4,924 matches
-
cu noi, spuse Kelvin. Dumnezeule, ce frumoasă e! —Superbă, aprobă Gerry, destul de impresionat încât să vorbească. Și ați observat că, deși ochii îi rămân nemișcați, sfârcurile ei te urmăresc prin cameră? remarcă Kelvin. Gerry și Jack păreau surprinși în mod neplăcut de remarca asta. Și Mercedes e destul de drăguță, spuse Kelvin. Nu prea are multe de spus, totuși, zise Gerry, vorbind din punctul de vedere al cuiva care era în aceeași situație. Kelvin rânji către Gerry. —Pe mine nu calitățile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
fost, băieți. Așa este, spuse Lisa, destul de tare încât să o audă toată lumea - mai ales Mercedes. Am vizitat-o pe Frieda Kiely la atelierul ei. E o dulce. Pur și simplu dulce. De fapt, fusese un coșmar. Un coșmar grotesc. Neplăcută, agitată și atât de plină de ea, că nu știai când o să explodeze. Ceea ce nu ar fi fost un lucru chiar rău, se gândea Lisa. Când ajunsese acolo, Frieda era întinsă pe un șezlong, îmbrăcată într-una din creațiile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aprobase Lisa urâcios. —Uite, ea e mama ta, nu? Ochii împodobiți de mascara albastru erau amuzați și jucăuși când arătase cu capul ei, cu părul lăsat pe spate, o femeie care trecea pe partea cealaltă a străzii. Cu o senzație neplăcută, Lisa și-a zărit mama, ștearsă și ridicolă, îmbrăcată în haina ei cea mai bună. —Ea? spuse Lisa mirată, expirând un nor mare de fum. Aia nu e mama. Înapoi în biroul lui Jack, Lisa spunea ceva. Din nou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
putea să fie cu nimeni altcineva și, pentru o clipă îngrozitoare, s-a întrebat dacă nu cumva cedează nervos. Acest gând chinuitor a ținut-o captivă, până când a reușit să se sustragă din îmbrățișarea patului. Cedarea nervoasă era chiar mai neplăcută decât obligația de a ieși. Marcus a sunat după-amiază și, în ciuda celor întâmplate, fiecare celulă din corpul ei a cântat la auzul vocii lui. Era înnebunită după el, într-un fel în care nu mai simțise pentru Dylan de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-și visătoare unghia de la degetul mare cu pastă corectoare. — Nu. Lisa oftă. Ar trebui să fie mai blândă. Ashling nu mai fusese așa de secole, de după primele săptămâni după aflarea veștii despre Marcus. Poate că a aflat ceva nou și neplăcut - poate Clodagh se recăsătorea. — S-a întâmplat ceva cu Marcus și cu prietena ta? Ashling s-a forțat să se concentreze pe altceva în afară de Jack Devine. —Păi, da. Marcus și-o trage cu altcineva. Nu mă mir, spuse Lisa rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
isteric din genunchi. Dylan scosese copiii la plimbare în acea după-amiază și trebuia să se întoarcă în orice moment și, deși el nu știa încă, urmau să aibă o discuție. De fiecare dată când se întâlneau, lucrurile erau civilizate, dar neplăcute. El era supărat, iar ea era defensivă, dar totul urma să se schimbe. Cum a putut să creadă vreodată că Marcus va fi de ajuns? Dylan era minunat: răbdător, bun, generos, fidel, muncitor, mult mai atractiv. Ea își dorea vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu tine doar pentru ei. Nu pot. Ea pierdea. Toată puterea pe care credea că o posedă se transformase într-o pură iluzie. Apoi, ceva foarte puțin probabil îi veni în minte: Ai... nu ai... întâlnit pe altcineva? El râse neplăcut. Eu am făcut asta, se gândi ea, profund rușinată. Eu l-am făcut să fie așa. Am întâlnit multe alte persoane, spuse el. —Vrei să spui că... te-ai culcat cu mai multe femei? —E, nu a fost numai culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a lunii aprilie, cu o săptămână înainte de a se întoarce la Londra, Lisa a primit notificarea de pronunțare finală a divorțului. Știa ce conține plicul înainte să-l deschidă - și, oricât de prostesc părea, avea impresia că simte un aer neplăcut ieșind din acel plic, când l-a deschis. Instinctul ei era să se ascundă de el, să-l îndese sub cartea de telefoane și să-și imagineze că nici nu venise. Apoi, oftând, l-a deschis. Fusese nevoită să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
acel plic, când l-a deschis. Instinctul ei era să se ascundă de el, să-l îndese sub cartea de telefoane și să-și imagineze că nici nu venise. Apoi, oftând, l-a deschis. Fusese nevoită să facă multe lucruri neplăcute la viața ei. Dacă nu le înfrunta direct, nu ar fi realizat nimic. Dar asemenea lucruri trebuiau făcute rapid, ca atunci când dai jos un plasture. Mintea ei era uimitor de lucidă. A observat felul în care îi tremurau degetele în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să scrie, cu cinci ani În urmă, o carte despre tatăl lui. Toți prietenii mai știau de asemenea că, de cinci ani, nu izbutea să ducă la bun sfîrșit acea carte. În ansamblu, acești cinci ani Îi păreau cei mai neplăcuți din cîți trăise. Se Întreba dacă, În ziua morții lui, o femeie va avea gentilețea postumă de a declara: „Cu el, totul merita osteneala, chiar și ce era mai rău“. Ar suna perfect ca epitaf. După anii chinuiți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Truffaut, de la François la François, Weyergraf. Se poate citi În jurnalul meu, la data de 29 octombrie 1968, această scurtă notiță informativă: „Văzut părinții. Stranie ostilitate a tatei față de proiectul meu de carte...“. Care i-au fost insinuările, reticențele, subînțelesurile neplăcute? Nu au fost niște fraze precise. Ostilitatea a fost surdă, adică mută. Voia cumva să mă Îndepărteze de o carieră de om de litere ale cărei dificultăți, capcane, probleme practice, și Înainte de toate financiare, el le cunoștea mai bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
tatei erau autobiografice. Nu șovăise niciodată să vorbească despre el, despre soția lui, despre copiii lui (cărora le dădea numele adevărate), dar fără să-și asume mari riscuri. De fiecare dată cînd sensibilitatea lui Îl conducea la abordarea unor situații neplăcute, se refugia Într-un lirism ingenuu sau În descrierea unui peisaj provensal. Povestește, de pildă, că a vizitat cu copiii mai mari o expoziție de tablouri ale lui Cézanne. A simțit că nu reacționa la fel ca noi În fața acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
educația astăzi. Vă mărturisesc, dragi colegi, că dintr-un activ om al școlii, am devenit brusc, ca parlamentar, un spectator neputincios, dar revoltat în fața unor triste întâmplări ce au loc pe scena învățământului românesc. Mă voi opri asupra unui episod neplăcut care mă face să cred că problemele cu care sistemul de învățământ românesc se confruntă sunt din ce în ce mai grave, că soluțiile găsite de conducerea Ministerului Educației, Cercetării și Inovării dovedesc lipsă totală de interes pentru vreo reformă, precum și inadecvare la cerințele
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
infanticide. În volumul publicat în 1987, dramaturgul român precizează că nu a pornit de la eroina mitică, ci a ajuns la ea de la un fapt de viață, întoarcerea membrilor unei familii înstărite împotriva soției și mamei lor, de teama ca adevărurile neplăcute spuse de ea să nu-i compromită . Plasată în atmosfera fetidă a unei crescătorii de porci din România socialistă, piesa urmărește degenerarea progresivă a personajelor. Deși îi datorează viața nevestei sale Marghioala, care și-a ucis primul bărbat de dragul lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dar tace, împinsă de orgoliul ei neobișnuit, și așteaptă cu tenacitate ca el să-i ceară mâna. Pretenția ar fi fost ciudată; Afanasi Ivanovici se încrunta și cădea greu pe gânduri. Spre marea și (astfel e alcătuită inima omului!) întrucâtva neplăcuta lui uimire, în urma unei întâmplări neașteptate, s-a convins că se înșală și că o eventuală cerere în căsătorie i-ar fi refuzată. Mult timp n-a putut înțelege acest lucru. I se părea posibilă numai explicația că mândria acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
eu... chiar că aș putea s-o rup! Cuprins de emoțiile așteptării, nu se mai putu concentra asupra hârtiilor lui și începu să umble dintr-un colț al biroului în celălalt. Prințul se întorcea căzut pe gânduri, uimit în mod neplăcut de serviciul care i se ceruse; îl surprinsese neplăcut și că Ganea îi scrie Aglaiei. Când mai avea de străbătut două camere până să ajungă în salon, se opri brusc de parcă și-ar fi amintit ceva, se apropie de fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
spre ușă. Mai târziu prințul avea să afle că acest domn, parcă din obligație, își asumase rolul de a-i uimi pe toți cu originalitatea și veselia lui, care totuși nu-i reușeau niciodată. Unora le făcea chiar o impresie neplăcută, lucru pe care-l regreta sincer, dar nu renunța totuși la rol. În ușă reuși să aibă parcă un pic de succes; lăsând să intre în cameră un nou musafir, tot necunoscut prințului, clipi de câteva ori cu subînțeles din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să se lipsească oricând de el; de câteva ori chiar încercase să exprime această idee, ceea ce îl impresionase neplăcut pe Toțki. De altminteri, în felul de a fi al Nastasiei Filippovna existau multe aspecte care pe Afanasi Ivanovici îl impresionau neplăcut (neplăcere împinsă mai apoi până la dispreț). Nemaivorbind de lipsa de distincție a oamenilor pe care și-i apropia uneori (fiind, deci, înclinată să și-i apropie), ființa ei își mai trăda și alte câteva înclinații extrem de bizare: ieșea la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
E o casă cu principii severe. — Și ai permis o asemenea nedreptate? — Asta-i bună! Doar n-ați fi vrut să mă duc și să mă acuz singur! zise Ferdâșcenko și chicoti, surprins totuși în parte de impresia generală cam neplăcută produsă de povestirea lui. — Ce murdărie! exclamă Nastasia Filippovna. — Hodoronc-tronc! Vreți ca omul să vă povestească cea mai urâtă faptă din viața lui și-i mai pretindeți și strălucire. Faptele cele mai urâte sunt murdare întotdeauna, după cum ne vom convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
formă de sentință, supărându-se de ceva pe fete, că: „Ajunge cu greșelile! De-acum nu voi mai greși“. Nu se poate să nu remarcăm, notând toate acestea, că în casa lor un timp destul de îndelungat a domnit o atmosferă neplăcută. Era ceva greoi, încordat, nespus până la capăt, gata să degenereze într-o ceartă; toți erau încruntați... Generalul era ocupat zi și noapte, umbla cu treburi; arareori mai fusese văzut atât de ocupat și activ, mai ales la slujbă. Cei de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
doar în casa lor, ci nici chiar în lumea întreagă n-ar fi existat o asemenea persoană. Și totuși acolo aflară (și chiar foarte curând) despre el un amănunt foarte semnificativ, și anume: în noaptea aceea fatală pentru el, după neplăcuta întâmplare de la Nastasia Filippovna, Ganea, întorcându-se acasă, nu se culcase, ci așteptase, cu o nerăbdare febrilă, întoarcerea prințului care plecase la Ekaterinhof și revenise de acolo spre ora șase dimineața. Atunci Ganea intrase în camera lui, îi pusese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Mâșkin, lăsându-și treburile în grija lui Salazkin “împreună cu ea sau, pur și simplu, s-a repezit pe urmele ei - asta nu se știe, dar aici se ascunde ceva“, încheie generalul. Cât despre Lizaveta Prokofievna, primi și ea niște știri neplăcute. În cele din urmă, la două luni după plecarea prințului, la Petersburg se stinse aproape orice zvon despre el, iar în casa Epancinilor „gheața tăcerii“ nu se mai spărgea. Însă Varvara Ardalionovna continua să le viziteze pe domnișoare. Ca să terminăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se năzări subit că doi ochi îl priveau ciudat, aprinși, din mulțimea care-i luase cu asalt pe călătorii veniți cu trenul. Privind mai atent, nu reuși să descopere nimic. Desigur, doar i se năzărise; însă rămase cu o impresie neplăcută. Pe deasupra, prințul era și-așa trist, îngândurat și părea îngrijorat de ceva. Birjarul îl duse până la un hotel aflat în apropierea străzii Liteinaia. Stabilimentul era destul de mizerabil. Prințul ocupă două camere mici, întunecoase și rău mobilate, se spălă, se îmbrăcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vară la Pavlovsk. — Și? — Și o anumită persoană, care îi e prietenă, după cât se pare, are intenția s-o viziteze des la Pavlovsk. Cu un scop. — Și? — Aglaia Ivanovna... Ah, destul, Lebedev! îl întrerupse prințul cu un fel de senzație neplăcută, de parcă acesta l-ar fi atins în locul unde-l doare. Asta... nu-i așa. Spune-mi, mai bine, când te muți? Din partea mea, cu cât mai iute, cu atât mai bine, pentru că stau la hotel... Discutând, ieșiră din grădină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și acum mergea cu sinceră plăcere să-și viziteze vechiul amic. De astă dată, generalul Ivan Feodorovici nu era acasă. Nici Evgheni Pavlovici nu sosise încă. De la Epancini până la Lebedev nu erau mai mult de trei sute de pași. Prima impresie neplăcută acasă la prinț o resimți Lizaveta Prokofievna când îl văzu înconjurat de mai mulți musafiri, ca să nu mai vorbim de faptul că printre aceștia erau două-trei persoane pe care nu le putea suferi absolut deloc; a doua impresie fu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]