5,412 matches
-
dealul livezii din vârful căruia își cânta iubirea și dragostea de viață când era mai tânăr -, slobozea acum urlete jalnice, persistente, care-ți induceau o stare de frică, de nesiguranță, de groază. Ce se întâmpla cu Haiduc? Erau aceste urlete nocturne un soi de rămas bun? Erau "cântecul lui de lebădă" și poate un "Memento mori"? Erau o trecere în revistă a propriei sale existențe și un adio luat cu ură și dispreț față de specia umană? Față de Homo Sapiens? Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
făcea cu anevoie rondul pe traseul arhicunoscut; se oprea în vârful dealului, își debita cu toată seriozitatea aria lui canină îmbibată de atavisme, apoi se oprea, ascultând cu urechile ciulite răsuflarea fierbinte a pământului ars de secetă. În această liniște nocturnă nu se auzea nimic, nimic. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă." (G. Coșbuc) Amețit de această tăcere de sfârșit de lume, cu capul lui mare așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
consumatoare de celule roșii. Dimineața, când m-a văzut mama, a scos un strigăt de spaimă: Titi, ce-i cu tine? Ce-ai pățit??? Ochii mei aveau cearcăne, iar pe frunte și pe obraji se puteau citi limpede urmele vizitatorilor nocturni. După ce mi-a scos pijamaua, mama a crezut că am scarlatină. Se uita la mine și nu înțelegea ce s-a întâmplat. Dar ce ai, Titi dragă, ce ți s-a întâmplat? Uitându-se pe cearșaful meu, a văzut urmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
noi ne-am retras brusc, ușa s-a deschis și asediatorul s-a prăvălit "victorios" la picioarele noastre. Ditamai namila stătea întinsă pe burtă în fața noastră, cu capul între bănci și cu mâinile întinse asemenea unui liliac într-un zbor nocturn, vânând molii. Noi, de asemenea, fuseserăm trântiți jos și acum încercam să ne ridicăm și să ne aranjăm uniformele, galbeni de frică. Diavolilor! Bestii nenorocite! Am să vă arăt eu vouă! Am să vă ucid pe toți, nemernicilor!!! S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
oi", nu ai pic de milă și de dragoste față de oameni. Dorești o supunere oarbă, totală și necondiționată. Din punctul Tău de vedere, planeta Terra este un soi de lagăr de muncă forțată pe frontispiciul căruia se evidențiază, în lumina nocturnă a reflectoarelor, ideea fundamentală a concepției Tale: Cine nu este cu Mine este împotriva Mea. (Matei 12:30) Cel care va încălca dezideratul de mai sus va merge la osânda veșnică: ...unde va fi plângerea și scrâșnirea dinților. (Matei 25
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
câmpia Bărăganului: Dudești. Întrucât de la drum și până la linia ferată terenul era plat și foarte aproape, aici vara se încărcau pepenii și mai apoi sfecla de zahăr, fiecare cu destinația sa. Când am ajuns la punctul zero al călătorie noastre nocturne și obligatorii, eu încă dormeam. În clipa în care Neamțul deschidea ușa vagonului, împingând-o, zgomotul produs de cele două role, precum și izbitura ușii ajunsă la capăt de traseu au fost atât de puternice, încât m-au deșteptat brusc. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ți le poate oferi această minunată și tulburătoare câmpie! Nu a văzut, deoarece Dumnezeu, în "bunătatea" Lui proverbială, îi luase lumina ochilor. În schimb, a auzit și a simțit. În nopțile scurte de vară, a auzit mirabila polifonie a muzicii nocturne, interpretată magistral de artiștii îmbrăcați în fracuri ireproșabile, cărora indivizi cu vederi obtuze le reproșează anumite carențe privind latura materială a existenței, făcând aluzii transparente la niște împrumuturi contractate în sezonul hibernal... A auzit foșnetul liniștit al spicelor de grâu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
acceptat însă cu ușurință jocul, mi-l doream chiar; am știut din prima că sunt pus în fața unei încercări pe care trebuia, neapărat, s-o depășesc... Așadar, la îndemnul lui Mukesh, ne-am acceptat locul de tapasia pentru odihna noastră nocturnă, ne-am luat în primire ziarele, le-am așezat pe jos și ne-am întins trupurile obosite, aliniate într-o ordine absolut întâmplătoare, de la dreapta la stânga, astfel: India, Iran, România. Tabăra noastră... ziaristică s-a întâmplat să fie lângă cea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bolșevic”, „Naționalismul”, „Sisteme de guvernare” pe teme religioase: „Duminica Floriilor, „Învierea” - culturale: „Șezători, conferințe, concerte; „Cronică sportivă”, „Școala de pilotaj de la Cernăuți”, dar și poezie: Epilog, de Neculai Roșca, Seara-n codru, de Al Biletchi-Oprișanu, Rânduri simple, de Mircea Străinul, Nocturnă, de Aurel Repceanu, Însurăței, de Vasile Bota. Portretele, în litere ori și fotografie, ale unor personalități constituiau prilejuri de mândrie națională și de patriotism: poetul Constantin Berariu (în fotografia de mai jos), dar și gazetarul (de la Patria lui Valeriu Braniște
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
timp un pustnic și o vedetă, un plebeu și un noocrat, un ibovnic al ideilor, dar și un plutocrat de patimi. Jurnalul e scris parcă pentru a surprinde ceea ce un filosof bine cunoscut de Camil Petrescu Léon Brunschvicg numea "fața nocturnă, uneori sinistră a ființei noastre"". Așa cum vede în Gheorghe Grigurcu "criticul prin excelență al poeziei", la fel sîntem îndreptățiți, citindu-i cărțile, numeroasele eseuri despre poeți și poezie, a-l considera și pe Virgil Ierunca. Criticul, apelînd la o zicere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
voi putea fi prezent, ca și rușinea de a trezi un prieten în miez de noapte, punîndu-l în situația de a-și expune infirmitatea. Toate acestea mă preocupau pînă la obsesie. Era un fel de a întoarce spatele realității. Gestul nocturn al arestării, prin latura lui conspirativă, prin misterul întreținut asupra învinuirilor, semăna foarte bine cu o eroare, dar nu era. Era o treabă planificată și înfăptuită cu bună știință. Cînd am înțeles fără echivoc asta, mi-am descoperit și aplecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
meandre psihologice. Însă romanul cel mai apreciat de critica românească — potrivit unei anchete recente — Îi aparține lui Mateiu Caragiale (1885-1936), fiul lui I.L. Caragiale: Craii de Curtea-veche (1929), evocare de factură „decadentă“, Într-un stil extrem de elaborat, a unui București nocturn, indolent și bântuit de vicii (text caracteristic pentru tentația românească, literară, dar și reală, a evadării din istorie). Printre poeți, sunt de menționat Tudor Arghezi (1880- 1967), cu un registru extrem de larg, neezitând să facă poezie din cea mai vulgară
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și, mai dezgustător, satisfăcut. A încetat să mai apară după miezul nopții și să-mi bântuie lacom visele, astfel că am fost în stare, în sfârșit, să mă relaxez și să încetez să-mi mai fie groază de aparițiile lui nocturne. Însă nici după câțiva ani de zile nu puteam să mă uit la carte, nu mai vorbesc s-o ating sau s-o recitesc - era ceva, ei bine, malefic în ea. Tatăl meu nu mi-a spus niciodată nimic despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am prefăcut neafectat de acest episod, deși m-am abținut să-l amintesc la miile de cocteiluri la care am participat în anii următori. Însă în momentul în care cineva aducea vorba despre cocaină (care devenise, e drept, un obicei nocturn regulat), amănunte ale acestei vieți ascunse începeau să se reverse provocator din gura mea. Deși atunci când remarcam expresiile întristate, uimite, ale celor care îmi intuiau durerea din spatele măștii, schimbam subiectul și le ofeream noua mea mantra - “Glumesc, glumesc doar “ - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
până azi când au ieșit iar la lumina tuturor! Al D-Voastră Dumitru Țanu București, Sectorul 2, Str. Ghiocei, 7A </citation> <citation author=”ȚANU George ” loc=”Cluj” data=”29 nov. ’74”> Stimate Domnule Dimitriu, Întâlnirea cu dvs. Într-o cursă nocturnă, În atmosfera „economiei de energie” a vehicolului, a fost o revelație emoționantă pentru mine; cu atât mai mult cu cât În filoanele memoriei mele dăinuiesc vorbe de mare apreciere la adresa dvs. Rădăcinile mele rămân În acel dens pământ moldav udat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
din 1998. Romancier celebru, comunist și eurosceptic. Nu face parte din echipa trenului. Dar e semn că grădina va fi bogată. Ce-i drept, încă n-am identificat „parcela românească”: Nicolae Prelipceanu și Adrian Popescu au plecat la o plimbare nocturnă prin Lisabona, iar lui Andrei Bodiu i și-au rătăcit bagajele la Amsterdam și, evident, într-o astfel de stare de spirit, i-a pierit cheful de petrecere... VITALIE CIOBANU: Încerc să decriptez chipuri, să ghicesc identități, desprinzându-le din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
găsește numele pe listă sau nu-i convine camera? Nu înțelege nimeni ce vrea, nici recepționerii. Îi respectăm tăcuți dreptul la diferență. Stăm cu bagajele împrăștiate în holul hotelului și așteptăm, chiar dacă majoritatea dintre noi sunt nerăbdători să vadă Madridul nocturn. Mă uit amuzat la scriitorii georgieni - temperamente explozive - cum stau liniștiți cu fețele în palme și încearcă să facă abstracție de ceea ce se întâmplă. Situația se limpezește după minute lungi de „parlamentări”, atunci când colegul nostru din nord, calm și tenace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mirosuri. Lumina puternică a vitrinelor și a felinarelor „pune în valoare” grămezile de pungi din plastic care vor fi ridicate de gunoieri până dimineață și murdăria mai măruntă de pe trotuar: mucuri de țigară, tipărituri multicolore cu invitații la show-sex. Mărturiile nocturne ale Madridului... Case de schimb valutar la câțiva pași una de alta, afișând cursuri care nu diferă prea mult și înscrisul ce pare obligatoriu: We receive coins!. Schimb restul de escudos ce mi-a rămas de la Lisabona și câțiva dolari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
rămas de la Lisabona și câțiva dolari. 1$ = 170 pesetas. Înapoi spre hotel, e aproape ora unu noaptea. Aceeași animație. Cupluri lipite de zidurile clădirilor - poate unica noutate în peisaj. Multe mașini și pe carosabil. Constat că în această primă plimbare nocturnă prin Madrid, cel mai mult mi-au plăcut taxiurile. Sunt vopsite alb cu dungi roșii în diagonală. De pe terasa înaltă de lângă Banco de España mi s-au părut niște buburuze fosforescente. 8 iunie, joi VASILE GÂRNEȚ: Recepție matinală (ora 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o strategie a dozajului și orientarea spre editurile importante din Germania ar mai putea da roade. Stabilim cu Wagner să facem un interviu la Berlin, la finalul călătoriei, despre problematica pe care tocmai am tatonat-o. VASILE GÂRNEȚ: Trei secvențe nocturne. Prima: Plaza de Oriente - felinare cu lumină lăptoasă, care conturează aleile și rândurile de arbuști. Banchetele sunt ocupate de oameni care s-au retras aici după zăpușeala zilei. Te privesc - dacă te privesc - cu o curiozitate leneșă. Perechile de îndrăgostiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la Minsk”, îmi reamintește Andrej Fedarenko traseul Trenului Literaturii... Centrul orașului, seara, e inundat pur și simplu de lumină. „Sublimarea nopților” la Bordeaux a început odată cu alegerea ca primar a lui Alain Juppé, care a dat o nouă imagine orașului nocturn, prelungind până spre miezul nopții programul turiștilor sosiți aici. Lume în plimbare pe corso (Rue Sainte Catherine). Nelipsitele pizzerii, baruri de vinuri cu vitrinele scoase în stradă, etalând colecții din pivnițele château-urilor din regiune. Sunt și mulți turiști veniți la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a reușit să ne găsească. Ne spune să nu-i cerem să ne explice traseul pe care l-a urmat, căci n-ar reuși nici el. VASILE GÂRNEȚ: La propunerea lui Nicolae Prelipceanu, hotărâm să facem o escapadă prin Parisul nocturn. Ideea noastră de a ne retrage de la petrecere le-a cam contrariat pe fetele de la Mission 2000 (ne remarcaserăm la dans). A trebuit să le fluturăm prin față ideea că vom reveni numaidecât, pentru a le calma. Ne lăsăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
foarte emoționant să întâlnești compatrioți după o lună de peregrinare prin Europa, și nu doar același, enervant, alter ego care te însoțește. Președintele „Daciei” din Riga ne propune și el un program mai special, de alternativă (vizită la țară, petreceri nocturne...), dar îl refuzăm politicos, spunându-i că preferăm programul organizatorilor. Apoi, ca peste tot până acum, în gară suntem întâmpinați cu un spectacol muzical, intitulat în afișe „Așteptând trenul scriitorilor”, cu participarea unor actori, poeți și a formațiilor muzicale Ludus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Un consemn tacit, de genul: „Ea știe că eu știu că ea știe”. Evident că beneficiarii ghinioniști ai „distracțiilor fierbinți” - clienții cărora fetele le subtilizează banii - nu se pot plânge decât de propria lipsă de vigilență și de perspicacitate: plăcerile nocturne nu sunt trecute pe lista oficială a serviciilor prestate la Oktyabriskaia, iar poliția își are partea ei din veniturile „sindicatului subteran” și îți râde în față. 3 iulie, luni VASILE GÂRNEȚ: Renunț să mai merg într-o excursie la Țarskoe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ăsta am văzut și în Occident. Se pare că e o mișcare, un curent printre tineri, un fel de „rousseau”-ism care cultivă ideea de retragere într-o existență elementară, naturală, ca a animalelor. O primă impresie a acestei plimbări nocturne prin Moscova: în zona centrală orașul arată bine, e curat, bine îngrijit, se vede că s-au făcut investiții, mai multe decât la Sankt-Petersburg. 6 iulie, joi VITALIE CIOBANU: La micul dejun, ni se servesc prăjiturile nemâncate de-aseară. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]