4,111 matches
-
tulburelul Înăsprit care, turnat cu urciorul În ulcele din târgul Râmnicului, arunca În sus stropi mărunței și iuți, ca Înfiorați parcă de atingerea prietenoasă a vinului dat În fiert cu pământul ars și nesmălțuit. „Că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar“, zicea bunul Dabija-Vodă, „carele bea vin mai mult din oală roșie decât din pahar de cristal“, scrie Ion Neculce. Fără să mai pomenesc decât așa, În treacăt, de altă Întâlnire a vinului năsprit și profir cu pastrama
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sus stropi mărunței și iuți, ca Înfiorați parcă de atingerea prietenoasă a vinului dat În fiert cu pământul ars și nesmălțuit. „Că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar“, zicea bunul Dabija-Vodă, „carele bea vin mai mult din oală roșie decât din pahar de cristal“, scrie Ion Neculce. Fără să mai pomenesc decât așa, În treacăt, de altă Întâlnire a vinului năsprit și profir cu pastrama de ied adusă de mine de la Bran, unde s-a zvântat pe iarba
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
copil este moș Ghiță Beldie de mai târziu. Dumitru Gh. Georgescu din București Îi trimitea tatălui său, lui moș Ghiță N. Beldie din Stroești, cafea boabe și alte deli catese. Bătrânul stroeștean o pisa și-și făcea cafea Într-o oală de pământ. El bea cafea cu oala. Tot despre el se spune că pisa ardei Într-o strachină, punea oțet - și mâncarea era gata. Sâmburii de măsline Îi spărgea În dinți și spre bătrânețe. Un neam de originali. Ion, fratele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
târziu. Dumitru Gh. Georgescu din București Îi trimitea tatălui său, lui moș Ghiță N. Beldie din Stroești, cafea boabe și alte deli catese. Bătrânul stroeștean o pisa și-și făcea cafea Într-o oală de pământ. El bea cafea cu oala. Tot despre el se spune că pisa ardei Într-o strachină, punea oțet - și mâncarea era gata. Sâmburii de măsline Îi spărgea În dinți și spre bătrânețe. Un neam de originali. Ion, fratele lui Dumitru, se pare că a luptat
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Am lăsat jos gențile și sacoșele, m-am apropiat, sărutându-i mâna și rugând-o să nu mai plângă. Plângea chiar înainte să ne vadă că venim. Ne-a invitat în aceeași cămăruță din marginea casei sale. Pe masă o oală cu lapte adusă de fiica sa, Eugenia. I-am dăruit măicuței Natalia Ilașcu calendarul bisericesc, pe care îl va pune pe perete după ce va murui (va vărui) oleacă. Ne spune apoi că i-au furat de prin curte tot ce
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
n-au mai ajuns din România, dar și la copacii foarte mari tăiați de primăria satului, la mai puțin de 50 de metri de căsuța ei. Au refuzat să-i dea măcar acolo niște vreascuri, să-și poată face o oală de mâncare. Ultima iarnă a vieții a petrecut-o Natalia Ilașcu fără lemne de foc, în frig.) Dacă uită ceva prin curtea casei, topor, foarfece, sapă, hârleț, totul este furat: „și foarfecele de pe pragul casei mi l-a luat. Tot
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
la balamuc. Totuși, locatarii n-au chemat doctorul și au îndurat încă vreo doi ani umilința, până ce pensionarul Popa a murit. I-a căzut în cap un cărucior de copil, aruncat de la zece. „Mie mi-a căzut în cap o oală cu supă, și uite că n-am nimic. Dar de la patru“, a zis cu multă înțelegere inginerul Vrabie. De la zece e altceva. Unii cam exagerează cu cărucioarele astea. Susurul izvoarelor din piscină Carlotei i-a murit iarăși o mătușă. Biata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Mușuroi ar mai încăpea vreo șapte limuzine. Câștigă și el, ca toată țara, n-are cum să nu câștige, însă numai aspiratoare și mixere. Precis c-a aranjat cu loteria. „Îți dau două frigidere - spune domnul Piscălescu -, dă-mi o oală de supă.“ „Ie-te-te na - face domnul Mușuroi -, ți-ai găsit prostu’. Pe o oală-minune iau oricând o periuță de dinți!“ Și are dreptate, fiindcă periuțe, de când cu avalanșa asta de câștiguri mari, nu mai găsești nicăieri. Le-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cauzală între întorsul unui pahar cu fundu-n sus și lucrurile pierdute, întorsese vreodată cineva două. Mai mult, dacă întorsese cineva în același timp și alte recipiente decât pahare, ca să constate până unde mergea puterea întorsului. Doamna Ghiborțea a întors o oală de supă și, într-un mod absolut inexplicabil, a găsit în mijlocul patului pe care-l făcuse cu mâna ei o sută de EURO, fapt ce dovedea că era important ce întorci, dacă vroiai să ți se îndeplinească niște dorințe ascunse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
descoperire mai mare decât scrisorile verișoarei de-a doua, nu a aflat sub ea decât niște gândaci. Așa a și găsit-o domnul Mișu, cu apartamentul răvășit și cu o privire confuză. Domnul Mișu s-a apucat să pună paharele, oalele și ghivecele goale la locul lor, în felul său calm și tăcut. În timp ce se îndrepta spre ultimul pahar, acela cu care soția declanșase teribilul experiment magic, doamna Ghiborțea l-a întrebat: „Ce a fost între tine și verișoară-ta?“. „Fuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dispariție, s-au sesizat toate organele și strada s-a umplut de polițiști, ziariști și obișnuiții amatori de borduri la mâna a doua. Au scotocit prin case, dar bordurile s-au evaporat. Ici-colo, câte o gospodină care ține pe ele oala cu ciorbă la răcit sau câte o privată cu borduri în loc de tron. Primarul e scandalizat, poliția ridică din umeri, fabricantul de borduri pune muncitorii să lucreze în trei schimburi, dar nimeni nu sesizează esența momentului, că s-a petrecut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
învingătorii, se știe, n-au somn. De bucuros ce era că-și verificase caracterul, domnul Gușatu, care n-avea gușă, s-a dus în bucătărie și a gustat de câteva ori din marea sa tocăniță de berbec. Când gustă din oală un înfometat, oala se golește cât ai zice cuvântul tocană. În jumătate de oră, din tocana de trei kile n-au mai rămas decât niște oase. Totuși, domnul Gușatu s-a dus la culcare cu conștiința împăcată. Rezistase. După douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
n-au somn. De bucuros ce era că-și verificase caracterul, domnul Gușatu, care n-avea gușă, s-a dus în bucătărie și a gustat de câteva ori din marea sa tocăniță de berbec. Când gustă din oală un înfometat, oala se golește cât ai zice cuvântul tocană. În jumătate de oră, din tocana de trei kile n-au mai rămas decât niște oase. Totuși, domnul Gușatu s-a dus la culcare cu conștiința împăcată. Rezistase. După douăsprezece noaptea, ziua de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de scrisoarea de recomandare dată de „presă“, am fost găzduiți de niște nemți, care s-au purtat foarte bine cu noi. Pe timpul nopții, mi-a cam mers burta și, de rușine să nu las În urmă un suvenir neplăcut În oala de sub pat, m-am cățărat pe pervazul ferestrei și am dat acolo frîu liber durerii mele, În noaptea Întunecată dimprejur. Dimineața următoare m-am uitat afară, să văd efectul nopții trecute și am văzut că, la doi metri sub noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vizită nu l-am văzut niciodată pe tâmplar lipind un nume format din litere aurii, niciodată cosând o pernă și umplând-o cu umbriș de rindea, niciodată vânzând un sicriu. La amiază, femeia tâmplarului venea cu mâncarea, pe care, pentru ca oala să se păstreze mai multă vreme caldă, o așeza în umbrișul de rindea din sicriu. În atelier - umbriș de rindea și perne de damasc alb ca pentru un rege, în timp ce, aplecat deasupra tablei de șah, bunicul își încrețea fruntea și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fără ea eram asemenea unui orb: nu vedeam nimic; absolut nimic. Apoi mă deplasam de pe o grindă pe alta, până ce întreg spațiul expus ploii era acoperit cu fel de fel de vase și mai mari și mai mici: căldări, lighene, oale, cratițe, farfurii... Coboram convins că am făcut o treabă pe cinste. Eroare totală! Nu puteam controla traseul picăturilor și nici locul precis unde-și vor da drumul. Itinerarul acestora era greu de ghicit, fiind aleatoriu, în funcție de factorii externi care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de mine. Pentru moment mă simt minunat. Dar, ca toate lucrurile bune, simt că nu va dura foarte mult. Într-adevăr, nu a durat prea mult. Două săptămâni mai târziu, soțul lui Madame Shishiné, un iranian mândru, cu mustața pe oală, costum impecabil, mirosind a tutun de pipă, tipul de client al magazinului de lux Davidoff, m-a privit absent timp de câteva minute ce aranjam, ce oficiam în fața cuptorului, așezând înăuntrul acestuia vasele pentru ars ca pe niște ofrande păgâne
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care vând păpuși în această perioadă de sărbători, cerându-se "să se renunțe la jucăriile care modelează destine". Pistoalele cu apă și machetele de avioane și tancuri duc la violență și agresivitate sexistă, iar păpușile Barbie, roz-bombon, duc direct la "oala din bucătărie". Dacă aș fi copil, i-aș întreba cu ce jucărie mi-ar recomanda totuși să mă joc pentru a fi pe linia corectitudinii politice. Mă întreb de unde vine această aversiune față de prostie și tendința de a regulariza viața
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
an de an. Mă gândesc însă că va mai curge multă apă pe canalizata Dâmboviță până când una din matroanele asistente din spitalele românești, cu buzunarul lărgit de mulțimea bancnotelor jegoase de plastic primite ca șpagă pentru a schimba cearșaful sau oala de noapte, va vorbi de "situația ubuescă" în care se găsește profesiunea din care fac parte. În țara regelui Ubu, cu Eugène Ionesco purtător de cuvânt. (Pasaj adăugat ulterior unu: la ora la care scriu aceste rânduri, în București se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a se instala, a-și face un "cheag", după cum ar fi spus bunicii mei de la țară. Exact inversul a ceea ce am trăit la Geneva, unde îmi amintesc și acum cu exactitate cu doi franci simbolici mi-am umplut brațele cu oale de bucătărie în magazinul Caritas, atunci când am pus piciorul în Geneva și nu aveam cum să-mi prepar hrana. Ceea ce arată de fapt diferența între cele două lumi: în Europa Occidentală, imigrantul trebuie ajutat, îndrumat în primele lui ezitări. În
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mirodenii și carne tocată. Amestecul este aproape inacceptabil din punct de vedere olfactiv pentru un european. Doi tunisieni unul extrem de înalt, altul foarte scurt, cu bărbuța albă și djelaba de convertit la Islamul radical prepară niște ouă bătute într-o oală înaltă de cel puțin 10 litri, cam cum sunt cele de supă. Evident că după coacere nu reușesc să le scoată la suprafață, în râsetele celor din jur. Dialoghează între ei cu o voce înaltă, dând tot timpul impresia că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și neutru uneori. Un coleg de cămin, african (senegalez, după alură) prepară un "ceva" greu de definit, amestec de banane coapte, rădăcini de manioc, făină de furnici și oase de hipopotam, habar nu am ce tot adăugă el în imensa oală ce clocotește pe foc. Știu însă că niciodată în viață nu am mai simțit un asemenea miros anti-gastronomic (dacă fac excepție de la mega-supa din cozi de vaci pe care o pregăteau tot africanii, dar la Geneva). O duhoare de ciorap
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Scenariul pe care l-am cunoscut în urmă cu un an de zile în Elveția se repetă. Am început să cedez în dreapta și în stânga prietenilor mei de o vară obiecte utile care făceau până mai ieri parte din cotidianul meu: oale de bucătărie, tricouri, farfurii, gadgeturi electronice. Multe dintre ele uzate, pe care le-am cumpărat uzate, la rândul meu, dar în perfectă stare de funcționare. Gestul în sine este trist, insuportabil de trist. Accept încă odată faptul că între proprietate
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
patul începea o masă îngustă, împărțită riguros în două zone: una cu farfurii, ibric, ceșcuțe, borcane de șerbet, zacuscă, miere, pachete de biscuiți; cealaltă cu perie, pieptene, bigudiuri, fixativ, ceară de depilat. Sub masă se afla o lădiță cu două oale și o tigaie și un reșou electric. În colțul opus mesei, o chiuvetă minusculă, cu un robinet care picura ritmic, iar pe peretele din dreapta un cuier din care atârnau cele două rochii ale Veronicăi și un combinezon de nailon mov
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
știu ce ne-a spus, știu doar că ne-a vorbit cu voce caldă, fără urmă din marca ironiei sale, că era mai speriat decât noi de ce-ar putea să iasă și c-a reușit să ne readucă între oale și farfurii. Da, nu se găsea mai nimic, dar noi eram tineri, speriați și în același timp nepăsători, cu acea credință de la douăzeci de ani că viața e în altă parte. Nu găseai chibrituri, brichete, șampon (pentru câteva sezoane apăruse
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]