5,657 matches
-
influențat de nimeni. Vorbesc după capul meu. E ridicol să-l citezi pe Schopenhauer sau pe Nietzsche pentru a defini acel "Lebensgefühl" al meu, care îmi vine de la strămoși și din propensiunea de a-mi converti necazurile în nenorociri și nenorocirile în catastrofe." (Emil Cioran, Caiete III) La sfârșitul secolului al XIX-lea, Europa este în decadenta, omul trece printr-o criză (economică, politica, socială), cu componentă să cea mai dramatică, criza spirituală. Hiperaționalismul și invazia tehnologiei se află la rădăcina
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și în cazul lui Nietzsche, dispariția omenirii este dorința să profundă. Înverșunarea să împotriva nașterii, "aceasta aberație a naturii", împotriva vieții, cu calvarul ei absurd (te ajută doar iluziile, dar el nu le poate avea), împotriva lumii că abator, este nenorocirea lui Cioran. Ideea această eră răspândită și la Grecii antici. Anterior lui Eschil și Euripide, care dezvoltau mitul marelui rău al predestinării la crimă, gânditorii greci ai timpurilor celor mai vechi aveau o înclinație pentru tot ce e teribil, nefast
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu Divinitatea sunt departe de a fi senine, divinitatea este sursa nefericirii sale. Dialogul-monolog pe care il inițiază cu Creatorul îi provoacă o permanentă tristețe, care se transformă însă în hrană lui. Cioran îl face responsabil pe Dumnezeu de toate nenorocirile, el suferă, insă pare că este chiar satisfăcut de această suferință, el îi disprețuiește pe credincioșii care așteaptă de veacuri semne de milă, pentru ca, lui, ceea ce ii inspiră divinitatea este furie dezlănțuita. Dezinteresul este păcatul de neiertat al lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a-și curma viața, pentru că autoritatea divină o interzice. Credinciosul trebuie să accepte această porunca în mod definitiv și, totodată, să i se supună. Sinuciderea este definită de Biserică drept acțiunea de suprimare a propriei vieți pentru eliberarea de o nenorocire pe care nu ai curajul să o suporți, act blamabil, tocmai pentru că încalcă porunca divină. Dacă Dumnezeu ne dă viață, el este singurul îndreptățit să ne-o ia, omul nu dispune de viață să întocmai că și divinitatea. Privind faptă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de binefacere la Cezareea Capadociei, este acela care ne-a convins pe toți, prin exemplul viu și prin îndemnuri la milostenie, lansate în cele mai multe dintre predicile sale, că, fiind oameni, să nu disprețuim pe frații noștri când îi vedem în nenorociri străine, ci să ne silim a întrebuința bine avutul nostru, să le arătăm lor mila, pe care și noi o cerem mereu de la Dumnezeu. Exemplul al acestui mare predicator al milosteniei, a determinat și va mai determina pe mulți la
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
adorabil decât un pui galben care tocmai a ieșit din găoace? Dimensiunea lui (încape în palmă), culoarea, puful, piuitul afectuos, agilitatea pe care o arată imediat după eclozare, toate converg în a-i asigura, măcar la început, un statut preferențial. Nenorocirea, în vremurile acestea de viteză și speculă, este că, abia venit pe lume, puiuțul este deja "pui", este deja marfă. Etichetat cu mențiunea "hrănit cu grâu", "crescut în aer liber", sau "de Gers". Ca și în cazul vițelului, avem de-
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
siberiene Apărut pe pământ cu mult înaintea omului, împărțind cu acesta, vreme îndelungată, teritoriul, prada și peștera, ursul a acumulat de-a lungul câtorva mii de ani aproape toate titlurile de glorie, pentru a cunoaște, în ultima vreme, ce înseamnă nenorocirea. Stimat, admirat și folosit ca sursă a imaginarului de omul paleolitic, considerat o rudă apropiată (vânează, pescuiește, stă în două picioare, are un schelet și o structură osoasă asemănătoare cu ale omului), aflat la baza tuturor mitologiilor europene, revendicat ca
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
mod evident, exigențelor principiului responsabilității individuale. Așa cum observă, de pildă, Eric Rakowski, o companie de asigurări ghidată de această idee "ar factura rate mai mari inclusiv pentru persoanele care, din cauza genelor lor, suferă de prejudicii congenitale sau de alte câteva nenorociri pentru care nimeni nu a fost de vină, pentru persoanele care au fost predispuse să contacteze o anumită boală sau să sufere de anumite dizabilități care fură ani de viață sau necesită tratamente costisitoare. Acest rezultat ar fi, însă, nedrept
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
curaj, ca un instrument direct al lui Stalin. KPD-ul va constitui, de fapt, prima victimă a politicii lui Stalin față de Hitler. Grupuri fervente Dacă Germania prezintă cazul cel mai spectaculos al consecințelor politicii clasă contra clasă, trebuie subliniat că nenorocirile ating în primul rînd partidele Europei care aveau o efeciență reală înaintea instaurării acestei linii, în principal în Franța și Germania și, sub o altă formă, în Marea Britanie. În revanșă, această politică agresivă convine perfect partidelor mici cărora le întărește
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
din Întâmplări în irealitatea imediată cu cea a lui Kafka. Crohmălniceanu nota apropierea prozei lui Blecher nu numai de proza lui Kafka, dar și de cea a lui Bruno Schulz și Robert Walser, prin ,,facultatea de a se instala în nenorocire, de a aceepta o condiție curentă a vieții"52. În acceași direcție se înscrie și Dinu Pillat care, în Mozaic istorico-literar, îi dedica lui Blecher, capitolul ,,Cazuri literare insolite" încadrându-l în generația de scriitori cu Mircea Eliade, Anton Holban
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
diferență individuală este motivul central al tuturor plîngerilor nefondate împotriva nedreptății vieții. A baza justiția imanentă pe uniformitatea fericirii ar însemna să pretindem fie ca toți să contribuie în mod egal la o fericire comună absolută, fie ca fericirea și nenorocirea să fie împărțite fără să se țină deloc seama de gradul meritului individual, fie ca toți să primească după moarte o compensație uniformă pentru nenorocirea comună, ceea ce ar implica eliminarea totală a meritului sau a lipsei acestuia atît la nivelul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
toți să contribuie în mod egal la o fericire comună absolută, fie ca fericirea și nenorocirea să fie împărțite fără să se țină deloc seama de gradul meritului individual, fie ca toți să primească după moarte o compensație uniformă pentru nenorocirea comună, ceea ce ar implica eliminarea totală a meritului sau a lipsei acestuia atît la nivelul vieții individuale, cît și la cel al vieții societăților. Acest fapt nu ar avea deloc nevoie să fie constatat cu atîta precizie, dacă plîngerea sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Palestina chiar dacă poporul nu ar fi căzut în decadență, în acest caz însă, înfrîngerea externă nu ar fi constituit decît un accident. Intangibil prin forța sa interioară, prin forța sa esențial motivantă, poporul ar fi fost capabil chiar și în nenorocire sau mai curînd din cauza ei de un nou elan, așa cum a fost cazul în timpul robiei din Egipt. (Dumnezeu ar fi dat la modul simbolic poporul pe mînile romanilor, dar nu pe mîinile lui Satan, banalizatorul). Trebuie să înțelegem în acest
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții, dacă tendința evolutivă nu ar fi putut face să apară din mizeria umană datorată agresivității perverse exemplul omului-săvîrșitor purificat de orice agresivitate dușmănoasă și de orice pervertirea dorințelor. Nu am putea insista prea mult timp asupra mitului mîntuirii, căci nenorocirea lumii provine din opiniile divergente față de salvarea ei. Salvarea nu poate fi decît realizarea sensului vieții. Sensul vieții, adevărul ei imanent, legalitatea ei, nu ar putea fi o teorie care să aibă nevoie de sprijinul probei discuțiilor. Adevărul vieții trebuie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
concepe utilitatea ei pentru „simplul particular”, care „în cetirea istoriei găsește mângâiere pentru relele de față; ea îi arată că, printr-o tristă fatalitate, perfecție n-a fost niciodată în lume, vă virtutea mai întotdeauna a fost prigonită în viață”; nenorocirile proprii „trebuie să le socotim de nimică” atunci când cunoaștem marile nenorociri ale trecutului. Ideea, pe care Mihail Kogălniceanu a preluat-o dintr-o scriere anonimă de la începutul secolului și asupra căreia va reveni mai târziu are la prima vedere, o
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
mângâiere pentru relele de față; ea îi arată că, printr-o tristă fatalitate, perfecție n-a fost niciodată în lume, vă virtutea mai întotdeauna a fost prigonită în viață”; nenorocirile proprii „trebuie să le socotim de nimică” atunci când cunoaștem marile nenorociri ale trecutului. Ideea, pe care Mihail Kogălniceanu a preluat-o dintr-o scriere anonimă de la începutul secolului și asupra căreia va reveni mai târziu are la prima vedere, o evidentă notă de resemnare; cărturarul găsește însă aici și suportul unui
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
împrejurimile acestei fortărețe, 15-20 km și nimic mai departe. Nu ținem câtuși de puțin să mergem cu armata rusească, nici să trecem Balcanii. Am fi făcut poate mai bine dacă alegeam gurile Dunării și Dobrogea, drept câmp de luptă. Din nenorocire ne am gândit prea târziu”. Da, atunci Dobrogea o aveam de la noi și nu rușii ar fi trecut cei dintâi de ar fi ocupat nordul provinciei, pentru ca pe urmă, având Cernavodă și linia ferată, să poată aduce pe mare transporturile
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
vârf de munte ce sărută cerul;/O îmbinare și-o alcătuire/ Pe care zeii toți și-au pus pecetea/ S-arate lumii-un om într-adevăr/."207 Uciderea unei asemenea ființe investite cu puteri divine nu poate să aducă decât nenorociri și chiar semne apocaliptice. De aceea, pentru prinț "...vremurile-s scoase din țâțâni". Însă oribilul asasinat din incipitul piesei deschide perspectiva unor reinvestiri biblice. Fostul rege obișnuia să se odihnească în grădina castelului din Elsinore, iar asasinatul săvârșit de fratele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
corect situația tragică a eroului, în conformitate cu nefasta rătăcire a astrului: "Gelu: Vino să vezi...Luceafărul... Maria (cu teamă): Nu...mi-e frică...E prea mare și prea amenințător...Pe bulevard, lumea-l privea încă dinainte de apusul soarelui, comentând speriată...Vestește nenorociri."220 In mod similar, conferința Soarele care moare însoțește sinuciderea lui Ladima ("frate bun" în accepția lui Fred ), anunțând și prăbușirea fatală din epilogul romanului. In piesa Danton, considerată de către autorul însuși o reconstituire istorică și demonstrând o dată mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
pe care poetul național le invocă tot în confesiunile intime: "Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricare altul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume...Și tu știi care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine. Și poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuși de puțin, dacă nu era acest lucru extraordinar în ființa mea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine. Și poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuși de puțin, dacă nu era acest lucru extraordinar în ființa mea care e totodată o extraordinară nenorocire. Căci e bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze cu împrejurările și să prinză din zbor puținul noroc care îl dă o viață scurtă și chinuită, și eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Fred Vasilescu din unghiul sensibilității accentuate a personajului masculin, sensibilitate nesesizată de cei mai mulți: "...Prietenii mei cred sincer că nu am inimă. .. Și citează cazuri de autentică insensibilitate pe care aș fi dovedit-o adeseori, refuzând de a crede celor în nenorocire...Cei cu adevărat în stare să sufere sufletește au și orgoliul de a refula totul..."337 Iată cât de puternic, intens, fără "castitate" stilistică, ci, dimpotrivă, cu accente realiste, învecinate cu naturalismul, mărturisește Fred dragostea pentru femeia unică a vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
credincioși ar trebui să fie aceia care să crească prin experiența suferinței. Deci, dacă se naște întrebarea: cum pot creștinii învăța să înțeleagă modul în care suferința poate fi transmisă lui Dumnezeu, cu rezultate pozitive sau cum putem crește prin nenorocire, răspunsul la acestea depinde și de înțelegerea rolului pozitiv pe care suferința îl poate juca în interiorul vieții creștine. Din nou, e impetuos necesar să subliniem că depinde de credincios să permită suferinței să preia aceste roluri. Suferința poate conduce la
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
sens în suferință, nu va învăța nimic din această experiență. Dar cine crede că Dumnezeu poate folosi suferința în favoarea lui, să vorbească în ea Și prin ea, va fi deschis în a vedea mâna lui Dumnezeu la lucru în această nenorocire. Cuvioșii părinți, atinși de nenumărate boli, mulțumeau lui Dumnezeu și le considerau pe acestea ca fiind „iubirile lui Dumnezeu”. În acest sens, Cuviosul Părinte Porfirie Kavsokalivitul menționează: „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe boli (traducătorul cărții menționa că
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
credincioși ar trebui să fie aceia care să crească prin experiența suferinței. Deci, dacă se naște întrebarea: cum pot creștinii învăța să înțeleagă modul în care suferința poate fi transmisă lui Dumnezeu, cu rezultate pozitive sau cum putem crește prin nenorocire, răspunsul la acestea depinde și de înțelegerea rolului pozitiv pe care suferința îl poate juca în interiorul vieții creștine. Din nou, e impetuos necesar să subliniem că depinde de credincios să permită suferinței să preia aceste roluri. Suferința poate conduce la
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]