3,830 matches
-
colegi de facultate, dintre care unii se schimbaseră la modul dezamăgitor! O înmormîntare a unei colege la care, fiul actriței (azi, cunoscut regizor) află că unul dintre cei care plîngeau era... primul ei soț. În altă parte, reamintește moartea nedemnă, nedreaptă a unor mari artiști (sînt prea mulți, ca să-i pot cita). Și, spre final, Candid Stoica povestește calvarul prin care trece un autor de jurnal, jurnal brutal, periculos de sincer, în perioada comunistă: ascundea jurnalul, uita unde le-a ascuns
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de autor!); analiza sistemului politic comunist este făcută cu duritate, fără menajamente. Portretizarea colegilor, chiar și-n cîteva rînduri, surprinde esența. Trecerea graniței este și ea un capitol captivant. Păcat că Furdui se pripește, uneori, umorile-i eșuînd în verdicte nedrepte: dau doar cîteva exemple Liviu Ciulei, O. Paler, Iulian Vișa sau Lazăr Vrabie. Amintirile cunoscutului actor devin însă un capitol important al memorialisticii noastre de specialitate. Această carte care "conține mai multe cărți" (cum remarcă în postfață și Victor Frunză
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
refuzat să învețe o nouă partitură a rolului său din Cetatea de foc a lui Davidoglu (cine mai pomenește azi de oportunistul Davidoglu și de dispăruții politruci ai "tribunalului" comunist!?); m-a mîhnit și episodul (pe care-l cunoșteam) pensionării nedrepte a marii comediene Maria Giurgea, la numai 48 de ani, în plină putere creatoare; o atitudine pe bună dreptate, dură are Ion Focșa și cînd vorbește despre grosolana metodă a preluării spectacolului de teatru, la televiziune, în regia tv a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
am să-i arăt calea luminii pri mijlocirea comandamentelor noastre, dar nu-l voi învinovăți. Glasul duhovnicului depăși orice măsură, lemnul confesionalului păru să se facă fărâme: Trebuie, trebuie, e o poruncă ce vine de sus. Eu nu accept porunci nedrepte; Dumnezeu e binele, milostenia, adevărul, iar nu minciuna vicleană, înșelătoria, răutatea. Glasul gros al lui Tommaso tremura, de-acum nu mai exista cale de întoarcere și loc de recurs la subterfugii, făcând uz de un ton mai smerit sau invocând
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lucrurile pământești și în cele ale unui pârlit ca mine? Oh, Doamne! Nu am rude însemnate, nu aparțin nobilimii și nici măcar unor familii de cardinali. Tatăl meu, un cismar analfabet, nu s-ar pune de-a curmezișul legii, chiar și nedrepte, iar Papa îmi interzice să respir. Oh Doamne Dumnezeule. Supravegherea strictă sub care era ținut și neîncetatele mutări dintr-o celulă într-alta nu-i îngăduia să-și facă prieteni și să aibă relații de amiciție, dar nu se putea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spus-o și altădată, și nu preget a o repeta acum aici, în pragul acestei publicații a cărei cea dintâi menire este să pună o ordine vie în câmpul gândirii și vieții noastre teologice. Evident, dacă vreau să nu par nedrept, ar trebui să recunosc că situația gândirii noastre religioase nu este izolată. Sforțările așa de pline de temperament ca și de talent literar ale neoscolasticii franceze de azi, sunt, doar un pendant categoric desigur, mai disciplinat, mai precis, mai cu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
educației. Să mai adăugăm aici că ele sunt o sursă de conflict între soți. Părintele biologic îl vede pe cel vitreg (în cauză sunt preponderent tații) ca fiind prea autoritar, dur și subiectiv. La rândul lui, acesta se simte tratat nedrept, considerând că vrând să facă bine educând copiii, răsplata este reproșul. El fie va deveni prea tolerant, fie nu se va mai implica serios; favoritismul este o altă cauză majoră a nemulțumirilor, mergând până la conflicte deschise. Se știe bine că
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
parte a teritoriului sovietic”. În al patrulea volum al Dicționarului enciclopedic român, publicat în 1966, se spunea doar că, în 1918, „Basarabia a intrat în componența României”, fără a mai face referire la vreo acțiune de formă, cotropire sau act nedrept. După 1967 a debutat o campanie susținută de cercetare, noi documente privitoare la Basarabia fiind descoperite în arhivele din țară și din străinătate. Reacția sovietică nu putea lipsi, și la insistențele lui Bodiul, la 1 octombrie 1967, primul ministru sovietic
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
și onoarea lui, întrucât ea ajunge vreodată a fi supusă judecătorilor, de arbitrariul guvernului. Care este alegătorul care stă indiferent, când știe că tribunalul și curtea atârnă de ministrul justiției și când își închi puiește, poate pe drept, poate pe nedrept, că și câștigul sau pierderea lui atârnă de aderența sau neaderența sa la voința puterii executive?<ref id=”1”>Ibidem, pp. 110-111.</ref> Teoria constituțională pe care o schițează Maiorescu cu ocazia revizuirii este ilustrarea, în forme de oratorie clasică
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
prin implicarea lor în cadrul unor rituri păgâne ori împotriva unor simpli coreligionari sau chiar și ale unor comunități creștine (cazul bagauzilor etc.). Mărturiile creștine din partea soldaților au creat un impact neașteptat și o nesiguranță firească în luarea anumitor decizii, uneori nedrepte împotriva aceleiași Bisericii, tentând autoritățile imperiale să treacă la epurarea militarilor pentru a-și asigura libertatea propriilor acțiuni (Dioclețian și Galerius) ori pentru a ridiculiza și îngreuna existența socială a soldaților creștini (Iulian Apostatul). Bibliografia istorico-teologică utilizată, abundentă și variată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
22, 49), și îndată unul dintre ei l-a lovit pe slujitorul marelui preot. Intervenind, Isus a spus: Lăsați, până aici! (22, 51), arătând renunțarea la orice act de apărare-ofensivă violentă, neomițând denunțarea explicită și nonviolentă a comportamentului fals și nedrept al cărturarilor și fariseilor. Atitudinea acestora este descrisă în textul lui Marcu (14, 48-49), unde fariseii și cărturarii erau mustrați cu asprime de către Cristos: Ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și toiege, ca să mă prindeți. În fiecare zi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care vă blestemă, rugați-vă pentru persecutorii voștri, pentru ca să deveniți fiii Tatălui vostru care este în ceruri, care face să răsară soarele și peste cei răi și peste cei buni și face să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți“ (Mt 5, 44-45). În De resurrectione mortuorum, 19, 7, autorul face o aluzie critică la acțiunile armate care distrug popoarele și orașele, condamnând cu asprime guvernanți care le înfăptuiesc: Asasinul, sau principele ori tiranul care ar fi ucis pe nedrept
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
curentă, în măsura în care ar fi dăunătoare umanității; cu cât mai mult un om ucide, cu atât mai mult este considerat glorios. Lactanțiu devine o portavoce pentru Ciprian în ironizarea diversității dintre morala publică și cea privată, fapt ce aduce în discuție nedreapta distincție a delictului individual văzut ca sacrileg de uciderea în luptă, legitimată și glorificată. În fragmentul citat se poate vedea că Imperiul roman este fondat pe violență și pe idolatrie, dată fiind divinizarea ființelor umane în baza puterii războinice. Scriitorul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
legile statului nu căutau înfăptuirea dreptății ci pe aceea a utilității (utilitas), ceea ce nu era îngăduit între frontierele unei nații devenea învoită împotriva altor popoare, iar masacrele, distrugerile de orașe și jefuirile ar fi o dovadă. Dacă legile patriei sunt nedrepte față de alte neamuri, atunci nu pot fi considerate obiectiv nici măcar drepte, autorul atrage atenția asupra legilor care aduc neajunsuri individului. În aceste condiții, trasează figura creștinului ca mărturisitor al păcii și al reconcilierii în fața violenței (Instituțiile divine, VI, 18, 12-26
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi purtate cu blândețe de către cei buni, dacă este posibil, astfel încât, prin potolirea dorințelor nestăpânite, să fie distruse aceste vicii care trebuie ori nimicite, ori ținute în frâu de puterea cea dreaptă. Din acest motiv, un război care aparent pare nedrept, devine drept în planurile lui Dumnezeu, astfel Augustin apăra paginile Vechiului Testament, contra atacurilor maniheilor, justificând agresiunile poporului izraelit împotriva popoarelor care locuiau în țara promisă, din care au fost izgoniți, și a națiunilor mărginașe. O altă problemă dificilă, pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sa. Soldatul nu poate fi numit responsabil de uciderile săvârșite, căci și soldatului i se poruncește prin legi să ucidă dușmanul, iar dacă s-a abținut de la uciderea acestuia, își primește pedeapsa de la împărat. Vom îndrăzni să dăm aceste legi nedrepte? Căci mie mi se pare o lege care nu e dreaptă și nici nu poate fi inculpat de încălcarea poruncii a V-a, deoarece ordinea naturală, care vizează pacea oamenilor, cere ca autoritatea și decizia de a porni un război
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
războaie drepte cele care răzbună nedreptățile, dacă o țară sau o cetate trebuie pedepsită, ori dacă s-a neglijat revendicarea a ceea ce s-a luat prin nedreptate. Chiar dacă există o cauză dreaptă și intenția declarantului este rea, războiul drept devine nedrept, pentru că dorința de a dăuna, cruzimea în propunerile de răzbunare, sufletul nemilos și neîmblânzit, sălbăticia agresiunii, râvna arzătoare de a domina și alte lucruri asemănătoare, sunt acelea care în război încalcă dreptul. Războiul nu devine nedrept datorită curselor folosite pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scuza că trebuie să fure pentru a putea trăi. Maxim rostește regula principală a creștinului, potrivit căreia: În toți creștinii prima cinste, trebuie să fie serviciul militar, și că onestitatea este ofensată dacă soldatul obligă cetățeanul să plătească o taxă nedreaptă, deoarece Ioan Botezătorul nu a cerut soldaților să nu strângă taxele stabilite, ci i-a îndemnat să nu strângă mai mult decât s-a hotărât; dacă soldații acționează împotriva celor lipsiți de apărare, pentru că cel neînarmat, nu poate ofensa; dacă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
folosirea termenului de persecuții, ține și de conotația sa specifică. Astfel, în timp ce persecutio la origine, indica pur și simplu o supraveghere judiciară ce putea duce până la urmărirea unei acțiuni, treptat, în limbaj creștin, a devenit sinonim cu urmărirea crudă și nedreaptă efect al unei judecăți negative atinse prin persecutori, termen depreciativ la origine. Un atare raționament a condiționat pentru multă vreme istoriografia creștină, iar faptul este cu atât mai natural cu cât a impregnat și marea majoritate a surselor noastre. În
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Ferocitatea cu care i-a persecutat pe creștini, semnul unei intoleranțe și a unei răzbunări personale împotriva adversarilor care l-au iritat cu precădere, își află originile în orgoliul rănit și în reacția violentă a unui om acuzat aparent pe nedrept de un delict infam, care întoarce învinuirea împotriva presupușilor săi acuzatori, făcându-i să plătească una dintre multele acuzații uneltite și răspândite contra sa. Prin celebra sa descriere că le adresa batjocuri celor care piereau, Tacitus, denunță starea sufletească a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din timpul domniei lui Domițian a creat premizele doctrinei antimilitariste a ereticilor și ale creștinilor din secolele posterioare, iar ruptura completă dintre Imperiul roman și creștinism a fost identificată în atitudinea ireconciliabilă a procesului de la Ierusalim, în condamnarea superficială și nedreaptă a lui Ponțiu Pilat (10 a.Chr.-39 p.Chr.) și în moartea inocentului Isus. După condamnarea lui Clement și a soției sale Domitilla, Domițian a privit cu alți ochi creștinismul infiltrat în aristocrația sa și chiar în familia imperială
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aveau printre dânșii, în armata lor, și un anumit număr de creștini. La Tingi (298), a fost executat militaris exceptor Cassianus, notarul tribunalului militar al lui Aurelius Agricolanus, pentru refuzul înregistrării sentinței de moarte decretată împotriva centurionului Marcellus considerând-o nedreaptă. Un alt militaris exceptor sau poate cancellarius in officio praesidis praefectus, Genesius din Arelate, un catehumen creștin, a fost condamnat în timpul persecuției dioclețiene pentru refuzul scrierii dispozițiilor anticreștine, gest concretizat prin aruncarea tablelor (tabellae). În 299 la Cezareea Mauritaniei, Fabius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
electorale din 1980 a făcut referire la războiul din Vietnam ca la o "cauză nobilă", lucru care a dus, zice Lewis, la "complicarea campaniei sale naționale, datorită incoerenței cu înțelegerea generală (de către public adăugirea mea) a Vietnam-ului ca război nedrept în care America a jucat un rol ingrat"594. În orice caz, consemnează criticul, adevărul narativ al poveștilor lui Reagan nu este niciodată unul verificabil prin mijloace empirice, ci stă în "coerența cu criteriile morale și bunul simț al publicului
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
groțiană este aceea a solidarității sau a solidarității potențiale a statelor care formează o societate internațională, cu privire la consolidarea normei de drept" (Bull 1966a: 52). Solidarismul este vizibil în convingerea groțiană că există o distincție clară între războaiele drepte și cele nedrepte și în asumpția "din care derivă dreptul intervenției umanitare ... aceea că ființele umane individuale sunt subiecți de drept internațional și membri de drept ai societății internaționale" (1966a: 64). Pluralismul, așa cum era prezentat de Vattel, jurist internațional din secolul al XVIII
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
principiile după care umanitatea se organizează politic. Reflectând asupra principiilor de includere și excludere, etica discursivă poate reflecta asupra fundamentelor normative ale vieții politice. Din punctul de vedere moral conținut în etica discursivă, statul suveran, ca formă de comunitate, este nedrept, deoarece principiile de includere și de excludere nu sunt rezultatul dialogului deschis și al deliberării, unde toți cei care vor fi afectați de aranjament au avut posibilitatea de a participa la discuție. Împotriva naturii exclusive a legăturii sociale de la baza
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]