11,594 matches
-
violentă a spiritului gândirii științifice. Puține episoade din istoria modernă a științei ilustrează atât de bine nesocotirea și neînțelegerea acestui spirit ca rezistența ideologică brutală față de știința darwiniană. 3. Rezistența naturaliștilor și a geneticienilor până la elaborarea teoriei sintetice a evoluției Obiecțiile și rezervele cercetătorilor naturii față de teoria lui Darwin s-au concentrat îndeosebi asupra ideii selecției naturale, asupra unora din presupozițiile și consecințele acestei idei. Faptul nu este surprinzător. Pe fundalul orientărilor care dominau autoritar gândirea științifică în a doua jumătate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care au avut loc prin selecția naturală“. Neolamarckismul a reprezentat o altă orientare evoluționistă antidarwinistă. În mod firesc, reluarea într-o formă modificată a ideilor lui Lamarck de către biologi evoluționiști a exercitat o influență mai puternică în Franța. În afara unor obiecții plauzibile care puteau fi formulate împotriva acceptării selecției naturale drept mecanism principal al evoluției, s-a remarcat că un rol în dezvoltarea neolamarckismului în Franța l-a jucat, îndeosebi după 1870, șovinismul național. Academia de Științe din Paris l-a
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
modelator al mediului, ca sursă principală a variațiilor. Funcția - expresia cerințelor impuse organismelor de ambianță - creează organul; modificările adaptative se acumulează datorită transmiterii caracterelor dobândite de fiecare individ urmașilor. Se încerca să se minimalizeze, prin reinterpretări ale faptelor, însemnătatea unor obiecții cum este cea formulată încă de Darwin: dacă influența directă a mediului ar fi cauza principală a modificării caracterelor, atunci variabilitatea ar trebui să fie în multe cazuri considerabil mai mică. Infirmarea de către Augustus Weismann, prin experimente cu totul concludente
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cuvintele unui cercetător, H.S. Jennings, care a fost mult timp reticent față de asemenea explicații: „Mi se pare că munca în mendelism, și cu deosebire cea asupra drosofilei, oferă o fundamentare completă a evoluției prin acumularea unor gradații minuscule datorită selecției... Obiecțiile ridicate de mutaționiști cu privire la schimbări graduale prin selecție se prăbușesc ca urmare a înseși aprofundării cercetărilor mutaționiștilor.“ A devenit tot mai clar că genetica mendeliană și teoria selecției naturale, departe de a se exclude, se completează reciproc. Un eveniment epocal
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ca și cei care îl urmează au rezerve față de sugestia „punctuaționiștilor“, care vorbesc de o selecție la nivelul speciilor. Ca și Dennett, Dawkins susține, așadar, fără rezerve, concluzia că teoria sintetică a evoluției reprezintă știința darwiniană a zilelor noastre. 5. Obiecții și rezerve față de calitatea științifică a explicațiilor darwiniene Un temei major al rezistenței față de explicația darwiniană a evoluției speciilor îl reprezintă observația mereu reluată că ea nu satisface pe deplin cerințe pe care cercetători ai naturii și teoreticieni ai metodei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lui Darwin ar putea fi exprimate spunând că cei care le formulează așteptau probe constrângătoare. Asemenea probe ar fi fost anticiparea apariției de noi specii, a dispariției unora dintre speciile existente, ba chiar producerea de noi specii în condiții experimentale. Obiecțiilor de acest tip li se poate răspunde că prestațiile anumitor teorii științifice, cum sunt teoriile fizicii clasice, nu trebuie ridicate la rangul de cerințe normative ale descrierii și explicației științifice a naturii în genere. Deja reacția lui Darwin față de rezervele
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
limitele comparației și a estompa distincția dintre variațiile minore și variațiile majore.“ Un cititor imparțial al Originii speciilor va putea aprecia cât de îndreptățite sunt asemenea reproșuri. O parte însemnată a cărții lui Darwin este consacrată discuției serioase a tuturor obiecțiilor care fuseseră formulate la adresa teoriei. Mulți cercetători de prim rang ai evoluției, de la Dobzhansky la Mayr și Gould, au reluat tema. Ei au arătat că un verdict concludent asupra calității științifice a unor explicații cum sunt explicațiile evoluționiste ale istoriei
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
experimental o muscă dintr-o bacterie sunt concludente în această privință. Baza empirică a unei teorii care explică fapte ce țin de domeniul istoriei naturii nu este și nu poate să fie una experimentală. (Vezi în această privință și studiul Obiecții și rezerve față de calitatea științifică a explicațiilor darwiniene, p. 125.) Încercarea neconvingătoare a lui Johnson de a pune la îndoială caracterul științific al teoriei darwiniene a evoluției nu va putea fi, până la urmă, înțeleasă decât într-un singur fel, și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de pretenția fiecărei părți că ar putea aduce argumente constrângătoare. Și de asemenea cu faptul că această pretenție nu este susținută cu referire la știință și la religie, ci la ceea ce am putea numi „expansiuni“ problematice ale științei și religiei. Obiecții poate ridica doar caracterizarea religiei drept un „domeniu al cercetării“ care ar răspunde întrebărilor proprii în modul în care o face cercetarea științifică. 4. În ce condiții este posibilă conviețuirea armonioasă dintre știința darwiniană și credința religioasă? Adepții creaționismului științific
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
spune că Dumnezeu nu a făcut lucrurile, ci El le-a făcut să se producă singure [...] I s-a obiectat adesea argumentului lui Paley că el îl reprezintă pe Atotputernicul mai degrabă ca meșteșugar, decât ca un Creator [...] Dar această obiecție dispare dacă punem argumentul în forma pe care o cere doctrina evoluției.“ Câțiva ani mai târziu, teologul de la Oxford Aubrey Moore, acuzând deismul care îl concepe pe Dumnezeu drept o ființă inactivă plasată într un colț îndepărtat al universului, scria
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
domeniul biologiei, existența unei distincții principiale intre obiectivele și metodele științelor experimentale și cele ale disciplinelor istorice. Presupunerea este că distincția se șterge într-o disciplină științifică matură. Împotriva acestei reprezentări privitoare la căile dezvoltării cunoașterii științifice au fost formulate obiecții demne de luat în seamă. Se poate arăta că o distincție între cercetările care urmăresc descoperirea de legi, folosind ca mijloc principal experimentul, și cercetările consacrate evoluției istorice poate fi trasată și în cazul naturii lipsite de viață. Spre deosebire de fizica
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
acestor ultimi cinci ani. Ea a fost cea care a recitit și comentat manuscrisul meu, participînd pe deplin la elaborarea acestei cărți, de la început pînă la sfîrșit. Îi sînt îndatorat mai cu seamă pentru subtilitatea observațiilor și analizelor, pentru justețea obiecțiilor și sugestiilor. Edwy Plenel a fost cel care m-a provocat să scriu această carte. El a fost mult mai mult decît un coordonator de colecție. M-a stimulat, mi-a citit textele, mi-a adus critici, mi-a făcut
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de fraudă electorală. După cum arată și tabelul 1 ce sumarizezază datele analizei, în fiecare din aceste cazuri s-au produs adevărate scandaluri mediatice în care actorii se acuzau reciproc sau disculpau (după cauză) de furtul voturilor. După ce ani de zile obiecțiile au fost îndreptate asupra social-democraților, aceștia, au recurs la același tip de acuze în momentul în care au pierdut alegerile. Acest tip de discurs postelectoral nu a înregistrat o diminuare în timp. Din contră, s-a amplificat punând în lumină
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
subminate de o organizare deficitară, de fire narative desfășurate în paralel și greu de urmărit și de repetiții retorice, sunt esențialmente construcții logice, chiar unitare. În pofida faptului că retorica lui Blake devine, fără îndoială, absconsa adesea, poetul pare a anticipa obiecția și, într-un rând din Annotations to The Works of Șir Joshua Reynolds 13, notează: "Obscurity is Neither the Source of the Sublime nor of any Thing Else" (E: 658). Apoi, în [The Laocoön], subliniază că nu există "Secresy în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
se reduce la o serie de judecați circulare (Henry W. Johnstone 20 consideră, de pildă, că respectivul concept tinde să mascheze o contradicție logică)? Consider că, până la un anumit punct, se pot găsi câteva soluții acceptabile. Dacă, în pofida tuturor acestor obiecții virtuale legate de legitimitatea conceptului, am ales să-l introduc în ecuația critică, acest fapt se explică prin utilitatea termenului în economia unei interpretări a fenomenului vizionar, care trebuie să fie una supla, nu rigidă. Alternativele teoretice, precum "minte", "persoană
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
al viziunii divine, este incarnarea supremă a imaginației. Mai mult, Urizen nu este descris doar că proiecție negativă a eului creator, ci și ca protest personificat împotriva falsității creștinismului instituționalizat, precum corect notează Robert Ryan: "În Urizen, Blake a întrupat obiecția sa față de întreaga teologie a supunerii, a negarii de sine, a penitentei și a expierii pe care a nutrit-o creștinismul instituțional" (2003, p. 156). Sarcasmul (poate, involuntar) al lui Blake sugerează că, deși Urizen este rău, creștinismul, ca organizare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
viziune, ci și ceea ce se înțelege îndeobște prin acest concept rămâne o problemă intens dezbătută. Numeroși cercetători includ viziunile în sfera mai largă a experiențelor mistice 102 și, dată fiind natură proteica a ambelor fenomene, îmi este dificil să formulez obiecții solide. Totuși, s-ar putea observa că experiența mistica nu implică automat percepția unei forme anume de către subiect și nici nu presupune utilizarea plenară a simțurilor. Există o puternică tradiție apofatică în misticismul occidental, care se bazează, în expresia lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
unui singur manuscris, precum cel al eposului The Four Zoas, că numeroase schimbări formale se produc la nivel textual. S-ar putea obiectă că The Four Zoas nu a fost gravat și că a rămas în stadiul de eboșa, dar obiecția pe care eu o formulez în raport cu această atitudine estetică vizează și poeme finisate, precum Milton și Jerusalem, care constituie însuși centrul "canonului" blakean 151. Este foarte posibil ca Blake să fi experimentat tranșe vizionare (sau, cel putin, să fie convins
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
polaritatea identitate/alteritate 154. Deși exegeza să este, până la un punct, chiar satisfăcătoare, Smith nu reușește să ofere o perspectivă sintetică asupra gândirii dialectice blakeene, rezultatul configurând mai curând un mozaic de interpretări separate decât un studiu comprehensiv. Principala mea obiecție vizează însă o omisiune flagrantă: Smith nici macar nu pune în discuție cel mai important text dialectic blakean, The Marriage of Heaven and Hell. O abordare a coincidentei contrariilor blakeene care se vrea convingătoare nu-și poate permite să ignore această
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
statică, liniștită, că ea este produsul deconcertant al propriilor lor acțiuni și că, în calitatea lor de subiecți ai cercetării asupra sensului vieții, ei sînt părți integrante ale obiectului propriei cercetări. Societățile civile așază în mod constant sub semnul întrebării obiecția standard, exprimată excelent de către Georg Lukács, printre alții, că societățile capitaliste moderne distrug continuu, înlocuiesc și lasă în urma lor legăturile aparent irezistibile ale lumii "naturale", creînd în felul acesta un fel de "a doua natură" care se desfășoară cu aceeași
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
proiect politic destinat să înzestreze o pluralitate de indivizi și de grupuri, ne-ierarhică, să-și exprime deschis și fără violență solidaritatea și opoziția cu idealurile și modurile lor de viață individuale. Această înțelegere post-fundaționalistă a societății civile rezolvă și obiecția relativistă conform căreia societatea civilă este în mod necesar o categorie pseudo-universală a Vestului individualist-liberal27. Relativiștii presupun că formele de viață (după cum ar spune Wittgenstein) sînt separate de diferențe de netrecut, și că aceasta se întîmplă pentru că ele sînt determinate
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nimic asemănător. Relativismul, deci, suferă tendințe moraliste; are tendința să afirme că societatea civilă i s-ar potrivi doar Occidentului, restul lumii suferind de barbarism, de exemplu. Cu alte cuvinte, societatea civilă ne aparține în mod exclusiv Nouă; restul Lor. Obiecția relativistă este plină de confuzii. În afară de faptul că se contrazice singur știe că termeni ca societate civilă sînt totdeauna specifici unor anumite contexte relativismul prezintă o atitudine imperialistă față de "Vest", de parcă aceia care trăiesc acolo ar fi de acord în
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
bucură de fructul tolerării non-violente a diferențelor, pe care l-ar obține doar în condițiile unor garanții derivate din existența universală a unei societăți civile funcționale, garantată, protejată și stimulată prin instituții politico-juridice. Înțelegerea post-fundaționalistă a societății civile rezolvă și obiecția că vechiul ideal al societății civile seamănă astăzi cu o rătăcire amețitoare în întuneric în căutare de faruri călăuzitoare sau, cum s-a exprimat mai sobru Adam Seligman, că ideile moderne timpurii despre societatea civilă, care se bazau pe credința
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
se bazau pe credința în "bunăvoința dumnezeiască și în simpatia naturală..., nu mai sînt împărtășite de noi și nu le mai putem folosi pentru a ne construi propriile modele de ordine socială"28. Înțelegerea post-fundaționalistă a societății civile anulează și obiecția că însuși termenul de societate civilă este poluat de sensurile sale diverse și contradictorii. În mod paradoxal, înțelegerea post-fundaționalistă a societății civile pe care încercăm să o dezvoltăm insistă că sensul și semnificația etică a societății civile în orice moment
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
se îndoiesc, pe care-l suspectează deschis sau îl detestă activ. Este adevărat că distincția stat-societate civilă se confruntă cu critici de o calitate inegală. Unii dintre aceia care au refuzat să vorbească limbajul societății civile par să-și bazeze obiecțiile pe lecturi incomplete, interpretări greșite intenționat sau pe totala lipsă de informare asupra literaturii pe această temă. Obiecția că societatea civilă este văzută de către prietenii săi anarhiști ca lipsită de restricții instituționale care desființează libertăți, că o societate civilă implică
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]