13,698 matches
-
și mai simțită, spălând-o cu lacrimi. Iar atunci când ne rugăm cu stăruință, nu se poate ca Hristos să ne lase uitați și întristați, să ne priveze de mângâierea și ușurarea Sa cea blândă. El „Cel ce șterge lacrima de pe obrazul tuturor”, Cel ce șterge suferințele lumii, nu va întârzia la infinit să ne caute. S-ar putea să întârzie, pentru că are de șters lacrimile de pe fețele triste ale multora, pentru că vrea să răspundă rugăciunilor celor ce l-au invocat cu
IPOCRIZIA – INFATISAREA SI PURTAREA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349671_a_351000]
-
ci pe axa mediană, „orizontală”, a însemnului creștin.”( 25) Karamazovismul apare evident și din replicile și relațiile fraților cu celelalte personaje. Este o notă aparte, distinctă ce străbate întreaga societate rusă ce asistă la proces. „sunt un Karamazov!” exclamă Dimitri; „obraz de toval și suflet de Karamazov!”, gândește Miusov; „și eu sunt un Karamazov ... ”, recunoaște Ivan; „ Karamazovii nu sunt niște netrebnici, orice ai zice tu, ci niște filosofi ... ”, pledează Dimitri în fața lui Rakitin. „O lighioană o înghite pe alta” afirmă același
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
spune că este singura epopee în limba română. Îi urmează Ion Heliade Rădulescu, membru fondator al Academiei Române. Corigentul talentat al limbii române, Ion Minulescu, vine pe lume mai târziu, după vreo patru decenii, semănând, cu nonșalanță și ironie, lacrimi pe obrajii îndrăgostitelor păcătoase ale vremii sale. Numele Ion Minulescu mă duce cu gândul la orașul Slatina - unde am participat la Festivalul de Literatură ce poartă numele tumultuosului poet - în care am cunoscut și am reîntâlnit oameni deosebiți. Și nu știu cum, amintirea lui
MIGDALE DULCI AMARE (3) – GERUL BOBOTEZEI „NAŞTE MONŞTRI” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349679_a_351008]
-
Florica Bud Publicat în: Ediția nr. 2126 din 26 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Supărările mele, Boiermaximali Alabaldachini Iuțiferi și Devernași sunt ca ploile de vară. Ca urmare aveți iertarea mea parafată asemenea unui acord unilateral femeionian; eu vă întorc obrazul celălalt, iar voi mă veți pălmui tot pe cel înroșit. În aceste condiții nu este de mirare că mă găsiți tot acolo unde m-ați uitat, pe bicicleta mea medicinală aflată în fața televizorului. Voi urmări pentru a treia oară aceeași
MIGDALE DULCI-AMARE: „IUBIREA HAINELOR CE CURG” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349683_a_351012]
-
seară aproape, fratele meu se ducea la dânsul, și așa a petrecut toată iarna, până când l-au chemat înapoi din surghiun, ca să ia în primire o slujbă de stat la Petersburg, ca urmare a cererii lui, fiindcă avea sprijinul unor obraze de soi. Intrasem în postul cel mare, dar Markel nu voia defel să postească, se certa cu toată lumea din casă și ne lua pe toți în răspăr: “Ce parascovenii mai sunt și astea? Zicea el. Nu există Dumnezeu”. Mi-aduc
CEL MAI PROFUND FRAGMENT DIN ISTORIA LITERATURII EPICE UNIVERSALE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350249_a_351578]
-
sfârșind prin a-l lega cu o curea și a-l trage după el. Chiar și așa, câinele se tot uita înapoi și scheuna cu jale. Fără să-mi dau seama, lacrimi mari au început să mi se rostogolească pe obraji... VII Referință Bibliografică: OAMENI ȘI CÂINI (miniroman) (VII) / Marian Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2107, Anul VI, 07 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350258_a_351587]
-
dilatați, ca și cum aș fi vrut să-l hipnotizez. "Nu vă supărați, aveți cumva un ceas?", mi-au ieșit din gură cuvintele politicoase, absurde. "Mda, sigur... E 11.45", mi-a răspuns. "Aha... Mulțumesc...", am îngăimat în timp ce-i priveam cicatricea de pe obrazul stâng. Apoi m-am făcut nevăzut printre aleile parcului. Am alergat într-un suflet către eternul loc de întâlnire. Poate că nu m-aș fi îndreptat într-acolo dacă necunoscutul nu mi-ar fi indicat o oră atât de apropiată
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
-o. În același timp, la intersecție, o mașină a frânat brusc. Dinăuntru au coborât trei mascați cu automate, plus șoferul. "Mori!", rosti unul dintre ei, pentru a da comanda focului ucigaș. "Stai!", îl întrerupse șoferul, care avea o cicatrice pe obrazul stâng. Nu e ea! La naiba, nu e ea!". "Cum adică, șefu'?", se interesă celălalt. "A ieșit în afara jocului... S-a terminat!". "Nu înțelegem...". " Nici n-ați avea cum... E un joc cu lumi paralele, prima dată l-am încercat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
este toată chestia. Veți vedea într-o zi cum pământul pe mormântul meu se va ridica în zbucium, eu voi ieși tânăr, curat, voi scrie ceea ce nu am apucat să scriu. Un gând a căzut de-a dura pe soclu. Obrajii, gura îmi erau aprinse. O haită de muguri mă alerga prin cimitir. În oraș a părut o stradă nouă, fără nume, fără case, trec pe strada aceea, se numește NICIODATĂ. Hai, nani, nani, ia banii. Sunt 25.000, eu o
TIGRUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350292_a_351621]
-
pe malul iluziei dacă plouă cu versuri lumea rămâne în spatele ploii SINGURĂTATE soarele mi-a aruncat azi cu fluturi în geamuri tresăream sub privirea ta ca un mugur sub picătura de apă versul tău de dragoste purta toamna ta pe obraz uitată de-o dimineață în peisajul meu stâng încă înfrunzit sub ultimele raze ale bucuriei din reflex plouă iar singurătate ----------------------- Dacina DAN 21 august 2016 Timișoara Referință Bibliografică: Dacina DAN - PESCAR HOINAR (POEME) / Dacina Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
PESCAR HOINAR (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350283_a_351612]
-
pașii trecutului cum se pierd prin apele unduitoare. Eterul orizontului doarme sub norii obosiți... Simt aceeași oboseală; privirea mi s-a lipit de cer, care timid, se uita la luna, ce încet ieșea din oceanul aurit. Briza mării îmi alinta obrazul îmbrăcând-ul în solzii undelor aurite. In acel moment am simțit...clipa! am simțit-o cum luneca printre picăturile vieții; am mângâiat-o timid și mi-am luat rămas bun de la ea... Am auzit-o cum s-a apropiat, mi-
AM SIMŢIT...CLIPA de DOINA THEISS în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350305_a_351634]
-
azi-noapte...". "Și apoi ce s-a întâmplat?", am întrebat, cu voce tremurândă. Uitasem de unde putea veni lovitura de grație. Apoi v-am ucis pe amândoi... Cu un cuțit și o armă automată. Sunt speriată, nu știu ce să fac...". I-am atins obrazul cu degetele, într-un gest delicat. Fă ceea ce îți spune conștiința... Cândva, cineva tot va pune capăt jocului...". Sursa foto: 2. By Image extracted from page 023 of Our Gipsies in city, tent, and van ..., by MORWOOD, Vernon S. Original
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
altădat, Prin viața noastră ne-nțeleaptă, Pătată, plină de păcat. Tu plângi din ceruri pentru fiecare, Ne ierți, că suntem pământești, Mâinile ne-ntinzi spre iertare, Nu ne pierzi, căci ne iubești. Curcubee-aduci după furtună, Lacrima ne-o ștergi de pe obraz, Ne cureți sufletul de zgură, Mereu ne-nalți peste talaz. Răspunde-ne la orice întrebare, Când nu mai știm găsi răspuns Și dă-ne liniște-mpăcare, Tu știi ce-n suflet este-ascuns. Reînoiești în fiecare primăvară, Promisiunea de a Învia
SUB CRUCEA-NSÂNGERATĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350330_a_351659]
-
sisi... dingo... Bălăceanca, înțelegi ce vreau sa spun? Care fata? Care crimă?”. L-am privit cu atenție, temându-mă pentru prima dată că am facut o confuzie. Nu... era chiar el. Imposibil să mă înșel. Avea și o cicatrice pe obrazul stâng. „Să te iau altfel... La ora 12, acum trei zile, unde erai?”. „Acum trei zile... 12... am oprit cu mașina la o intersecție în centru”. „Așa, vezi că începi să-ți aduci aminte. Și pe urmă?”. „Mi-am cumpărat
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
făcută pe fugă, pe scările spitalului la care lucra ca medic stagiar. Sau cel puțin așa speră Andrada, anticipând deja momentele în care el o va invita la dans, de preferință un tangou argentinian. Cu gândul la gropita superbă din obrazul lui drept, Andrada își pregăti cu minuțiozitate cea mai spectaculoasă ținută și se ruga în gând că timpul să treacă mai repede, așa încât să se poată bucura cât mai curând de cel mai important pas din viața ei, așa cum îl
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
final, masa, piesa de rezistență cu siguranță. S-ar fi putut întâlni cu Râul abia la restaurant, dar nu rezistase ispitei de a-si petrece o zi întreagă la brațul lui. - Ești foarte elegantă, îi zâmbise el, depunându-i pe obraz un sărut. Frumoasă poate ar fi fost mai nimerit, suspina în gând Andrada, atingând cu vârful degetelor frumoasă gropita de dreapta. Și nu s-ar fi supărat dacă ar fi primit chiar un sărut adevărat, nu unul prietenesc. - Și tu
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
ceremoniei o făcu la un moment dat să regrete că îl cărase pe Râul în tumultul rudelor înfierbântate, care strângeau mâini în toate părțile și răcneau de parca toată lumea era surda. O strângeau și pantofii cei noi! Îi ardeau tălpile și obrajii, dar indura cu stoicism, conștientă că Râul îi aruncă din când în când câte o privire cercetătoare. Cel putin toți aveau ținute selecte. Sau, mă rog, cei din familia ei. Îi făcu cunoștință lui Râul cu fratele ei, Tudor, cu
NUNTA PERFECTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350368_a_351697]
-
timpului adormi la marginea destinului” (Te-ai dezasamblat) “ascult voci oarbe care urlă contractul lor cu viața mea este pe sfârșite cu roata întoarsă semnez eu-păpușarul voi-marionetele” (Roata se întoarce) “vindec rana țărmului cuprins de seară în lacrima arsă de pe obrazul timpului răstorn clepsidra în spațiul unui gând” (Apus) “la frontiera cerului Dumnezeu privește pe ecrane și șoptește... Eu încă vă iubesc” (Spectacol neregizat) Acest nou volum de poezie e treaptă în definirea unui efort literar și a unei pasiuni de
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
ajuns acolo în același timp cu soția sa. S-au privit întrebători, în timp ce profesorul a deschis ușa. Pe veranda din fața acesteia aștepta o tânără înaltă, zveltă, cu ochii rotunzi și negri ca două mărgele, cu privirea ageră și luminoasă. Avea obraji gingași, dar bine bronzați, încadrați de părul șaten-închis și lung până la jumătatea spatelui și se înfățișa extrem de delicată în rochia de bumbac alb ca neaua, care îi lăsa genunchii dezgoliți. Avea pe umăr o poșetă, lucrată manual, în ton cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
a intrat în casă, fața ei radia de fericire. Avea multe motive să se simtă fericită și, la acestea, acum, aveau să se adauge și altele. - Hei, fina, ai venit? Te așteptam, draga mea! o întâmpină Emanuela încântată, sărutându-i obrajii umezi de la picăturile de ploaie. Fugi și te usucă pe păr și-ți spală mâinile! Ne vom așeza la masă curând și abia aștept să-mi povestești ce ai făcut la familia Popescu. - Sărut mâna, nana! Să trăiți, am înțeles
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XXI) ULTIMUL EPISOD de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350315_a_351644]
-
cheamă pe mama lui, dacă voia. De aceea se știa cine cu cine este prieten și se cunoștea absolut tot ce se întâmplă în discotecă. Alina nu-și dezlipea privirea de la Ionuț. Văzu când începură să-i curgă lacrimile pe obraji. Era singura reacție vizibilă care o avea băiatul și ea simțea nevoia să îl mângâie, să îl ia în brațe, să îl protejeze cumva. Se vedea foarte bine că el uitase de ea complet, că pur și simplu n-o
PARTEA A TREIA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350378_a_351707]
-
concluzie simplă: singura modalitate de a ușura sufletul este accea de a da frâu liber lacrimilor. Ochii noștri, ferestrele sufletului, adună în ei impulsurile pline de tristețe dat de către suflet creierului...lăsând astfel drum liber lacrimilor să se rostogolească pe obraz. Plângem! In sfârșit lăsăm să iasă la suprafață tot necazul și apăsarea care ne chinuia sufletul. Lacrimile sunt stropi de...tristețe ce se adună dând naștere la o cascadă, care ne ia în vârtejul ei și ne aruncă neputincioși în
CÂND OCHII PLÂNG... de DOINA THEISS în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350391_a_351720]
-
insistent în ochi. Intră imediat în baie, închizând ușa după ea. Aici trona o oglindă de mărimea unui om. Fata se postă în fața ei și se studie cu atenție. Ochii i se micșoraseră și îi erau un pic injectați, iar obrazul îmbujorat parcă o ardea. Se privi cu insistență și se întrebă: "Ce zici, Gabriellé, ai curajul să mergi mai departe?" Era emoționată numai că-i trecea prin cap acest gând, dar să-l mai și pună în practică! Aruncă pe
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
spre gazdă și cu nonșalanța vârstei și a efectului băuturii suverană peste mintea sa, se adresă din prag: - Ce zici, Narcis, nu-mi dai niciun pupic de rămas bun? Condurache, surprins de tupeul fetei, se aplecă să o sărute pe obraz, numai că Gabriellé îl cuprinse cu mâna de după gât, îl trase spre ea și ridicându-se pe vârfuri, îl sărută pasional, cum nu o mai făcuse cu nimeni până atunci, lăsându-l perplex pe Condurache, om trecut prin multe situații
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
pe cineva la masa de prânz. - Pe voi vă așteptam, dragii mei. Haideți intrați și luați loc - ne-a îndemnat ea. Cum vă cheamă băieți? - Ne-a întrebat apoi. După ce s-a prezentat primul dintre noi, l-a sărutat pe obraji și la îmbățișat cu mult dor, spunând că pe ea o cheamă Ana. La următorul a început să plângă, în timp ce fața îi râdea de bucurie. Când a ajuns la un coleg de lângă mine s-a aplecat și i-a sărutat
MĂICUŢA ANA de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350384_a_351713]