KorAP: Find »[drukola/base=odaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...219 >

5,469 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

fata găsea puzderie de coji. Însă ăsta spunea poezii pe dinafară, declama ca la teatru, de te minunai. - În ziua de 4 decembrie ce s-a întîmplat? - Cu o zi înainte a fost un fel de adunare la el în odaie,noaptea târziu au venit vreo opt, mi-a spus fata. Au vorbit tot încet și unul din ei tot ședea afară pe la ușă și fuma. A doua zi, Vlădulescu a venit la mine foarte politicos, mi-a sărutat mâna și

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Vlădulescu a venit la mine foarte politicos, mi-a sărutat mâna și mi-a dat chiria pe două luni înainte, pe decembrie și ianuarie, zicea că pleacă de sărbători la familie, înainte de Sfântul Niculae, și poate întîrzie mai mult. În odaie erau strânse toate cărțile, hârtiile, cuferele închise, dar hainele lăsate în gardirop. S-a întors pe la unsprezece acasă și n-a ieșit până după masă, când a venit o mașină luxoasă. - Era cineva în mașină? - Era, că m-am uitat

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
care a intrat în curte și l-a luat pe chiriașul meu. - Pe șofer îl cunoașteți? - Cum nu, maică! E unul cu haină de piele și frumos lafață, parc-ar fi de familie bună. A stat vreo trei săptămâni în odaia liberă a lui Vlădulescu, înainte de a se angaja șofer. Citea, avea cărți de-am crezut că e student, tot cărți cu figuri și cu numere. Băiat bun, ca o fată mare. - La ce ceas a venit mașina? - Să fi fost

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ceas a venit mașina? - Să fi fost patru jumătate spre cinci, se întunecase, așacă nu-i mai puteai vedea la față. - S-a mai întors Vlădulescu acasă? - Așa zice fata, că s-a întors pe la vremea mesei, a statpuțin în odaie și pe urmă a închis odaia cu cheia și a plecat. - Tot cu mașina a venit? - Nu cred, că s-ar fi auzit. De aici, din odaia mea, sesimte cea mai mică hîțînătură. O fi venit pe jos. - Bagaj ceva

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
fost patru jumătate spre cinci, se întunecase, așacă nu-i mai puteai vedea la față. - S-a mai întors Vlădulescu acasă? - Așa zice fata, că s-a întors pe la vremea mesei, a statpuțin în odaie și pe urmă a închis odaia cu cheia și a plecat. - Tot cu mașina a venit? - Nu cred, că s-ar fi auzit. De aici, din odaia mea, sesimte cea mai mică hîțînătură. O fi venit pe jos. - Bagaj ceva a luat? - Nu prea. Văz că

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Așa zice fata, că s-a întors pe la vremea mesei, a statpuțin în odaie și pe urmă a închis odaia cu cheia și a plecat. - Tot cu mașina a venit? - Nu cred, că s-ar fi auzit. De aici, din odaia mea, sesimte cea mai mică hîțînătură. O fi venit pe jos. - Bagaj ceva a luat? - Nu prea. Văz că acum în odaie, când ați deschis, erautoate bagajele. O fi luat un geamantan mic, de mână, pe care-l ținea sus

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
și a plecat. - Tot cu mașina a venit? - Nu cred, că s-ar fi auzit. De aici, din odaia mea, sesimte cea mai mică hîțînătură. O fi venit pe jos. - Bagaj ceva a luat? - Nu prea. Văz că acum în odaie, când ați deschis, erautoate bagajele. O fi luat un geamantan mic, de mână, pe care-l ținea sus, pe gardirop. De când a plecat s-a întristat casa, erau vioi, cântau toți în cor. - (Anchetatorul, ironic.) Ce vreți? Băieți veseli! Alt

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
c'est bon ça, vous savez!2 fu răspunsul lui Max. Evident, Hangerliu știa infailibil când și unde e cazul de a mânca semințe. Ca să fim drepți, vițiul îl căpătase de la Carababă. Panait Suflețel îl găsi pe Hangerliu într-o odaie mare de stil demodat, cu picturi pe tavan și parchet policrom octogonal. Era frig, soba de teracotă, se vede, nu dădea căldură sau nu era hrănită cu lemne. Max era îmbrăcat într-un cojoc oieresc și cu căciulă țurcănească pe

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
stil demodat, cu picturi pe tavan și parchet policrom octogonal. Era frig, soba de teracotă, se vede, nu dădea căldură sau nu era hrănită cu lemne. Max era îmbrăcat într-un cojoc oieresc și cu căciulă țurcănească pe cap. În odaie mirosea a hârtie râncedă, ca în vechiul local al Academiei. Într-adevăr, un morman de cărți, mai toate îmbrăcate în pergament, erau puse vraf pe parchet lângă un perete, în schimb un dulap de nuc cu două coloane răsucite de

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
parchet lângă un perete, în schimb un dulap de nuc cu două coloane răsucite de lemn era plin cu cutii de alice și cartușiere. Trei puști de vânătoare erau rezemate de dulap, iar alături de perete spânzura o autentică archebuză. În odaie era o canapea vetustă, trasă mai lângă sobă, și o masă rotundă de nuc în mijloc, neînvelită cu nimic, pe care tronau vreo trei roate mari de floarea-soarelui uscate. O alta o ținea Hangerliu în mână. - Să trăiești! salută amfitrionul

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
se precipită Suflețel, în fond nu prea încîntat, fiindcă n-ar fi vrut să se știe că are raporturi cu Hangerliu. - Voiai să-mi spui ceva! aduse Max la chestie pe Suflețel. Acesta făcu o anchetă circulară cu privirea prin odaie, spre a se asigura că nu e nimeni altul de față, apoi izbucni cu ardoare: - Am venit să vă rog să comunicați locului în drept că secomite o eroare strigătoare la cer împotriva mea, sunt urmărit, amenințat... Deși Hang6rliu știa

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-o. E adevărat, Gavrilcea e mai puțin cultivat decât alții, în schimb are o viață mai intensă, trăiește adânc și puternic ceea ce citește, îl simți tare, gata să te apere dacă te primește în apropierea lui. Când intră Gavrilcea în odaie, așa modest cum e, întunecă pe alți zece, mult mai rafinați în limbaj. Pentru el cuvintele nu sunt jucării; când el zice "Pornim", înseamnă într-adevăr că pornește undeva. Îți spun sincer, inspiră și teamă, poate tocmai teama aceasta e

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-l țiu aici, sub ochii mei, e tot ce pot să fac, ireparabilul nu se poate repara. În aceeași seară, într-o trăsură, Ioanide conducea pe Pica în casa lui Hergot din strada Tritonilor. Pica dormi din acea noapte în odaia de la mansardă a arhitectului. George CĂLINESCU BIETUL IOANIDE ** Colecție inițiată și coordonată de Anatol Vidrașcu și Dan Vidrașcu Concepția grafică a colecției: Vladimir Zmeev REFERINȚE ISTORICO-LITERARE : Nicolae Manolescu, Ion Bălu, Ieronim Șerbu, Ion Vlad, Eugenia Luca, Alice Vera Călinescu, Dinu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
de cap. Instrucția militară am suportat-o cu chiu și vai, mă supăra și limbajul brutal și lipsa de confort. Îți mărturisesc că nu pot să mă culc jos pe pământ, că nu-mi place să dorm cu alții în odaie, să mă dezbrac față de ei. Într-o revoluție sunt un om pierdut, oricât mă vezi de forte fizicește. (în fond, Pomponescu se descria foarte exact.) - Ai să te adaptezi. Un om inteligent și sănătos sepotrivește oricăror situații. - Posibil. În marile

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
De ce nu mi-ați spus îndată? - N-am știut unde s-a dus, am crezut că s-a întors aici.Acum Tudorel zice că nu e acasă. - Vasăzică, Tudorel a fost pe la voi; i-am spus să nu iasă din odaia lui! Și... nu bănuiești unde a plecat? Hergot se zăpăci cu totul. - Gavrilcea... agenții... Erminia știe. Ioanide se sui cu Hergot în sanie și porni spre strada Tritonilor. Erminia era și ea pradă celei mai mari dezorientări și abia cu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
celei mai mari dezorientări și abia cu greu Ioanide putu să scoată oarecare preciziune de G. Călinescu la ea. Aproximativ, lucrurile se petrecuseră astfel: cu două zile înainte, pe la patru după amiază, venise pe neașteptate Tudorel și se urcase în odaie la Pica. După zece minute se coborî cu Pica. Aceasta părea foarte turburată și îndemna pe Tudorel să plece, zicîndu-i: - Du-te mai repede! La cinci, fiind aproape întuneric, Tudorel reveni împreună cu un bărbat tânăr, îmbrăcat în haină de piele

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
de Gavrilcea, care i se părea, preocupat cum era, un bărbat de o excepțională forță sufletească, motiv pentru ea de a pierde orice control al voinței. De aceea, când Gavrilcea își permise a se retrage cu Pica și Tudorel în odaia de la mansardă, nu fu în stare să facă nici o obiecție, deși avea instrucțiuni precise de la Ioanide să nu permită Pichii a vedea pe cineva. Sus, cei trei avură o convorbire agitată și Pica fu auzită zicînd: - Merg și eu! Nu

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
acesta se prăbuși pe parchet, iar cele patru coarde, cu toate că solide, plesniră simultan. Hergot, auzind accidentul, ieși palid din cabinetul lui și, presupunând o nenorocire mai mare, luă violoncelul în brațe ca pe un copil și fugi cu el în odaia de consultații. - Dumnealui cine e? Întrebă agentul cu revolverul în mână. - E fratele meu! Agentul deschise ușa cabinetului, privi lung înăuntru și o închise la loc, fără a da vreo importanță lui Hergot. Unul din ceilalți patru agenți reveni în

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
oamenii veniți se postară - unul la poartă, altul în fundul curții; cel de-al treilea șezu o vreme înăuntru, însă peste noapte îi schimbă pe ceilalți, cu rândul. El, luînd-o pe Erminia drept călăuză, reexamină toată casa, întrebă cine locuia în odaia din mansardă, scoase de la Erminia tot ceea ce aceasta știa despre Pica și Tudorel. De altfel, agentul nu se arăta deloc surprins, nici satisfăcut. Se părea că acestea sunt pentru el banalități. Nu mai puțin merse la telefon și, într-un

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
merse la telefon și, într-un fel criptic, raportă tot ce aflase. A doua zi, la nouă, primi o înștiințare telefonică și cei trei oameni se retraseră. Pica însă nu mai sosi. Pe seară, veni Tudorel, care se urcă în odaia de la mansardă și șezu cam mult. Ieși de acolo foarte contrariat și întrebă pe Erminia dacă Pica n-avea cu ea un carnet cartonat. Erminia răspunse că nu știa, precum era și adevărul, și întrebă unde era Pica, dacă se

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
soției sale o ridică din nou și o privi foarte calm, punînd-o în poziții cât mai avantajoase. - Ce frumoasă fată am! repetă arhitectul o exclamațieveche. Apoi puse portretul la locul lui, așa cum fusese înainte, și începu să se plimbe prin odaie. În minte avea imaginea vie a Pichii, așa cum o văzuse atunci când o lăsase în casa Erminiei. Pica a plecat departe, va sta o lună, un an, doi ani, ca studentă în străinătate. De ce să strice cu tabloul sinistru al morții

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
alături o ceașcă de ceai, care rămase acolo până se răci. După aceea, descoperind-o, Ioanide bău ceaiul rece. La trei noaptea arhitectul încă mai ședea în fața biroului, privind fotografia Pichii, cu capul rezemat în palmă. Apoi se duse în odaia lui și se culcă îmbrăcat. A doua zi sosiră telegrame de condoleanțe de la Gaittany și Pomponescu. Câteva zile atmosfera casei lui Ioanide fu apăsătoare, apoi atât Ioanide, cât și madam Ioanide părură mai înviorați, sub imperiul unei voințe de activitate

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
în scopul de a-i comunica informații importante relative la Pica. Ioanide îl primi. Hangerliu era tot așa de familiar și neglijent, cu o vizibilă retenție. Astfel, nu emise niciodată în cursul întrevederii râsul său idiot, nu se plimbă prin odaie cu mâinile în buzunare, stătu numai foarte desfășurat pe fotoliu, totuși nu până la prăbușire, evitând a-și expune tălpile, afară de asta, deși răsturnat pe spate, adoptă o încovoiere a șirii spinării ca sub imperiul unui frig dorsal. Neglijența lui părea

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
în caz de fugă, se gândi să treacă pe la sediul oficial, socotind că acesta putea fi neglijat în presupunerea că tocmai acolo nu s-ar mai duce Gavrilcea. Tocmai sediul fusese ocupat militărește. Astfel, niște acte false și cheia de la odaia mobilată a unui prieten, care nu era în București și unde lăsase o uniformă militară, nu-i mai erau la îndemînă. Îmbrăcat militar ar fi putut să scape mult mai ușor de urmărire. După observațiile lui Tudorel, care asista în

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
îi destăinui refugiul Pichii în strada Tritonilor. Mai mult ca sigur, poliția nu avea în vedere acel loc. Gavrilcea și Tudorel luară o mașină de piață, condusă de fapt de un membru al Mișcării, și merseră la casa Hergot. În odaia Pichii, așezîndu-se pe marginea patului și cerând informații, Gavrilcea ajunse la concluzia că nu putea rămâne acolo fără pericol. În special, auzind că peste drum locuiește Conțescu, se întunecă la față. N-avea, după toate semnele, o bună opinie despre

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]