7,995 matches
-
gândului să coboare asupră-i și când pleoapele sale deschise vor fi luminii să mi-l întorci Andru Leandru așa cum numai spiritul tău știe că este bulgărele de foc, de lumină, de iubire, de căldură nicicând stinsă în adâncurile trupului neputințelor umane lumina gândului să-ți prindă sărutul cristal pe tălpile de înger apoi în aripile tale să cuprinzi răsăritul nostru, al celor ce te-au iubit și te iubesc neîncetat până la ultimul fir de iarbă abia răsărit al anotimpului renașterii
SĂ MI-L ÎNTORCI, ANDRU LEANDRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376663_a_377992]
-
eram atât de tulburată de gândurile și problemele mele cotidiene, încât uitasem să-i întind mâna, să-l ridic și să-i alin durerea provocată de aripa-i frântă. Trecusem pe lângă acel înger cu durere și cu inima îngreunată din cauza neputinței. L-am lăsat acolo în pulberea prafului din drum, prăbușit în țărână și flămând. Din pricina neputinței mele de-ai întinde mâna, suferința sufletului meu era ... Citește mai mult Astăzi am vărsat lacrimi.Erau acele lacrimi de durerecare răscolesc inimaprin curgerea
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
să-l ridic și să-i alin durerea provocată de aripa-i frântă. Trecusem pe lângă acel înger cu durere și cu inima îngreunată din cauza neputinței. L-am lăsat acolo în pulberea prafului din drum, prăbușit în țărână și flămând. Din pricina neputinței mele de-ai întinde mâna, suferința sufletului meu era ... Citește mai mult Astăzi am vărsat lacrimi.Erau acele lacrimi de durerecare răscolesc inimaprin curgerea lor inversă,spre interiorul sufletului meu.Și au curs din belșugpeste inima-mi mâhnită...Întâlnisem un
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
pământ.Dar eram atât de tulburatăde gândurile și problemele mele cotidiene,încât uitasem să-i întind mâna,să-l ridic și să-i alin durerea provocată de aripa-i frântă.Trecusem pe lângă acel înger cu durereși cu inima îngreunată din cauza neputinței.L-am lăsat acolo în pulberea prafului din drum,prăbușit în țărână și flămând.Din pricina neputinței mele de-ai întinde mâna,suferința sufletului meu era ... XX. L.G. JANIK - ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST), de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr.
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
mâna,să-l ridic și să-i alin durerea provocată de aripa-i frântă.Trecusem pe lângă acel înger cu durereși cu inima îngreunată din cauza neputinței.L-am lăsat acolo în pulberea prafului din drum,prăbușit în țărână și flămând.Din pricina neputinței mele de-ai întinde mâna,suferința sufletului meu era ... XX. L.G. JANIK - ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST), de Ligia Gabriela Janik, publicat în Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015. În camera slab luminată doar de veioza veche, care se odihnea
LIGIA GABRIELA JANIK [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
și Dreaptă Judecată! Mi-e sete Doamne, să Te întâlnesc, Iertarea Ta să-mi dai,ca sufletu-mi să viețuiască, În Sfântă Casa Ta,a Tatălui Ceresc, Iar de-I vedea,c-a mea iubire,nu ți-o dovedesc, Trimite neputinței mele, din mila Ta,Dumnezeiască! Mi-e sete,de cuvântul Tău, de viață dătător, Mi-e sete-n suflet,dar trupul meu se zbate în păcat, Dar de-oi gusta,din al Milostivirii Tale Sfânt izvor, De-n orice fac
ADAPĂ-MĂ,IISUSE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375106_a_376435]
-
plecat, numai Andaluza cu Mara au rămas lângă ea. Ele nu s-au îndurat să o lase în acel hal de derută, au stat să o ajute să își revină, ținând capul plecat, rușinându-se de greșeala făcută și de neputința de a mărturisi adevărul. Biata femeie, îi strângea mâna Andaluzei mulțumindu-i pentru generozitatea cu care îi vorbea ca să o liniștească. "Ce persoane minunate sunteți voi", repeta femeia care încă nu putea să își vină în fire. Andaluza cu Mara
ÎNTÂMPLĂRI HAZLII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375109_a_376438]
-
Și, contemplând, simțeam căldura mâinii Cum moale, lin, îmi oblojea frământul - În șuier aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o ... Citește mai mult CÂTĂ IUBIRE ...Câtă iubire-am strâns, nedăruită,Câți crini petale-și picurau pe dale,Plângând de dor în palma umbrei taleDe câte ori se furișa grăbităSpre alte lumi... Pe trepte abisaleSuișului
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
-și musteau, timide, rodul...Și, contemplând, simțeam căldura mâiniiCum moale, lin, îmi oblojea frământul -În șuier aspru-nverșunat doar vântulMai biciuia neiertător tăciuniiDin vatra-ncinsă-n care râdeau macii.Îngenunchind pe pat de frunze moarteIubiri vetuste, născociri deșarte...Se zbuciumau a neputință vracii.Pe-un țărm pustiu, o ... XI. GEORGETA RESTEMAN - COLINDĂM, DOAMNE, COLINDĂ!, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 1087 din 22 decembrie 2013. Huedin, județul Cluj, o după-amiază târzie de sâmbătă, într-un decembrie rece cu bolți de ceață
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013. IARNĂ INSULARĂ Pribeag și deșirat printre ruine Gândul trudește-adesea-n miez de noapte Se răsucesc ghirlande reci de șoapte Și nesfârșiri de dor... de dor de bine. Întunecați, bolnavi de neputință Plâng nori de plumb peste nisip și pietre Din trupul lor țâșnesc vii arbalete De parc-ar scrie-a Cerului sentință Cu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna! În loc de fluturi albi pe coapsa-i fină Sau fulgi gingași
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
făcut pe oameni verticali, pentru că ei să poată vedea Cerul. Pe mine viața mă face să simt uneori că stau cu capul plecat în pămînt, deși Cerul este deasupra mea un fel de astrogramă, în fața căreia cuvintele se chircesc de neputința în cumpănă cu drumurile atît de parfumate ale poeziei parnasiene și iată că lucrul de care mă temeam se întîmplă clipă se sparge, se preface în ceea ce pierd neîncetat, o tăcere pe care-o simt dincolo de auz în cele mai
DESPRE LUCRURI AŞA CUM SÎNT, ÎN FUNCŢIE DE NATURĂ... de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375125_a_376454]
-
acestei relații. Înzestrat de Creator cu aspirația spre comuniune, omul simte nevoia să comunice și altuia viața sa interioară. A dialoga cu altul despre lucruri exterioare, nu-l mulțumește, ci simte dorința de a-și comunica gândurile, sentimentele, înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înțelege nu destăinuirea a ceea ce este bun în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
gândurile, sentimentele, înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înțelege nu destăinuirea a ceea ce este bun în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor fapte și gânduri rele” - potrivit afirmațiilor făcute de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care amintește și de faptul că: „două sunt ispitele care îl opresc pe creștin de la spovedanie. Este vorba de rușinea și teama că păcatele
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. VASILE GAFTON... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375005_a_376334]
-
este necruțătoare. Moravurile de ieri și de azi sunt satirizate fără menajamente, iar tot ce spune este dureros de adevărat. Originalitatea constă în modul cum o spune. Râzi cu hohote, dar în același timp simți amărăciunea provocată de dezamăgiri, incorigibil, neputință. Pamfletele sale sunt însă concepute cu blândețe moldavă, iar adevărul servit drept învățătură. E ca și cum condeierul și-ar linge prin scris niște răni necicatrizate. Iată un model de ironie: intelectualul filozof, considerat de popor un rebut al speciei umane, își
IMPRESII DE LECTURĂ „EXERCIŢII DE GOARNĂ PENTRU MÂNA STÂNGĂ” DE MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375158_a_376487]
-
ziua tot mai scurtă și prea slabă Să mai încapă visuri și dorință, Când nimeni despre noi nu mai întreabă De ne-nvelim cu ploi, ori cu velință. Iar timpul trece fără nicio grabă Și ne uităm la el cu neputință. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: VELINȚĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VELINŢĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375209_a_376538]
-
Pământul a fost nefericit, îi era dor de liniștea albastră a norilor și era neputincios tristeții .Puterile lui erau mărginite și nu putea viețuii fără nori, fără stele și fără soare , zilele erau cernite și goale.. Ar fi trecut granițele neputinței să mângâie din nou bolta cerească .A cules toate florile pământului le-a împletit și a clădit un pod până în nori și s-a unit din nou cu cerul .( Noi zărim uneori acel brâu de flori pe care îl numim
DRAGOSTEA ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT.... de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375202_a_376531]
-
pe-alocuri de vârfuri de piatră lustruită de ploi și smocuri de iarbă, oaze de verde persistent până-n iarnă și dincolo... Dar șirul visării se rupe. Alături de cărăruie, la câțiva coți în josul curmăturii, o tânără își privește a durere și neputință glezna, pesemne luxată... Grăbesc pasul, atras de imperiul necesității de-a da un prim-ajutor, mai ales că un scâncet subțirel de suferință mă-ndemnase. După imobilizarea piciorului chinuit, sunt medic doar, port în spinare fata - o iubitoare de solitudine
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
duc la racla Sfintei Parascheva, Rugăciune purtând în gândul pios, Speranței din credință să-i dea seva. Că-i timp călduros ori frig și vreme rea, Cei ce cred în minunile credinței, Își pun în Cuvioasa Parascheva, Nădejdea din calvarul neputinței. La sfinte moaște stau să se închine Și rugăciune poartă-n așteptare, Celor suferinzi să le fie bine, Când credința e tămăduitoare. Călăuziți fiind de-nțelepciune, La rând așteaptă binecuvântare, Când lacrimă le curge-n rugăciune, Sufletului de-a fi
MINUNILE SFINTEI CUVIOASE PARASCHEVA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372600_a_373929]
-
mă interesează ceea ce crede el, mă gândesc la un par în care vârtejul vremii l-a agățat, pentru a-i privi pe cei mulți. Am putea discerne, dar este mai ușor să-l urmezi ca necuvântătoarele pe semenul care prin neputință înșeală speranțele, zicând că merge pe un drum drept, spre fericire. Ce este fericirea, în definitiv? O „Fata Morgana” de la care te aștepți că îți aducă numai bine. O iluzie. O altă închipuire a lumii. O ironie a sorții. Ce
VORBIND DESPRE LUME... de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372642_a_373971]
-
că ciocnirile între generații ar fi inactuale, e o stupizenie care dovedește neînțelegerea firii adevărate a lucrurilor. Întotdeauna va fi o schimbare și întotdeauna vârstnicii vor rămâne cu un pas în urma celor tineri. Nu din refuz al sincronizării, ci din neputința înțelegerii. Taine avea dreptate, desi determinismul nu mai e la modă. Omul e, totuși, un produs al mediului care înseamnă cultură, educație, regim politic, măi pe scurt spirit al vremii. Angela BACIU : Care credeți că este soarta criticii de direcție
INTERVIU IN MEMORIAM CU RADU G. TEPOSU de ANGELA BACIU în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372662_a_373991]
-
si locurile de deportare din România. Într-o altă curte interioară se află grupul statuar «Cortegiul sacrificaților», care a devenit simbolul memorialului. 18 siluete umane se îndreaptă spre un zid, mânate de brațul unei figuri fără cap - imagine grăitoare a neputinței condamnaților și a absurdității dictaturii comuniste. Etapele instaurării și domniei dictaturii sunt prezentate prin documente, statistici, mărturii și exemple concrete. Urmărim alegerile trucate din 1946, distrugerea partidelor politice democratice, înlăturarea monarhiei, sovietizarea României, represiunile împotriva Bisericii, activitatea tentaculară a Securitătii
MEMORIALUL VICTIMELOR COMUNISMULUI ŞI AL REZISTENŢEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372714_a_374043]
-
hohotea încetișor cu fața îngropată în pumnii înălbiți, de strânși ce erau. Bietul om se străduia parcă, să-și zobească tâmplele ce nu lăsau să iasă durerea îngrozitoare care-i consuma creierul, înnebunindu-l! Acea imagine autentică a durerii și neputinței o lovi ca un trăsnet și o paraliză. Îl privea prostește uluită, mută și deznădăjduită, ca și cum ar fi așteptat de la el o soluție, o speranță... ceva neașteptat care ar fi putut să le salveze copilul. Nu înțelegea de ce nu face
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
legătură cu sine ar fi imposibil. Pentru Teodor Dume, viața și moartea sunt două liniști. Viața fiincă e prea solitară, o trăiește în prea multă singurătate, interioară mai ales. Moartea fiindcă se confundă cu odihna infinită. Așa încât îi este cu neputință să precizeze unde începe una și unde se termină cealaltă. Ar putea oricând să inverseze cele două liniști, mental vorbind: nici nu știu dacă/ numele meu este teodor dume/ și dacă stăpânul celui însemnat de/ Dumnezeu e/ moartea într-un
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
ori pe zi/ .../ știu că e o aglomerare de lucruri acolo. Te întrebi despre ce aglomerare de lucruri poate fi vorba din moment ce s-a instalat un mare gol interior. Poate că aglomerarea aceasta este din temeri, neliniști, suferințe, tristeți, umbre, neputințe și vedenii... Aș vrea să cred că viața imi aparține/ deși parcă e pentru prima dată când/ mi-e dor de moarte.../ ultimul diagnostic. suspect de moarte. În această poezie apare din nou laitmotivul cămășii albe, simbolul curățeniei morale, al
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
serios. Să cântărim onest capacitatea noastră duhovnicească și fizică și să acționăm ca atare - amintindu-ne, totuși, că nu există post, fară stârnirea acestei capacități, fară a introduce în viața noastră o dovadă dumnezeiască, cum că cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu. Bibliografie: Izvoare Biblia sau Sfânta Scriptură, Ediție jubiliară a Sfântului Sinod, versiunea diortosită și adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiep. Clujului, ed. IBMBOR, București 2001. Scrieri patristice Casian Romanul, Sfântul, Despre cele opt
INVATATURA BISERICII DESPRE POSTUL ORTODOX... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372738_a_374067]