6,179 matches
-
înălțător. Intră în scenă un Prelat (Apostol) Prelatul: Bună ziua, copii! Voi vă duceți la biserică cu părinții, cu bunicii? (voci controversate) Astăzi la ora de religie o să vorbim despre facerea lumii. Vreți? Copii, voi știați că „Toată făptura văzută și nevăzută” a fost creată de către Dumnezeu din iubire? (fond muizcal adecvat; într-un nor străveziu apare conturul lui Dumnezeu; Prelatul coboară în sală printre copiii spectatori). Copiii, voi știți cie se află în acel nor? Voci: Dumnezeu...! Prelatul: Cel care l-
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
în buza râpii, roșii, s-au ivit niște ziduri de cărămidă. De atunci, de la fereastra casei cu grădina mărginită de salcâmi, se putea privi minunea subtilă a muncii. întocmai unui mușuroi de cârtiță, clădirea pare împinsă pe dinăuntru de ceva nevăzut. Faurii ei apar mai puțin : un cap, un trunchi, câte un braț sau, întinsă la soare, o cămașă cadrilată. Ceea ce e mereu la vedere este scripetele într-un du- te-vino necurmat. Urcate greoi pe funie, tomberoanele recad vertiginos
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ieșeau la iveală, după capriciile înghesuielii. O babă cu gura surpată și nas țâșnit pe sub ochelari părea o bufniță cu basma. Un om voinic cu buza suptă și ochi sclipitori mirosea puternic a vin. între ei se clătina, pe trupul nevăzut, o ceafă cu șuvițe mânate de la o tâmplă la alta ca să ascundă țeasta goală și care acum erau căzute în bernă, scuturându-se marțial la fiecare pas. Nărăviți la pomeni, săracii purtători de prapori arborau un aer profesional. în biserică
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ca să cobori vertiginos, până amețești de amplitudinea căderii într-un onirism studiat și creativ. Vei descifra de asemenea taina înfrățirii și înmuguririi legumelor... fiecare cu misterul ei, vei dansa, visa și te vei înălța alături de balerine delicate, vei întâlni dragostea nevăzută și vei admira trecerile în revistă ale unor iubiri încolăcite! Povestirile pline de imagini cinematografice, drăgălașe, sunt calde, curgătoare, iar sâmburii înțelepciunii sunt plantați cu grijă. Lupta pentru strălucire, admirație și validare, răbdare, atenție și încredere, aceste atribute și atitudini
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cu buline maro. Pantofii, pălăria și geanta erau toate de un maro aproape asortat. Deși le prefera automobilelor, Desdemonei nu-i plăceau nici tramvaiele. Avea probleme când era vorba să deosebească liniile Între ele. Tramvaiele cu toane, mânate de duhuri nevăzute, făceau Întotdeauna viraje neașteptate și se trezea În cartiere necunoscute ale orașului. Când se oprise primul tramvai, strigase la vatman: ― Centru? Acesta dăduse din cap. Se urcase, rabatase un scaun și scosese din geantă adresa pe care o notase Lina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe cap, cosând la pânze. Nici măcar nu-și ridicară privirile de la ce lucrau când Comandanta Supremă o aduse pe necunoscută. Cu capetele plecate, cu gurile ținând eventaie de ace cu gămălie, cu pantofii de piele acoperiți de tiv apăsând pedale nevăzute, acestea continuau producția. ― Asta ar fi Grupa noastră de Instruire și Cultură Generală pentru Fetele Musulmane. Vezi cât sunt de cuminți și de respectuoase? Nu scot o vorbă neîntrebate. „Islam“ Înseamnă supunere. Știai? Dar să Întors la motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înțeles de ce i-a denumit poliția lunetiști. E ușor de Înțeles de ce primarul Jerome Cavanaugh i-a denumit lunetiști, ca și guvernatorul George Romney. Prin definiție, un lunetist, acționează singur. Un lunetist e laș: se furișează și omoară de la distanță, nevăzut. Era convenabil să le spună țintași, pentru că dacă nu erau lunetiști, atunci ce erau? Guvernatorul n-a spus-o; ziarele n-au spus-o; cărțile de istorie Încă n-o spun, Însă eu, care am urmărit totul de pe bicicletă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asemenea calități să fi fost indispensabile pentru generația care a câștigat războiul. Lipsa introspecției era bună pentru susținerea curajului, dar În ultimele luni și săptămâni Îi făcuse rău lui Milton. De când dispărusem eu, Milton rămăsese viteaz În aparență, dar Îndoielile, nevăzute, Îl măcinau pe dinăuntru. Era ca o statuie care fusese scrobită din interior până când rămăsese goală. Cum din ce În ce mai multe lucruri Îi provocau durere, Milton se străduia și mai tare să le evite. Se concentra, În schimb, la puținele care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dezintoxicare, Învățau să patineze, Își puneau ochelari, Învățau pentru examene, probau haine, se tundeau și se nășteau. Iar În unele case oamenii Îmbătrâneau și se Îmbolnăveau și mureau, lăsându-i pe alții să-i plângă. Se Întâmpla tot timpul, pe nevăzute, și asta era ceea ce conta cu adevărat. Ceea ce conta cu adevărat În viață și Îi dădea greutate era moartea. Din această perspectivă, metamorfoza mea corporală era un eveniment minor. Numai pe codoși i-ar fi putut interesa. Curând am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
capătul răbdării sale. Elevul din fața sa, în mod vizibil intimidat de izbucnirea lui Sergheiov, se făcea, parcă, din ce în mai mic cu fiecare cuvânt pe care-l auzea. Primind arma neagră înapoi, țâșni într-o clasă apropiată, făcându-se nevăzut. Sergiu bombănea pentru sine ceva ce nu puteam auzi, dar care eram sigur că erau înjurături din cele mai piperate, specialitatea lui. Văzându-mă, încetă din înjurat, făcu o cruce mare și se îndreptă spre mine trecându-și mâna prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vorbă la cei care rămân să se comporte cât mai haotic ca să nu fim băgați în seamă de Gardienii de la geamuri. Apoi, o parte din ei, odată ce noi am intrat în școală, la vreun sfert de oră după ce ne facem nevăzuți, să vină și ei pe unde am intrat noi, ca să ne acopere spatele și să fie ca niște întăriri. Vom lăsa oameni pe traseu ca să știe elevii pe unde să meargă. Apoi, după ce vom deschide ușile, vor intra toți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dat seama că nu trecuse nici măcar o secundă de când plecasem. Timpul se oprise în exterior... ori asta, ori lucrurile se petreceau cu o cu totul altă viteză în acea lume incredibilă. Simțeam totul în jurul meu! Știam unde se află pereții nevăzuți ai cavernei, unde se termină abisul de sub mine, cât de vechi era totul... totul! Ceva nu era în ordine! Ceva era diferit! Ce? Eu? Eu eram anomalia! Orice particulă din jurul meu era supusă degradării timpului, numai eu nu. Pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu orice fel de energie găseau în jurul lor, din zece în zece metri. Mergeau de vreo cinci minute, când paznicii patrupezi se opriră și adulmecară aerul. Corvium părea și el neliniștit. Doi dintre "câini" o luaseră înainte și se făcură nevăzuți. Ceilalți rămaseră lângă Împărat. Li se făcu semn la ceilalți opt să se adăpostească cât de cât și să fie gata să tragă în orice. Din partea cealaltă a tunelului se auzeau voci. Se apropiau oameni. Sparseră becurile din zona lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Își negocia trecerea printre picioarele soldaților și Gardienilor care se organizau cu greu și răspundeau focului. Câteva secunde după începerea haosului, când știau că atenția inamicilor avea să fie în cu totul altă parte, cei doi Vagabonzi care se făcură nevăzuți, se aruncară asupra ariergărzii și făceau progrese sfâșiind grumazurile și sfârtecând piepturile soldaților neatenți și slab pregătiți. Cei din față se avântară și ei asupra rândului trei de Gardieni și din două salturi erau lângă prada lor și făceau prăpăd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
liniștește Augustus, după o anumită vârstă doar soldaților și filozofilor le e rușine să-și lase șoricul la vedere. Chicotește de unul singur. Se zborșește pe urmă la frizeri: — Ce-ați rămas aici nemișcați ca două statui? Nefericiții se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încercat prin uniuni matrimoniale să marcheze succesiunea. Să unească grupări potențial divergente, ca alianța lui Tiberius cu Iulia. Dar prostuța n-a înțeles că, pentru cei din poziția lor, adulterul - devenit public - reprezintă prin însăși esența sa un pericol, fața nevăzută a intrigilor și a cabalelor care riscă să scape de sub control și să reducă la neant munca lui de o viață. Scutură din cap cu înverșunare. Adulterul trebuie îngrădit prin lege cu și mai multă strășnicie. În clipa următoare, remușcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mătură argumentul cu o fluturare a mâinii: — Ori de câte ori am avut ocazia am condamnat atare înșe lăciuni vrăjitorești venite de la... Se bâlbâie încurcat: — ...ăla al persanilor, cum naiba îl cheamă? ...Zoroastru. Da, repetă satisfăcut: Zoroastru. În timp ce amenință cu degetul acest dușman nevăzut, își în cetinește mersul în dreptul ei. — Împotriva celor care se dedau la practici ilicite de magie există legi. Se răstește: Nu are rost să mă implic. Cine se face vinovat de așa ceva răspunde în fața magistraților. Încearcă să-și controleze tremurul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Aeserinus țâșnește în sus de bucurie și o zbughește ca un ie pure, cu pedagogul după el. În pragul ușii se oprește totuși: — Și mama? întreabă ezitant. — Las’ că mă descurc eu cu maică-ta, mormăie tatăl. Aeserinus se face nevăzut. Privește în urma lui cu tristețe. Edu cația băieților este o altă notă discordantă între el și Vipsania. Toate preceptele ei încep cu nu. Nu atinge. Atinge, dar nu mesteca. Mestecă, dar nu înghiți. Cum e cu putință să ridice atâtea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă ocup personal de antrenamentul tău. Mai bine te omor cu mâna mea, decât să mă faci de râs din nou. De data asta, Ganymedes nu are nici un comentariu răuvoitor. Îl trage pe tinerel după el și se fac amândoi nevăzuți. Pusio e primul care rupe tăcerea. — E normal ca cel care a greșit să plătească. Dar nenorocitul de spectator cu ce se face vinovat, de e obligat să privească o asemenea oroare? Rufus înalță uimit privirea spre el. — Nenorocitul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
riscă să ațipească. Speriat, des chide iute ochii. Îl vede pe rex îngenucheat: — Zeule nemuritor, milostivește-te de poporul roman... Marele Pontif își pune la rândul său palmele pe altar: — ...îndepărtează de la noi și apără-ne de dezastrele văzute și nevăzute ce ne pândesc. Regele Sacrificiilor se ridică repede, sprijinindu-se doar de formă cu o mână pe camillus și cu alta pe flautist. Dialul intervine răgușit: — Ferește ne, Preabunule, de foamete și distrugere, de ruină și furtună. Permite grânelor și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aproape de luare în râs, la vederea ființei aparent înspăimântătoare. Personajul se autocaracterizează ca o entitate căreia „toate lucrurile mi se arată găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede; deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și nevăzute; văd iarba cum crește din pământ; văd cum se rostogolește soarele după deal, luna și stelele cufundate în mare; copacii cu vârful în jos, vitele cu picioarele în sus și oamenii umblând cu capul între umere; văd, în sfârșit, ceea ce
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau câte un bol spart. Din vârful muntelui bătut de vânturi se puteau vedea valea și satele. Niște pământuri triste să-ți rupă inima. Niște sate ce păreau strivite de o forță nevăzută. „Astea... sunt pământurile mele” șopti samuraiul în sinea lui. Dacă nu vor mai fi războaie, aici își va trăi tot restul vieții, la fel ca tatăl său. După moartea lui, o să-i urmeze fiul său cel mare care o să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și în traiul unui om viclean ca mine. Eram eu însumi uimit peste măsură de cuvintele care îmi ieșiseră din gură. Am spus că Dumnezeu își mărturisește existența Sa prin viața fiecărui om în parte, parcă împins de o forță nevăzută. Așa o fi ? se întoarse Matsuki la tonul său batjocoritor. Dumnezeu nu poate să-și arate existența și în viața negustorilor japonezi! De ce? Pentru că lor nu le pasă dacă Dumnezeu o fi existând sau nu. Nu e vorba numai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
străin și îndepărtat, iar acum i se părea fără rost să asculte asemenea povestiri. Brusc, femeia cea vrednică de milă din povestirea lui Velasco îi aduse aminte de femeile din valea sa. Satele din vale păreau strivite de o forță nevăzută. Acolo trăiau mulți oameni mult mai amărâți și mult mai nefericiți decât femeia aceea bolnavă. Tatăl său îi spunea mereu povestea bătrânelor și femeilor părăsite pe marginea drumului în vremuri de foamete. Negustorii se străduiau din răsputeri să nu zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scârțâitul parâmelor și țipătul ascuțit al pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul său, samuraiul avusese sentimentul straniu că era târât către o nouă soartă, iar în timpul călătoriei pe mare, ca și în Nueva España, și-a simțit sufletul trecând printr-o schimbare nevăzută. Care anume era schimbarea aceea neîncetată nu putea spune, oricât s-ar fi străduit, dar de un lucru era sigur: el, cel de acum, nu mai era același cu cel de odinioară, din vale. Și apoi, gândindu-se încotro avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]