5,945 matches
-
se prefăcu că Îl crede Într-adevăr pe președinte când Îi spunea că nu avea să-l lase să cadă, că va găsi și pentru el ceva. Îl salută. Visul spulberat al unui om de cincizeci de ani - ridicol În orgoliul său, În nimicnicia lui, În Înfrângerea lui. Și era cu atât mai ridicol cu cât visul Îi fusese mai măreț. Și poate că nu va mai veni o altă ocazie. Totul se sfârșise. Închise telefonul. Stinse lumina și trase pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-a Școala Gimnazială „Horea, Cloșca și Crișan” Turda - Cluj profesor coordonator Codruța Andreica O seara ca oricare alta După cum știți, lumea animalelor ascunde multe secrete pe care unii oameni și-ar dori să le descopere. Dotat cu rațiune și nemăsurat orgoliu, omul se consideră superior animalelor, ceea ce, după părerea mea, nu este adevărat. Să vă povestesc cum am ajuns să contest supremația noastră asupra celorlalte viețuitoare... Era iarnă. Fulgi mari și mulți se-ndreptau spre răbdătorul pământ. Luna luase deja în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că..., însă l-am întrerupt, iar pe chipul lui Shen i se citea ușor ușurarea. Copilul acesta mă scotea din minți; azi era așa, mâine era altcumva. Nu-l înțeleg, acțiunile sale sunt alandala, iar vorbele reci și goale...un orgoliu mai mare decât al meu, foarte considerabil. Am ieșit prima din grădină și l-am așteptat pe Shen doar pentru a-i spune: Știi ceva, adevărul e că nu-mi pasă de tine și de ce faci cu viața ta! Doar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Te iubesc! Mi-a șoptit ușor la ureche, în încercarea sa de a mă îmbrățișa, pe urmă mă sărută cald și apăsat, buzele noastre întâlnindu-se din nou și sentimente nebune amestecându-se în mine. Te poți îndrăgosti oricând, însă orgoliul este doar un scut, negarea este doar o întârziere, însă în final, dacă Dumnezeu ți-a scris această poveste de dragoste nu mai poți să o amâni, nu o poți pur și simplu șterge. Dragostea îți va intra în vene
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
întreaga lume, astfel că și acum, în renumite muzee de artă din lume, sunt tablouri, creații literare și sculpturi, având ca muză eterna natură. Acestea au fost zugrăvite din perspectiva creatorului. Astăzi, oamenii se aseamănă destul de mult între ei, prin orgoliu și curiozitate. Trebuie să recunosc că de fire sunt foarte curioasă așa că m-am întrebat: ,, Dacă eu aș fi pictor și ar trebui să mă imaginez într-un anumit loc, la un anumit timp, când și cum vreau eu, să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
era valabil. Christian Își pusese amenințarea În practică, tăiase toate punțile. Simți că nu-i vine să creadă, niciodată nu-și imaginase viitorul fără el, povestea lor nu se putea Încheia În felul ăsta. Mai era În ea și mînie, orgoliu rănit, teamă de abandon, În mod fugar se făcu simțită și emoția unei foarte vechi amintiri. Primii ei pași, mîna care Îți dă drumul, amețeala de a Înainta de una singură pentru Întîia oară, amestec de spaimă și de excitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bătrînul cu morgă, adevărata lui fire dovedindu-se mai puternică. Atunci mai vechea mînie a tînărului Erwan ieși din nou la suprafață În Ryan. Își alese cuvintele cu grijă ca să lovească În ceea ce conta cel mai mult pentru tatăl lui: orgoliul și numele. - Nu ai pentru ce să-i invidiezi pe cei din familia Le Bihan, vulgaritatea dumitale e Încă și mai rea, nu numai că ai ucis pentru bani, dar cea căreia i-ai tăiat gîtul purta numele nostru, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Bruno era evident că se aflaseră Într-o situație dezechilibrată, anormală, fără viitor; examinând trecutul, avem Întotdeauna impresia - probabil falsă - că funcționează un anume determinism. 12 REGIM STANDARD „În epocile revoluționare, cei care Își atribuie, cu un atât de straniu orgoliu, meritul facil de a fi trezit porniri anarhice la contemporanii lor nu observă că jalnicul lor triumf aparent se datorează mai ales unei dispoziții spontane, determinate de ansamblul situației sociale respective.” (Auguste Comte - Curs de filozofie pozitivă, Lecția 48) Mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fel stau lucrurile și cu dorința de Îmbogățire. De ce modelul social-democrației suedeze nu a putut Învinge niciodată modelul liberal? De ce n-a fost nici măcar experimentat În domeniul satisfacerii sexuale? Pentru că mutația metafizică operată de știința modernă aduce cu sine individuația, orgoliul, ura și dorința. În sine, dorința - contrar plăcerii - este izvor de suferință, de ură și nefericire. Toți filozofii - nu doar budiștii, nu doar creștinii, ci toți filozofii demni de acest nume - au știut acest lucru și l-au făcut cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
religii compatibile cu stadiul atins de știință. Nu se poate spune că rezultatul e prea convingător; și nici că evoluția societăților noastre a mers cine știe ce În această direcție. În realitate, orice speranță de fuziune fiind spulberată de evidența morții materiale, orgoliul și cruzimea nu pot decât să se extindă. În compensație, conchise el În mod surprinzător, același lucru se Întâmplă și cu iubirea. 11 După vizita lui Bruno, Michel rămase culcat două săptămâni Întregi. Într-adevăr, se Întreba el, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
astfel Încât de fiecare dată totul trebuia luat de la capăt. Scoasă din făgașul regulat al unei ascensiuni progresive, evoluția umană căpăta astfel o mișcare haotică, destructurată, dereglată și violentă. Pentru toate acestea, bărbații (cu gustul lor pentru risc și joc, cu orgoliul grotesc, cu iresponsabilitatea, cu violența lor funciară) erau răspunzători direct și exclusiv. O lume alcătuită din femei ar fi, sub toate aspectele, cu mult superioară; ar evolua mai lent, dar constant, fără Întoarceri din drum și fără contestări nefaste, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Toate ființele de la Miazănoapte, Toate ființele de la Miazăzi Să fie fericite, să rămână fericite; Fie să trăiască fără dușmănie. Nu era numai vina lor, se gândi el; trăiseră Într-o lume brutală, o lume a competiției și a luptei, a orgoliului și a violenței; nu trăiseră Într-o lume armonioasă. Pe de altă parte, nu făcuseră nimic ca s-o schimbe, ca s-o facă mai bună. Își spuse că ar fi trebuit să facă un copil cu Annabelle; apoi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ce-ați mai făcut ? — Bine. Lucy dă din cap de câteva ori. Foarte ocupați. Săptămâna trecută am muncit șaizeci și șase de ore facturate clienților. Două nopți nedormite. — Eu trei, intervine o altă fată. O aruncă firesc, dar îi văd orgoliul pe chip. Și cearcănele verzui închis de sub ochi. Oare așa arătam și eu ? Așa de palidă, încordată și chinuită ? — Frumos ! spun politicoasă, uscându-mă pe mâini. Păi, cred că trebuie să mă duc acum. Mai vorbim. Ies de la toaletă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să fac asta. E o idee complet idioată. — Emma, nu te mai fițoși atîta ! spune Jemima ofuscată, dîndu-și părul spre spate. Cum altfel o să-i afli secretul ? Poate că nu vreau să-i aflu secretul, răspund, cu o tresărire de orgoliu. Poate că nu mă interesează. Mă Învelesc și mai bine cu păturica de pluș și mă uit deprimată la degetele de la picioare. Deci Jack are nu știu ce mare secret pe care consideră că eu nu sînt demnă de a-l afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mine și mă privește extrem de sincer. M-am tot gîndit la ce mi-ai zis. Trebuia să-ți spun mai multe lucruri. Nu trebuia să te las așa În ceață. Simt o Împunsătură de surpriză, urmată de o tresărire de orgoliu rănit. Acuma vrea să-mi spună, nu? Ei bine, poate că e prea tîrziu. Poate că acum nu mă mai interesează. Nu trebuie să-mi spui nimic. Afacerile tale te privesc numai pe tine, Jack. Îi arunc un surîs distant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să moară din cauza vieții sale sexuale dezordonate. În legătură cu acest aspect a fost total sincer față de mine, și față de toți prietenii lui apropiați. Se considera, ca să folosesc un termen din trecut, un invertit. Nu un „gay”. Disprețuia homosexualitatea promiscuă și desconsidera „orgoliul de pederast”. Au fost momente când pur și simplu nu știam ce să fac cu confidențele astea ale lui. Dar pe urmă m‑a ales să‑i schițez portretul și, când mi se destăinuia, o făcea și cu titlu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
acum, e...Generalul generalilor. În fine, așa a fost istoria.“ Nu mai auzi ce-i răspunse cealaltă femeie. Zâmbi cu un kilogram de chinină turnată peste amintiri și cu alt litru de acid sulfuric sfârâindu-i, picătură cu picătură, pe orgoliul de artist. Trotilul, în fișicuri de câte două kilograme, îi explodă în nostalgii. Aspasia îl evoca, uite cum, de parcă nu fusese nimic de capul lui. Cât pe ce să se răsucească spre ea și să-i spună vreo două, birjărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Bine. Mă întorc imediat și mergem. S-a îndreptat spre toaletă. Își ținea brațele încrucișate pe piept, de parcă i-ar fi fost frig. Își lăsase pe masă telefonul mobil și poșeta. Voia să fie singură câteva clipe. Ultimele rămășițe de orgoliu, mi-am zis. Va veni proaspătă și îmbujorată. Mapa și cravata nu vor fi aperitivele, ci desertul, în zori de zi. Acum vom merge la un restaurant, și apoi la ea acasă. Perfect. Țigara, fumată doar pe jumătate, îi atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
liber mâine seară... — S-a făcut. De vreo câteva minute, vocile preluate de pe scenă deveniseră din ce în ce mai aprinse. Fiind ocupată cu negocierile cu Hugo, nu le percepusem decât ca pe un zgomot de fundal; dar acum, odată ce lucrurile fuseseră aranjate, iar orgoliile oblojite, se revărsară asupra noastră cu forța unui uragan. Se vocifera aprins, iar vocea furioasă a lui MM tăia în carne vie. Atunci să se ducă naibii cineva s-o caute! se auzea ea, spunând cu mânie. Am căutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu sarcasm. —Hm. Făcu stânga împrejur, iar privirea lui gri, pierdută undeva departe, trecu peste mine de parcă nu aș fi fost nimic mai mult decât mașina de cafea. Desigur, acest lucru mi-a trezit curiozitatea, ca să nu mai vorbesc de orgoliu. M-am luat imediat după el. N-a luat-o spre scenă, ci pe coridorul care ducea la birouri. La capătul celălalt se afla biroul lui Philip Cantely și, după cât de pornit era Hugo, aceea părea să-i fie ținta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
eu. — Nu chiar, zise Hugo, în timp ce trecea o mașină pe lângă noi, dar aproape. Iar eu unul abia aștept. Hai, Pamela. O să te leg de pat și o să te oblig să faci tot felul de mârșăvii. Mă aștept să-mi mângâi orgoliul protestând plină de groază pentru ca, în cele din urmă, să cazi în extaz. — Fii sigur că prima parte așa va fi, l-am asigurat eu, dar dacă ai de gând să mă legi de pat, restul e în mâinile tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
venit vreo doi din comitet și au asistat la repetiția generală și cică le-a plăcut foarte mult spectacolul. Păi, cred și eu. Numai gândul de a conduce un teatru, cu toate conflictele lui de interese și de pretenții, cu orgolii de mângâiat, nume mari de atras, ca să nu mai vorbim de piese de regizat, îmi dădea fiori de groază pe șira spinării. Dar dacă era să reușească cineva s-o facă, atunci MM era omul potrivit. Ce vești minunate, zisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și care să-i permită să aibă grijă de copil în fiecare dupăamiază? Hugo descoperise că o mare parte din meseria de părinte însemna să-ți ții gura închisă și capul plecat. Și mintea focalizată pe problemele urgente, nu pe orgoliul rănit. Atunci i-a sunat mobilul. Ducându-l la ureche, și-a dat seama că făcuse o greșeală atunci când crezuse că dimineața aceea nu putea să fie mai neagră decât era deja. La telefon era Amanda. Am avut un apel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sau nu te arunci? Te arunci sau nu te arunci? N-ai curaj (Magicianul puse mâinile în șolduri). Poate că, dacă ar fi o plasă de protecție, plasa ta de protecție, ai face, de ochii lumii, pe teribilistul. Iepurele cu orgoliul rănit, iată-l cum ne demonstrează că poate sări, la urma urmei, în cap. Fiindcă știe prea bine că nu-și poate uda urechile în apa rece. Dar dacă vom face o scamatorie și plasa mult dorită va dispărea în timp ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cred că truda mea de o viață, munca mea zi de zi, sunt merite care ar trebui, la Judecata de Apoi, să atârne în talerul faptelor mele bune, dar, cât vor fi cântărind, în celălalt taler păcatele mele cele multe; orgoliul meu, ușurătatea și trufia mea?!... Și, de n- ar fi decât uitarea numelui Tău în viața mea de toate clipele!... Nu-i ea, oare, bătrânica, mai aproape de Tine, Doamne?!... cu smerenia ei, cu cumințenia ei, cu credința ei întreagă!... Simt
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]