6,900 matches
-
totul părea ca În ceață, de parcă n-aș fi avut ochelari. Tu ai fost dintotdeauna un tip distrat, ceea ce, pentru un timp, a fost fermecător, dar devenise al dracului de enervant cînd și tu ai Început să nu mai porți ochelarii. Și mai și sforăi. Oricum ar fi, cînd amîndoi am Început să nu mai fim atenți, universul ne-a răspuns cu vreme rea. Wakefield a ascultat această analiză cu o uimire crescîndă, pînă cînd a fost nevoit să o Întrerupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de Înțelegere a lui Wakefield. Un miliard este de ajuns bănet pentru leneveala cîtorva generații, cel puțin. Cămașa Îi e prea strîmtă, Îi lipsește un nasture pe burta rotunjoară care pare nelalocul ei pe un om altfel atît de slab. Ochelarii lui groși, cu rame de oțel, sînt năclăiți. — Paulee, șoptește Maggie. Pilotează avioane. Fustangiu. Paulee bagă de seamă că Wakefield Îl studiază pe Frakas care studiază miop meniul frumos gravat. — Farkas, strigă peste masă. Dl. Wakefield pare foarte interesat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Mai sînt două femei elegante și un bărbat asiatic cu capul ras. Wakefield este prezentat adunării și strînge o mînă Îngrijit manicurată aparținînd unei femei pe nume Neva. Cealaltă femeie este Sherrill, care arată ca o veveriță inteligentă și poartă ochelari cu ochi-de-pisică bătuți cu strasuri micuțe. Asiaticul Îi strivește mîna lui Wakefield cu o strîngere puternică. Numele sună ceva de genul „Patogen“, dar poate că Wakefield nu a auzit prea bine. Este pe cale să-și ascundă oboseala În spatele meniului cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o străineză cumpărat casa mea cu o valiză plin de bani. A doua zi, toți care muncește acolo - plecați, Îngrijitorii, fochistul, administratorul, toți. Și vine oamenii ăștia În loc, toți străini, nu vorbește engleză, nici o boabă, poartă costume noi, pantofi negri, ochelari de soare, toți tineri, nu zîmbește, foarte, foarte speriat. Apoi chiria crește. Chiriașii, poate de cincisprezece de ani locuia acolo, Încep să se plîngă. Proprietara spune ăștia noi manageri, ei pot să și bată la noi. Plătești sau pleci. Jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și propriile amintiri despre călătoriile sale În Balcania. Unii poeți călătoresc cu viteza luminii. Cred că am găsit și noi unul dintre ei. Wakefield se Îndreaptă către tribună și primește un rînd de aplauze vioaie. Gărzile lui de corp, cu ochelari cu vedere În infraroșu, stau de-o parte și de alta În culise, scanînd sala Întunecoasă. Nu poate vedea publicul, dar Îi poate simți energia, o fiară cu o mie cinci sute de capete care-și ține răsuflarea. CÎnd aplauzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vocea fostei soții certîndu-se cu agenții de securitate, deschide larg ușa și iat-o, respirația agitată ridicîndu-i iute sînii pe sub ia românească cu flori brodate În roșu și albastru. Nu arată deloc ca vechea Mariană, cea Înnebunită după modă: poartă ochelari cu ramă aurie care o fac să semene cu o profesoară. Și pantofi de bun simț! Îi oferă un loc pe canapea, dar Mariana preferă să ia un scaun, Îl Întoarce invers și se așează călare pe el, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bebeluși cu granulație mare zăcînd Într-o mizerie plină de cocoloașe Într-un dormitor Întunecos. — Știu, bîguie, am văzut la televizor, este o situație Îngrozitoare. Mariana Îl țintuiește cu privirea ei Încremenită, cu ochii ei căprui, cîndva frumoși, reci În spatele ochelarilor. — Asta e tot ce ai de spus? Wakefield Își scotocește memoria și conștiința. — E Îngrozitor, da, dar ce pot face eu, Mariana? — Okay, acum mai vii de-acasă. Poți face trei lucruri. Prima la mînă, ai putea să donezi cecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
te orbește dacă te uiți la ea Într-o zi cu soare. Este biblioteca Borges, este fără margini. Sau poate că este la bibliotèque de pe submarinul Capitanului Nemo. CÎte o frumusețe roșcată, numai sare, șade lîngă fiecare raft, citind peste ochelarii de pe vîrful nasului. Wakefield se răsfață În fantezia verbală excesivă a lui Zamyatin; așa Își exprimă rușii fericirea. Lui Wakefield Îi plac bibliotecile și și-a Înscris de-a pururi În memorie o școlăriță care se masturba pe tăcute printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Camionul nebunului e parcat afară, el trebuie să fie Înăuntru, ciocănind. Wakefield ia micul dejun În apartamentul lui: o omletă cam rece și șuncă cu pîine arsă, patru cești de cafea. Apoi Își trage o șapcă de baseball și niște ochelari de soare, Înfundă un prosop de-al hotelului Într-un sac de sport și pornește către City Club, clubul de Întreținere unde, a descoperit În cercetările sale, trage de fiare și restauraționistul. Traversează piața; e goală, e prea devreme pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
stradă printre gîngănii este o adevărată tortură și majoritatea locuitorilor stau În casă În acele zile, În timp ce cisternele primăriei patrulează pe străzi și Împroașcă nori grei de pesticide. Nefericitului prins afară În astfel de momente Îi cad furnici moarte pe după ochelari, În urechi și pe piele, cu aripile lor transparente lipite de sudoare de fiecare por. Termitele au fost bătaia de cap a orașului timp de zeci de ani, poate un secol, dar azi Wakefield aude un specialist În termite cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dînd atenție „lucrurilor importante“, haha. ți-aduci aminte de ciudatul de la spelunca din deșert? Am Împușcat un vecin pentru că punea muzică proastă. — Tu erai? — Dar bodyguardul ăla mătăhălos din stînga scenei, din Wintry City? — Și nenorocitul ăla tot tu erai? — Ochelari de soare, armă și mușchi, ținuta mea favorită. Am mai fost și proiecționistul și alți cîțiva tipi pe care fie i-ai uitat, fie nici nu i-ai băgat În seamă. Nu trebuie să te simți prost. Amnezia - eu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ce inspira încredere, și, în timp ce majoritatea doctorilor din spitale aveau o paloare pământie, precum cotletele de porc de pe tejgheaua unui măcelar, tenul lui era bronzat de parcă s-ar fi întors de la schi. Avea părul de culoarea porumbului. O pereche de ochelari de apropiere cu rame de aur atârnau la jumătatea nasului, dându-i un aer serios, dar totodată plin de șarm. Și, observă Henrietta, când vorbea, chiar și colegii săi mai în vârstă îl ascultau cu un respect aproape mistic. Henrietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru un doctor. Era subțire și bine proporționat, iar pielea lui avea acea tentă de bronz auriu pe care nu o capeți stând pe marginea unei piscine, ci făcând windsurfing sau navigând sau practicând o altă activitate atletică rafinată. Purta ochelari micuți, cu ramă de aur, și Fran se trezi întrebându-se dacă erau adevărați sau dacă îi purta doar spre a da impresia de seriozitate pe care restul imaginii sale o contrazicea. În sfârșit, observă Fran cu un fior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
observă Fran cu un fior de încântare, era mai înalt decât ea. — Doamnă Norton, zise luând paharul pe care i-l oferea Henrietta, nu am cuvinte să mă scuz îndeajuns. De parcă i-ar fi citit gândurile lui Fran, își scoase ochelarii și își masă ochii o clipă. Fran observă aerul lor obosit și își făcu mustrări de conștiință pentru speculațiile ei stupide. Oricum, Laurence Westcott era real și, Fran trebui să recunoască, cu adevărat fermecător. — Aș fi ajuns la timp, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Plata, la pușcărie, se făcea. Asta era datorie de onoare. Nu triș. Intra cartea. Cartea intra, dar dacă știi s-o controlezi. Îmi obosesc ochii când stau și pictez. Dacă e vreun ziar. Aș avea nevoie de-o pereche de ochelari. Nu văd să citesc, nici la distanța asta, așa. De la neoane mai mult am. Dac-am stat toată viața cu neoanele... Îmi fac crucea de vreun an de zile. Și am simțit niște schimbări. Parcă am simțit niște schimbări. Soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
asta, și ăștia erau mai... nu trebuia să stea de vorbă cu alții, erau considerați un fel de politici, un fel de trădători. Mă uitam pe pereți și așteptam să treacă timpul. Și la apel; înainte de apel se băga niște ochelari de sudor în cameră, d-ăia de autogenă. Ăia erau stropiți cu spumă din asta de ciment. Nu se putea vedea prin ei. Ți-i dădea să-i pui la ochi, se uita la tine să vadă dacă ți i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de Theodor Pallady) este un exercițiu demitizant, violent imagist, verslibrist și improvizatoric. Un estetism cu trăsături vădit expresioniste: stridență caricaturală, deformare grotescă, punctat de indicații scenice ironice, detașate, ireverențioase: „E atît de monoton prea tîrziu: în plus broaștele albe au ochelari de bronz pentru cadranul lunei din care au căzut orele” Figura Salomeei a inspirat, de asemenea, creația plastică a numeroși pictori și sculptori ai vremii, de la Gustave Moreau (maestrul lui Pallady!) la Alexandr Archipenko. Procedeele metapoetice apar, în aceeași perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
diplomatică (în care se amestecă, poate, și un strop de invidie): „Aș fi un copil rău dacă n-aș dănțui în entuziasmul vostru, — după aceeași scripcă. Fumisteriile sînt un lucru minunat cînd sînt lucide, și cînd Țara ar rîde după ochelari și Marciulică și-ar stăvili hohotul în bucile-i faciale de gornist. Marcel, îmi placi că ești și fervent, și flăcău teribil — și supun rîndurile astea potolitului Jules — iar Țara punctificat în lutul în care maestrul Dumnezeu i-a întemnițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
inventivitatea însăși, se împleticește mereu de obstacole, care îl arată pururi impostor - impostor tragic. Malec, mască aspră, e aventura deslănțuită, aventura fără voie. Harrold Lloyd - băiat de ispravă, e omul trucului surprinzător, eroismul acrobatic în ascensiune. Masca sa fragilă cu ochelari americani îl arată intelectual mijlociu sau comptabil. În developarea artei, peste ruinile falșilor monetieri, Chaplin, Malec și El stăruie ca trei puncte de reper”. Iar Chaplin este primus inter pares: „În el trăesc eroii din Commedia dell’Arte, clovnii tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am o veste extraordinară! Mama lor, Shizu, era în camera ce dădea spre grădină și lustruia cu grijă biroul din lemn de abanos la care tatăl lor ținuse foarte mult. — Ce-i cu agitația asta? întrebă ea, privindu-l pe după ochelari pe Takamori care, deși aparent om în toată firea, mai avea în el ceva de copil. Au trecut șase ani de când i-a murit soțul de hemoragie cerebrală. Fusese doctor și profesor la un colegiu de medicină. Tomoe mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
însăși pentru că acceptase să aducă în casă un tânăr străin pe care nu-l văzuse niciodată. — Domnule Ōkuma, îi strigă Tomoe unui tânăr care lucra în același birou. Vreau să te întreb ceva. — Ce anume? Takuhiko Ōkuma, un bărbat cu ochelari fără rame, veni la biroul ei, cu batista la gură. El se angajase la firmă cu doi ani înaintea lui Tomoe și lumea știa că este nepotul baronului Ōkuma. Era slab ca o așchie, dar foarte pus la punct. Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
el a pus jos ceașca pe care o ținea, delicat, în mână, și s-a apropiat de masa lor. Era îmbrăcat foarte îngrijit. — Takamori, ți-l prezint pe domnul Ōkuma, care lucrează cu mine-n birou. Este nepotul baronului Ōkuma. Ochelarii fără rame sclipeau în lumina cafenelei. — Deci dumneavoastră sunteți Takamori. Tomoe mi-a vorbit deseori despre dumneavoastră. Vorbea politicos, ca o femeie. — Și dânsul este... Tomoe ezită o clipă. Gaston Bonaparte. A venit din Franța și stă la noi. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care vă jur că arată leit variantei mult mai scumpe de la Juicy Couture, și pantofi sport Puma nou-nouți. Pot spune că mă simt foarte bine, de parcă aș fi Victoria Beckham defilînd printr-un aeroport, dar, firește, fără șapca de baseball, ochelarii de soare și extensiile de păr. Nu-mi vine să cred că plecăm Într-adevăr În vacanță! La soare! Relaxare! Dezamăgirea prilejuită de prezența Lindei și a lui Michael pare a fi dispărut peste noapte, iar acum nu simt decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe Lisa, aflată pe partea cealaltă a zonei de plecări. Stă călare pe un sac de voiaj Louis Vuitton, vorbind de zor la mobil, Îmbrăcată cu pantaloni albi strîmți, papuci cu toc Înalt, un tricou Pucci cu imprimeu, viu colorat, ochelari de soare Jacki O imenși și Întunecați, plus cercei-toartă din aur. Dintr-odată, mă simt prost. Uite-mă și pe mine: acum zece minute, mă admiram Într-o vitrină, iar acum am sentimentul că sînt o casnică din suburbii prost-Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fiecăruia? Întreb eu, neputînd să mă abțin să nu pufnesc. — OK, grozavă idee. O să mă duc să mă prezint tipei de colo, zice arătînd către o femeie superbă, genul de fotomodel, care-și croiește drum pe culoarul dintre scaune, cu ochelarii de soare cuibăriți drăgălaș În vîrful capului. — Calmează-te, Îi Îndemn eu, frecîndu-l pe braț și aplecîndu-mă să-i dau un sărut posesiv. Încă n-ai văzut nimic, băiete. Dacă-ți Închipui că ea e superbă, așteaptă să vezi toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]