomii. Necondiționatul nu poate fi gândit fără contradicție..."259. În continuare, voi intra în detaliile acestei argumentări kantiene. Cum bine se știe, toate cele trei facultăți de cunoaștere kantiene, sensibilitatea, intelectul și rațiunea, au o funcție unificatoare și ordonatoare, în plus, fiecare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de raționare sau argumentare, ne apare, sintetic spus, ca un proces de trecere de la un condiționat la condițiile lui. Rațiunea, însă, nu poate accepta regresia la infinit în determinarea condițiilor și, de aceea, tinde să se oprească undeva, la ceva necondiționat sau absolut. Acel ceva necondiționat, postulat de rațiune, Kant îl numește "principiu". Spre principii tinde rațiunea, pentru ca, astfel, adevărurile să ajungă la certitudinea lor. Iată, în acest sens, gândul lui Kant. Rațiunea, spune el, caută "condiția generală a judecății". "Cum
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
apare, sintetic spus, ca un proces de trecere de la un condiționat la condițiile lui. Rațiunea, însă, nu poate accepta regresia la infinit în determinarea condițiilor și, de aceea, tinde să se oprească undeva, la ceva necondiționat sau absolut. Acel ceva necondiționat, postulat de rațiune, Kant îl numește "principiu". Spre principii tinde rațiunea, pentru ca, astfel, adevărurile să ajungă la certitudinea lor. Iată, în acest sens, gândul lui Kant. Rațiunea, spune el, caută "condiția generală a judecății". "Cum această regulă e expusă, la
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
la rândul ei, aceleiași tentative a rațiunii și cum trebuie astfel căutată (...) condiția condiției, pe cât de departe posibil, e clar că principiul propriu al rațiunii în genere (în folosirea ei logică) este de a găsi, pentru cunoștința condiționată a intelectului, necondiționatul prin care se completează unitatea lui"262. Principiile la care ajunge rațiunea sunt concepte pe care ea le construiește prin lărgirea conceptelor pure ale intelectului (categoriilor), cu scopul de a unifica necondiționat și universal cunoștințele. Acestea sunt Ideile transcendentale. Spre deosebire de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de a găsi, pentru cunoștința condiționată a intelectului, necondiționatul prin care se completează unitatea lui"262. Principiile la care ajunge rațiunea sunt concepte pe care ea le construiește prin lărgirea conceptelor pure ale intelectului (categoriilor), cu scopul de a unifica necondiționat și universal cunoștințele. Acestea sunt Ideile transcendentale. Spre deosebire de unitățile categoriilor, care sunt finite, relative, condiționate, neavând decât o aplicare în cadrul experienței, unitățile Ideilor transcendentale sunt infinite, absolute, necondiționate, fiindcă se aplică la întreaga experiență, la totalitatea cunoștințelor. Rațiunea are tendința
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin lărgirea conceptelor pure ale intelectului (categoriilor), cu scopul de a unifica necondiționat și universal cunoștințele. Acestea sunt Ideile transcendentale. Spre deosebire de unitățile categoriilor, care sunt finite, relative, condiționate, neavând decât o aplicare în cadrul experienței, unitățile Ideilor transcendentale sunt infinite, absolute, necondiționate, fiindcă se aplică la întreaga experiență, la totalitatea cunoștințelor. Rațiunea are tendința de a da acestor idei pe care ea însăși le construiește valoare obiectivă. În felul acesta, se obține o cunoaștere pur rațională, care nu mai are nici un suport
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
posibilă. Rațiunea umană, în folosirea ei metafizică, face saltul de la posibilitate la realitate, afirmând sau asumând existența unor obiecte corespunzătoare Ideilor rațiunii. Această tendință a rațiunii este numită de către Immanuel Kant "iluzie transcendentală" și este explicată astfel: rațiunea, în căutarea necondiționatului, are tendința să creadă că, dacă este real condiționatul de la care pornește, trebuie să fie reală și seria întreagă a condițiilor lui, fără de care el n-ar fi luat ființă, deci trebuie să fie real și necondiționatul sau condiția ultimă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rațiunea, în căutarea necondiționatului, are tendința să creadă că, dacă este real condiționatul de la care pornește, trebuie să fie reală și seria întreagă a condițiilor lui, fără de care el n-ar fi luat ființă, deci trebuie să fie real și necondiționatul sau condiția ultimă, de care depinde existența ca atare. Principiul pe care se bazează rațiunea aici este: "dacă este dat condiționatul, atunci este dată și întreaga sumă a condițiilor, prin urmare necondiționatul absolut, care el singur face posibil condiționatul"264
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
luat ființă, deci trebuie să fie real și necondiționatul sau condiția ultimă, de care depinde existența ca atare. Principiul pe care se bazează rațiunea aici este: "dacă este dat condiționatul, atunci este dată și întreaga sumă a condițiilor, prin urmare necondiționatul absolut, care el singur face posibil condiționatul"264. Această iluzie prin care s-a constituit metafizica nu poate fi înlăturată, fiind constitutivă rațiunii. De aceea, Kant va proceda la o altă strategie de a-i dovedi aparența: să arate că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ontologic, argumentul cosmologic și argumentul finalist, sunt demontate ca greșite de către Immanuel Kant. Am să mă opresc acum la cosmologia rațională și la antinomiile pe care rațiunea le produce în legătură cu Ideea cosmologică, căci acestea ne interesează aici. Universul, ca unitate necondiționată a tuturor fenomenelor ce se condiționează unele pe altele, ca totalitate a lor, este doar o idee a rațiunii în căutarea absolutului. În activitatea sa metafizică, rațiunea, însă, investește această idee cu existență de sine stătătoare și caută să-i
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ca o condiție a lucrurilor în sine, a fost aplicată la fenomene, care nu există decât în reprezentare"272. Totalitatea absolută a seriilor condițiilor din lumea sensibilă "se bazează numai pe o folosire transcendentală a rațiunii, care reclamă această totalitate necondiționată de la ceea ce ea presupune a fi lucrul în sine", pe când lumea sensibilă nu cuprinde o astfel de totalitate 273. Antinomiile pot fi soluționate în momentul în care se acceptă aceste premise ale filosofiei critice. Astfel, Kant argumentează că primele două
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
statutul antinomiilor și finalitatea pe care întâlnirea cu antinomicul o are în gândirea filosofului german. Iar acest lucru este acum clar. În primul rând, antinomiile nu aparțin realului, lucrului în sine, ci numai rațiunii cunoscătoare, care vrea să acceadă la necondiționat, la absolut. Cu toate acestea, ele nu sunt erori de raționare, ci sunt inevitabile în acest demers al rațiunii. În al doilea rând, antinomiile sunt un argument negativ, pe care Immanuel Kant îl folosește pentru a nega legitimitatea metafizicii tradiționale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Kant, ca și la eleați. Diferența față de eleați este însă foarte mare, aș spune radicală. Acolo, paradoxurile erau consecința încercării de cuprindere rațională a lumii sensibile. Dincoace, antinomiile sunt rezultatul încercării rațiunii de a cuprinde lumea suprasensibilă, lumea absolutului, a necondiționatului. În consecință, la eleați antinomicul era folosit ca argument pentru negarea realității lumii fenomenale, în favoarea lumii raționale, metafizice. Dincoace, el este un argument pentru negarea posibilității cunoașterii lumii suprasensibile, un contra-argument la adresa posibilității metafizicii. Prin argumentul antinomiilor, la eleați metafizicul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
universalității pentru intelect. Deși observăm între aceste două operații o corespondență formală, nu putem să nu observăm și o necorespondență valorică a rezultatului lor: valoarea logică a conceptului este înlocuită cu valoarea metafizică a principiului, întrucât totalitatea are ca suport necondiționatul, care este unul dintre punctele fixe ale metafizicii 366. Trecerea de la intelect la rațiune este un urcuș al cunoașterii dinspre condiționat și limitat către ceea ce este necondiționat și nelimitat. Rațiunea este facultatea de gândire a necondiționatului sau absolutului 367. Instrumentul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
conceptului este înlocuită cu valoarea metafizică a principiului, întrucât totalitatea are ca suport necondiționatul, care este unul dintre punctele fixe ale metafizicii 366. Trecerea de la intelect la rațiune este un urcuș al cunoașterii dinspre condiționat și limitat către ceea ce este necondiționat și nelimitat. Rațiunea este facultatea de gândire a necondiționatului sau absolutului 367. Instrumentul ei în acest sens sunt conceptele totalității. Cum am văzut, această extensie a cunoașterii de la condiționat la necondiționat este considerată ilegitimă din punct de vedere logic și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
totalitatea are ca suport necondiționatul, care este unul dintre punctele fixe ale metafizicii 366. Trecerea de la intelect la rațiune este un urcuș al cunoașterii dinspre condiționat și limitat către ceea ce este necondiționat și nelimitat. Rațiunea este facultatea de gândire a necondiționatului sau absolutului 367. Instrumentul ei în acest sens sunt conceptele totalității. Cum am văzut, această extensie a cunoașterii de la condiționat la necondiționat este considerată ilegitimă din punct de vedere logic și epistemologic de către Kant, iar motivul este apariția antinomiilor. Aceasta
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al cunoașterii dinspre condiționat și limitat către ceea ce este necondiționat și nelimitat. Rațiunea este facultatea de gândire a necondiționatului sau absolutului 367. Instrumentul ei în acest sens sunt conceptele totalității. Cum am văzut, această extensie a cunoașterii de la condiționat la necondiționat este considerată ilegitimă din punct de vedere logic și epistemologic de către Kant, iar motivul este apariția antinomiilor. Aceasta înseamnă că atât cunoașterea în sens strict cât și cunoașterea în sens extins se supun regulilor logicii clasice a noncontradicției. Hegel a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
celor două elemente contradictorii într-o structură de sinteză. Este momentul în care se construiesc conceptele concrete. Acum intră în joc ceea ce Hegel numește rațiunea speculativă sau pozitivă. Cu aceasta se ajunge la atingerea totalității, a infinitului, a absolutului sau necondiționatului. Ceea ce este foarte important e că intelectul și rațiunea dialectică apar aici ca subordonate rațiunii speculative și funcției acesteia. Altfel spus, "rațiunea speculativă comandă întreg sistemul facultăților de cunoaștere"372. Această idee a rațiunii speculative este cea prin care Hegel
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nici de comuniune mistică. El poate fi perceput doar în cadrul gândirii orientată obiectual. Aici "are loc saltul omului în cuprinzător. (...) El ne eliberează din cătușele gândirii determinate, nu prin abandonarea ei, ci prin împingerea ei până la limită. (...) Ființa însăși, atotîntemeietoare necondiționatul tinde să îmbrace o formă obiectuală în fața ochilor noștri, deși această formă îi este neadecvată și trebuie să se prăbușească de la sine, lăsând în urma ei, prin distrugerea sa, pura claritate a prezenței cuprinzătorului"704. În această ipostază, cuprinzătorul este ceea ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
arată acesta, dezvoltă în mintea noastră tendința de a căuta condiția lor ultimă, aceea care întemeiază legătura dintre subiectele și predicatele judecăților ce le alcătuiesc. Este vorba de un subiect absolut, anterior oricărei relații cu un alt termen. Această substanță necondiționată nu poate fi decât sufletul. Silogismele ipotetice, la rândul lor, ne împing să căutăm o presupunere ultimă, la care să se reducă toate presupunerile din judecățile ipotetice. Ca atare, aceasta trebuie să reprezinte totalitatea necondiționată a condițiilor de care atârnă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un alt termen. Această substanță necondiționată nu poate fi decât sufletul. Silogismele ipotetice, la rândul lor, ne împing să căutăm o presupunere ultimă, la care să se reducă toate presupunerile din judecățile ipotetice. Ca atare, aceasta trebuie să reprezinte totalitatea necondiționată a condițiilor de care atârnă posibilitatea empirică a fenomenelor. Rațiunea ajunge, astfel, la ideea unei substanțe universale capabilă să joace rolul de obiect absolut, iar aceasta este lumea sau universul. În sfârșit, silogismele disjunctive ne împing să căutăm unitatea ultimă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
drepturile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului"375. Din perspectiva eticii mediului sunt necesare câteva scurte comentarii. Să ne situăm pentru început, de dragul argumentării, pe poziții antropocentrice și instrumentaliste, astfel încât să putem susține că natura trebuie să servească în mod necondiționat intereselor omului. În acest caz, răspunsul cel mai puternic pe care îl putem da este acela că este imposibil sau cel puțin foarte puțin probabil să identificăm o acțiune umană care ar produce un rău ireparabil și ireversibil naturii, mediului
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Or, orice interpretare alegorică este inofensivă; alegoria este o acoperire sau mai degrabă o travestire a ceva care este deja cunoscut ori cognoscibil într-un anumit fel, în timp ce apariția unei Imagini având virtutea de simbol este un fenomen originar (Urphaenomen), necondiționat și ireductibil, apariția a ceva ce nu se poate manifesta altfel în lumea noastră" (Mundus Imaginalis ou l'imaginaire et l'imaginal, conferință susținută la Colloque du Symbolisme, Paris, 1964, publicată în Cahiers internationaux du symbolisme 6, Bruxelles, 1964, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
stimulate de glucoză și protecția față de apoptoză presupune că glucoza nu numai că reglează fenotipul β-celular existent, dar poate regla și numărul de celule β (180). Regenerarea celulelor β (prin neogeneză sau replicare) necesită, pe lângă intervenția factorilor de creștere, prezența necondiționată a glucozei. De altfel, metabolismul glucozei activează toate căile de semnalizare intra-β-celulară, influențând toate kinazele: calmodulinkinaza, proteinkinaza A, proteinkinaza C, kinazele reglate extracelular, proteinkinazele de activare mitogenică (MAPK) și kinazele fosfatidil inozitol 3. Aceste efecte sunt mediate de creșterea concentrației
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
Întâmplare, roluri de prizonieri sau gardieni. După ce au intrat prea convingător În roluri și au Început să apară ecouri sociale defavorabile, experimentul a fost Întrerupt. A fost ceva În sensul altui experiment celebru, al lui Milgram, de obținere a „supunerii” necondiționate În fața unei autorități discreționare. Ambele cercetări au fost puse În chestiune, reproșându se faptul că nu au respectat condițiile de etică a cercetării. Zimbardo a devenit Însă președinte al Asociației Psihologilor Americani, iar În prezent este director al Centrului Stanford
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]