19,586 matches
-
Pe unde-mi plimbam pasul desculț. Mi-e dor de toamna cea târzie, Tablou pictat cu brumă argintie, Mi-e dor de îmbrățișarea copacilor goi, Mângâiați de soare și udați de ploi. Mi-e dor de sărbătorile de altădată, Când pâinea era coaptă în vatră, Atât la Paște, cât și la Crăciun, Iar cozonacul avea aromă de suflet bun. Mi-e dor de zâmbetul mamei din pridvor Ce ne aștepta cu lacrimi și dor, Mi-e dor de tot ce a
MI-E DOR….. de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382642_a_383971]
-
deoarece se făcea că o arunca în toate părțile. În drum spre casă, am întrebat-o pe mama cum se numea ulcica aceea care scotea fum cu miros de tămâie și am aflat că se numea cădelniță, iar bucățica de pâine anafură. Asta a fost ușor de ținut minte, dar ca să nu uit m-am pus pe repetat când mai încet, când mai tare, când în mintea mea. Toată ziua am repetat aceste cuvinte până când mama mi-a spus că nu
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382620_a_383949]
-
bărbatul nu se așteaptă la ce primește. Hoțul strigă hoțul mai ales când e poliția pe aproape. • Sunt conducători pe lângă care Istoria trece în papuci. • Credința înseamnă să nu vrei să știi ce este adevărat (Friedrich Nietzsche). • Nu vă dăm pâine, dar vă oferim circ de două ori... • Noi nu suntem proști, dar alții sunt mai deștepți. • E șef pentru că a absolvit trei facultăți: Cultură, Fizică și Sport. • Am încercat să intru in sinea mea, dar mereu altcineva îmi ia locul
ZICERI (197/198) – PROST DIMINEAŢA & LUNG ŞI PROST SEARA... de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382634_a_383963]
-
ploaie rece-rece și grea. Mira, trezită la realitatea a bună, cum își zicea uneori cu o nuanță autopersiflantă, de impactul cu răceala ploii, se precipită spre stația de tramvai, având norocul să și sosească imediat unul. Ajunsă acasă, intrase în pâinea de gospodină, preparase cina, nepomenind nimic de jenanta întâmplare, nici atunci, nici mai târziu. Despre cele petrecute, verișoară-sa nu făcuse vorbire, nici la telefon, nici când se întâlniseră ocazional. Ce se întâmplase? Se răzgândise? Nu primise acordul mamei? Dar
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
panorama spațiile necesare evadării din cotidian, în care orice slăbiciune a trupului este convertită în atu al sufletului. O întreagă lume, cu siguranță, mai bună... Poete,/ fă să răsară/ mărgăritare/ pe câmpia inimii mele/ însetate!// Întinde-ți/ dulceața slovei/ pe pâinea sufletului meu/ flămând de tine!// Te-aștept/ la marginea înserării/ în fiecare anotimp/ să-i culegem roadele!... CĂLĂTOR PRIN SUFLET reprezintă o subtilă invitație pentru călătoria în imaginar, fiecare bătaie de aripă deschizând noi orizonturi, conturând noi cromatici, apropiind spiritul
NOI APARIȚII EDITORIALE – OCTOMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383804_a_385133]
-
bun, din toți și toate, Ar rodi, dar nu se poate; Sunt stafiile de ieri, Care cresc în flori de meri, Sunt stafiile de azi, Care cresc în ram de brazi, Sunt stafiile de mâine, Care cresc în grâu și pâine. Între două perne moi, Două mâini stau în altoi; Când răspunsul și-ntrebarea Ne mai netezesc cărarea, Lasă drumul să cotească, Înspre ceruri să ne crească; Aș putea privi de sus. Acum ce mai e de spus? Stau iubirile în
TÂNJIRILE LUI PETRARCA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383864_a_385193]
-
cu praștia-n ea și am lovit-o / Pe urmă o zi / Și-o noapte întreagă / Am tot plâns-o și am tot jelit-o / Nu m-a bătut mama, nu m-a certat / În mână țineam o bucată de pâine / Degeaba mi-a spus / Degeaba mai plângi / Ce-ai omorât omorât rămâne.“ Copii în jocul lor, atunci când se lasă vrăjiți de acea sclipire nefastă, ucid vrăbii sau melci, sau dărâmă casa Irinucăi asemenea lui Ion Creangă și omoară capre. Palma
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
Mai târziu am crescut flăcăiandru / Și m-am îndrăgostit / nebunește de-o fată/ Dar nu știu de ce / Într-o zi a murit / Și-n altă zi a fost îngropată“. Vrabia nu-și mai deschide ochii să ciugulească din bucata de pâine și copilul de odinioară nu înțelege de este urmărit de palma jocului ce a ucis o pasăre, fie că palma aceea poate nu a ucis trupul, dar a rănit profund sufletul unei făpturi alungând-o spre moarte. Când copilul devenit
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
suflet au desprins, Bolnavă lume, păcatu-ți e de neiertat Că-n două, Basarabia de România ai dezbinat! Și-acum, mai merg în vizite, câteodată Românii de aici, la cei de peste Prut, Să-ntrebe de sunt bine, de au pe mese pâine, Să-și spună cordialul și veșnicul, salut!. Ce te mai doare, spune-mi, Tu, limbă-nfloritoare pe acest pamânt difuz... Vorbită, tălmăcită, trădată, gângurită, Tot dreaptă mi te-nalți, un astru, colo sus... Și nuștiu cum trăiești, ori de ești
MAI POETIC de IRINA STAVER în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383868_a_385197]
-
Diana se află în fața calculatorului și îl butona că în fiecare dimineață după ce își făcea igiena personală și servea un frugal mic dejun, format din ceai și pâine cu gem. De afară se auzea vocea caldă a preotului care intonă cu hâr strofele slujbei religioase ortodoxe; nu mergea la biserică decât foarte rar, ar fi vrut, dar mereu era ceva ce o ținea departe, isi amintea copilăria ei
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
trăise, o prezență caldă și blândă, ocrotitoare post mortema¦că și în viață.. Era o zi torida de vară, în parc ciripeau mii de pasarele, porumbeii coborau pe ălei așteptând să li se dea că în fiecare zi firimituri de pâine și arpacaș, ea își imagina că parcul e grădină lui Dumnezeu, un parc ocrotit de o biserică zvelta, albă, frumoasa, cu trei turle, înconjurată de duzi care își lașaseră fructele mici și dulci să fie culese de oricine, darnici că
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
cercetează măruntaiele sufletului Trăiești numai dacă te bucuri de moarte Să nu ai teamă totuși Adevărul încă te mai poate înălța Cât timp inima mai bate iar suferința te în florește Cântă și dă-o naibii de lume Dumnezeu e pâinea de care ai nevoie Mănâncă și taci Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: EREZIA CRUCIFICĂRII CUVINTELOR / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2050, Anul VI, 11 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan
EREZIA CRUCIFICĂRII CUVINTELOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383888_a_385217]
-
frații Magopat, Ion si Gheorghe, împreună cu un văr, au dezvoltat o mică afacere, pornită chiar de la producerea și valorificarea ceramicii negre. In timp, asociația familială a fraților Magopat a ajuns sa dea de lucru la 12 oameni, care își câștigă pâinea din olărit”. („Meșterii pământului negru - Marginea, ceramica pe cale de dispariție”, Violeta Cincu, postat 2009). Mai alături, în atelier, se afla Rodica, Magda, Violetta, Luminița, Mariana și Ali Bendou, Dan Petrescu, Raul, Nina și alți membri ai grupului, dar singura voce
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
și nemâncați Vin pitici din munții-nalți Șapte sunt și vin cântând Glasu-n codrii răsunând. Când intrară se-așezară Toți la masă , se-nfruptara, Unul însă -a observat Că din păhăruț e luat Și un altul a văzut Colț de pâine început Toți atunci s-au întrebat Cine-i hoțul ce-a intrat Și cu teamă la culcare Au pornit-o fiecare. Iar aici altă mirare Într-un pat e-o zâna oare? Au lăsat-o liniștită Sub a somnului aripă
POVESTEA FETEI NAIVE(FRAGMENT) de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383916_a_385245]
-
în acea sală cu plafonul susținut de traverse fixate prin bare încastrate în patru stâlpi de lemn. Pe mese, ce să vă povestesc, nu mai era loc de altceva. În ordine desăvârșită fuseseră așezate platouri, farfurii, căni, tacâmuri, coșulețe cu pâine, boluri mari din ceramică. Nu mai rețin exact ce am mâncat, chiar dacă a fost ceva cu specific bucovinean, dar vă asigur că unele persoane au solicitat supliment, în timp ce altele nu au făcut față la tot ce aveau pe masă. Toate
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
care credinciosul comunică direct cu Dumnezei prin sufletul său, iar popa este numai menit să-i asigure alinare și învățămintele muncii. Dumnezeu ajută numai oamenii care se ajută singuri, iar rugăciunea și postul sunt departe de munca de asigurare a „pâinii cea de toate zilele”. Dumnezeu a oferit mana cerească și roua în pustie poporului ales în perioada fugii din robia egipteană. Dar fiecare era obligat să le ducă singur la gură după culegere. Prin rugăciune oricât de adâncă roua se
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
pustie poporului ales în perioada fugii din robia egipteană. Dar fiecare era obligat să le ducă singur la gură după culegere. Prin rugăciune oricât de adâncă roua se evaporă iar mana se usucă astfel că ”smeritul credincios” nu mai capătă pâinea cea de toate zilele. Vii cu vii. O veche zicală germanică, frumos cântată în opereta Liliacul sune: este fericit cel care uită ce nu se mai poate modifica. Munca asiduă este cel mai ușor mijloc ca, prin preocupare asupra sarcinilor
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
să-ți ameliorezi durerea pierderii suferite. Si asta din ziua înmormântării nicidecum „numai” după 40 zile sau cine știe cât cere „sufletul” revenire printre oameni a participanților vii apropiați. Scriind uit că fiul meu de 50 nu-mi mai asigură la 80 pâinea cea de toate zilele la propriu. De acum trebuie să o fac singur și nu-mi pot permite 40 zile de doliu. Sunt multe de spus referitor la cutume. Dar parcă tot este mai util ca, la mormânt, preotul să
PA, TIBIC MIC! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383911_a_385240]
-
votanții se numeau Daci, sau poate chiar Cutumani. Dovada activității unui presupus hoț a devenit încă din Evul Mediu „strigătul public”. Jan Valjean, un copilandru a cărui viață a fost descrisă în romanul Mizerabilii de către Victor Hugo a furat o pâine pe care a mâncat-o ca să nu moară de foame. Urmărit de strigătul public, si-a dobândit profesia e ocnaș, meserie pe care a fost obligat să o exercite deși era capabil, cum a și dovedit, de joburi mult mai
SIMILITUDINE, SAU …? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383927_a_385256]
-
Istrate, si Mariana Cristescu, din Tg.Mureș În continuare, s-a prezentat revista “Freamăt “, editata de Filială Baia Mare a a Ligi Scriitorilor (președinta Carmena Băințan),publicația fiind a 18 revista editata de Liga Scriitorilor, si a vorbit despre cărțile “Gustul pâinii “ de Ana-Cristina Popescu,”Legendă legendelor “ de P.Lorelai și “ Pictorii cuvintelor“ de Roșiianu Ioan Romeo. În cuvântarea ținută de Al.Florin Țene despre rolul acestei organizații profesionale s-a subliniat faptul că În secolul XXI, Liga Scriitorilor are un rol
LA CENACLUL ARTUR SILVESTRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384015_a_385344]
-
nu poate fi măsurată decât cu sufletul. Zile, ore sau secunde stau sub semnul misterului existențial. “Degeaba-ți spun că nu există mâine,/ Tu uiți că a trecut un veac de ieri,/ Că nu s-a copt nici grâul de sub pâine,/ Că ninge iarna peste primăveri.”. Așa arată implacabila fatalitate în viziunea autorului : “Când inima s-a îmbătat în sânge,/ Cireșii fără floare nu dau rod,/ Nu poți să cânți când sufletul îți plânge,/ Nu poți să râzi în vreme de
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
e cea care cunoaște eternul în ciuda tuturor suferințelor care încearcă să sugrume frumusețile universale: “De milenii se luptă ziua cu noaptea,/ Astăzi fuge de ieri și-l așteaptă pe mâine,/ Orologii separă viața și moartea/ De foame se teme preazilnica pâine./ Generații ilustre zămislesc cimitire/ Calicii își roagă plângând viețuirea.../ Ghilotina uitării cânt-a lor pomenire/ Peste veacuri, eternă, e totuși iubirea...” ( Echinocțiale ) Cu ființa umană timpul nu are niciodată timp. Cu eternul inamic al ființei umane, timpul, autorul duce un
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
dor.../ Sunt și tată, sunt și fiu/ Devreme și prea târziu/ Sunt și strigăt și tăcere/ Sunt și cântec și durere.../ Sunt și miere și pelin/ Ursitoare și destin/ Am fost ieri și fi-voi mâine/ Sunt otravă și sunt pâine./ Sunt și boală, sunt și leac/ Sunt secundă și sunt veac/ Sunt și grabă și răbdare/ Amintire și uitare./ Sunt izvor și sunt un munte/ Sunt și talpă, sunt și frunte/ Sunt și beznă și lumină/ Iertare și ghilotină.../ Sunt
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
lețcaie, Când întinde mâna! Se-nclină, mulțumește Și nu te va uita. Tainic te pomenește În rugăciunea sa. Îi cere-n rugăciune, Bunului Dumnezeu, Să-ți dea pe-această lume, O viață fără greu. De-i dai un colț de pâine Și o vorbă bună, Mai bogat vei fi mâine Și-n Rai veți fi-mpreună. Îmbracă-l cu o haină, Când tremură de frig, Că-ți faci pomană-n taină, Ce nu costă nimic! La masa ta de-i faci
POMANA SUFLETULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384043_a_385372]
-
PE CLANȚA DE LA UȘA MORȚII Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului azi m-am gândit să-mi provoc moartea dezbrăcat de orice sentiment mușc din viață ca dintr-un colț de pâine și alerg între negru și alb ca într-un cerc umbra mi se deșiră puțin câte puțin respir rar dinspre tălpi înspre creștet urcă un frig am început să simt durerile întunericului nu știu poate sunt mult prea aproape de mine
CU MÂNA PE CLANŢA DE LA UŞA MORŢII de TEODOR DUME în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384061_a_385390]