8,628 matches
-
poetului George PENA La mulți ani prea distins coleg, Când împlinești decenii șapte, Pentru tine simple flori culeg, Cele mai frumoase și curate. În continuare mereu să iubești, Imensa câmpie unde te-ai născut, Peste anii care au fost să pășești, Spre viitor, luptător neîntrecut. Referință Bibliografică: Fii fericită / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 488, Anul II, 02 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
FII FERICITĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340737_a_342066]
-
GALERIA DE ARTĂ "CALEA VICTORIEI 33" Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1376 din 07 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Puțin înainte de vernisajul unei expoziții, magna, (joi, 9 octombrie 2014), pragul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București, pășit la chemarea Thaliei, ieri și azi ceremonios și franc, stă în răbdătoare așteptare să-l treacă iubitorii artei vizuale pe care cuvântul nu e în stare să o numească mai frumos decât așa cum artista Stela Vesa însăși își glosează fascinantul
STELA VESA. EXPOZIŢIE LA GALERIA DE ARTĂ CALEA VICTORIEI 33 de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341066_a_342395]
-
ce se întinde undeva departe, ca o pană de despicat buturugi, încercând să desprindă miriștea de cer... Se aude doar păcănitul tractorului ce trage după el, ca o cometă, praful câmpiei... Mut privirea și o văd pe Rușița, mare, ciolănoasă, pășind rar, rupând iarba cu un zgomot sacadat, rap,rap,rap, aparent nemișcată, silueta sculpturală terminându-se cu o coadă în veșnică zbatere, plesnind coastele unde zumzăie tăunii; uneori se lovește cu piciorul din spate sub burtă, acolo unde coada nu
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
căruțelor. Fundul lor e ca asfaltul, neted și dur. Puțin mai departe este o vale, să zicem vale, o adâncitură mai joasă cu o șchioapă decât restul tipsiei, dar e o vale și are o culoare cafenie care mă hipnotizează. Pășesc spre ea de parcă sunt chemat de cântecul sirenelor. Totul În jur e un fel de apa morților, tremurător, neclar, doar în mijlocul acelei pete universul concetrându-se într-o lucire de apă. E apă! Mă apropii. O... baltă, adâncă de nici nu
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
consecutive pentru noi, aceleași întotdeauna, există și lucrează simultan.”, gândea M. Eminescu. Inversiunea din primul vers al ultimei strofe (”Gânduri ni-s anii”) accentuează ideea că suma tuturor lucrurilor este de natură spirituală, spiritul este cel veșnic, cu visele curate ”pășim pe Calea cea dreaptă/ Spre veșnicia ce timp nu așteaptă”. Poezia domnului Marian Malciu mă îndeamnă încă o dată să cred că timpul este intim legat de sentimentul propriei noastre existențe. Simțim cum noi înșine ne schimbăm și vedem cum toate
PROF. GEORGIA LANDUR VINTILĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341083_a_342412]
-
apă rece de la izvorul de alături, își făcu câteva cruci largi, așa cum învățase de la bunicii săi statornici în ale credinței pravoslavne. Înfulecă ceva în pripă de-ale gurii, bău apă din căușul palmelor, apoi porni liniștit la drum. La început pășea agale, fără grabă. Era hotărât să nu ia pământ prea mult. El și tot neamul lui erau oameni nevoiași, învățați cu sărăcia, aveau pământ puțin, mai lucrau și pe moșiile boierilor satului. Nu credea că are nevoie de cine știe ce întinderi
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1136 din 09 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Îi auzea respirația ușoară ... închidea ochii și o vedea cum se răsucea în pat alături de el. Urmele pașilor ei îl ardeau de fiecare data cand pășea pe parchetul trist și singuratic. Deși ea pleacase, de o bună bucată devreme, încă îi mai simțea mirosul pielii sale diafane, pe care il adulmeca în aerul impregnat cu ADN-ul ei Amprenta zâmbetului pe care il lașase agățat de
LOVE de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341216_a_342545]
-
evident. Cu răbdarea fiind la limită, mă îndrept spre singurul ghișeu liber, unde explic ușor nervos, încă o dată, ce doresc. Sunt îndrumat către un birou izolat, aflat după o ușă. Mulțumesc, mă îndrept către ușa cu pricina, o deschid și pășesc în interiorul camerei. Plină ochi cu dosare. Nimeni altcineva la rând. Răsuflu ușurat. Dar pe cine să întreb? Nu era nimeni. După câteva secunde, pitit după un morman de documente, zăresc un bărbat care scria ceva. Tușesc, vine după un minut
„- Ăia sunt niște idioți! Unde ați plătit amenda?...” M-am dus să-i dau statului 6 lei și m-am trezit în Kafka, frate () [Corola-blog/BlogPost/338173_a_339502]
-
meu și înșiruirea de cifre. Ce era în acel carnet? Numere, nume, expresii care au mișcat-o, chestiuni prețioase, toate prinse într-o extensie a unei minți înțelepte. Mă bucur tare mult că am ajuns în carnetul-de-suflet al doamnei Ana, pășind puțin într-o poveste derulată pe aproape un veac. Nu de singurătate, ci de continuă mirare la toate lucrurile din jur, cum bine mi-a zis într-una din zilele petrecute în spital. Pe doamna Z. am resuscitat-o cu
Ciocolată pentru domnul doctor () [Corola-blog/BlogPost/337775_a_339104]
-
din motive care-mi rămân până în ziua de azi obscure, decide că vom merge la siropul muzical. Îmi manifest revolta printr-o partidă de plâns cu ingrediente isterice. Păi nu-i cinstit, mă lăsase să aleg! Dictatorul rămâne însă inflexibil. Pășind în holul de la Patria să vedem „Sunetul Muzicii” încă nu m-am oprit din plâns, ai zice că sunt târât la dentist! Dar la doar zece minute după generic, agonia se transformă în extaz... Pe cel mai mare ecran pe
București, închis pentru renovare () [Corola-blog/BlogPost/337769_a_339098]
-
nu peste mult timp, Europa pe care o știm nu va mai exista. În noaptea de 15 spre 16 iulie eram în Vama Veche. Am aflat ce se întâmpla, în acel moment, în Turcia. M-am simțit ca și cum aș fi pășit într-un roman și că ceea ce se întâmpla, la câteva sute de km distanță, nu era real. Țin minte că mă uitam la oamenii care dansau pe plajă, care nu aveau idee de ceea ce se întâmpla și care se bucurau
Apostolii cenzurii anunță un nou Ev Mediu în Europa () [Corola-blog/BlogPost/337822_a_339151]
-
-i niciodată vară să mă bălăcesc. În sinea mea, mă hotărăsc și anul ăsta să rămân... Moșul pleacă și în casă rămâne un gol. Doar jucăriile mai poartă ceva din magia acelei lumi îndepărtate din care vine dânsul. Îl văd pășind greoi, cu o cață în mână. Se oprește în prag și se uită la noi. Ridică mâna cu cața și ne spune râzând: - Care n-o fi cuminte, întind cârligu-ahăsta pe horn șî-l trag în ceri! Nu știu dacă
Duhul lui Moș Crăciun. Aveam 10 ani când l-am văzut ultima dată () [Corola-blog/BlogPost/337869_a_339198]
-
serialele care s-au impus datorită calității sale. Și, deși nu poate fi vorba despre un scenariu original, povestea este probabil principalul motor din spatele succesului Game of Thrones. Cu titlul de cel mai premiat serial din istorie, Game of Thrones pășește încet în ultimele sale două sezoane, însă show-uri substituente sunt pregătite să preia ștafeta. Deși abia lansat primul sezon, Westworld a stârnit multe speranțe din partea publicului și criticilor iar în spatele său se aliniază multe altele - vezi American Gods (2017
Declinul Cinematografiei și ascensiunea TV-ului. O analiză a Erei de Aur a Serialelor. Partea a II-a () [Corola-blog/BlogPost/337877_a_339206]
-
clădire administrativă, nimic impunător, aduce‑a dispensar. Intrarea în fiecare sector, și în toate destinațiile noastre, se face prin aceste clădiri administrative și începe cu așa‑numitul filtru sanitar, un ritual de purificare obligatoriu pentru toți angajații și vizitatorii. Am pășit, talpă cu talpă, pe preșul îmbibat cu dezinfectant din dreptul ușii din dreapta, care m‑a dus direct în vestiarul femeilor, cu un cuier pentru hainele de exterior, un cuier pentru echipamentul de interior și duș. Mi‑am luat pe mine
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
pic de agitație, se fac pregătiri, dar în scurt timp totul este gata pentru slujbă. Începe. Totul scurt și la obiect. Am îngenunchiat, am citit Crezul, l-am îmbăiat pe copil și în calitate de nași suntem rugați de către părintele Prodea să pășim în fața altarului. Suntem aproape gata. Se termină ceremonia și sunt invitat la masa din stânga altarului pentru a nota datele necesare certificatului de botez. Pun la dispoziție preotului certificatul de naștere al copilului și datele despre părinți. Vine momentul în care
„- Părinte, mulțumim, eu cred că aşa e bine…” Ce i s-a întâmplat unui naș de botez după ce a refuzat să plătească taxa de protecție divină () [Corola-blog/BlogPost/337913_a_339242]
-
de mii de picturi și desene ale unor artiști ruși oprimați, mulți necunoscuți înainte. Un amalgam de explozivă culoare și negură apăsătoare a anilor de oprimare politică, un documentar care te lasă, ca și pe realizatorul filmului atunci cînd a pășit pentru prima oară în muzeul cu pricina, cu gura căscată. Un uriaș privilegiu a fost, apoi, vizionarea filmului Moara și crucea (Suedia, Polonia, 2011; regia: Lech Majewski), un film care nu face „decît” să aducă la viață un tablou, tablou
Stagiunea de vară [Corola-blog/BlogPost/100061_a_101353]
-
de mii de picturi și desene ale unor artiști ruși oprimați, mulți necunoscuți înainte. Un amalgam de explozivă culoare și negură apăsătoare a anilor de oprimare politică, un documentar care te lasă, ca și pe realizatorul filmului atunci cînd a pășit pentru prima oară în muzeul cu pricina, cu gura căscată. Un uriaș privilegiu a fost, apoi, vizionarea filmului Moara și crucea (Suedia, Polonia, 2011; regia: Lech Majewski), un film care nu face „decît” să aducă la viață un tablou, tablou
Noul TIFF de Sibiu [Corola-blog/BlogPost/100058_a_101350]
-
a tocmai pentru a-i facilita și dezvolta ambitia și motivatia de a-și atinge targetul stabilit. “Psihic însă, aveam o sigurana oferită de faptul că sunt în mâna unor specialiști! Astfel, încă din prima zi am pășit în sala de sport (cu o groaza de neimaginat) și acum pare ca si cum sportul este solicitat de organism. Pot să spun că după cca 2 săptămâni așteptăm oră de sport ! Interesant nu?? “ spuse Cătălina Burlo. Într-un program sănătos de
Din inima pentru trup…Slim6 for Catalina Burlo by Lioara.ro [Corola-blog/BlogPost/100251_a_101543]
-
și al cărui titlu original este Atrapa la bandera, a înregistrat vocile personajelor în trei limbi: spaniolă, catalană și engleză. Doi astronauți au fost consultanții tehnici ai filmului, Alan Bean și Miguel López-Alegría. Bean este al patrulea om care a pășit pe lună, cu misiunea Apollo XII, în noiembrie 1969, iar Alegría este primul astronaut spaniol care a ieșit în spațiu. Filmul va avea premiera în România pe 19 februarie și este distribuit în cinematografe de Ro Image 2000. Mândrie, prejudecată
Cinema la extreme în weekend [Corola-blog/BlogPost/100305_a_101597]
-
Eight, pe care oricum îl cunoașteți în detaliu. Mi-am propus astăzi să vă împărtășesc o informație proaspătă și anume, deschiderea celei mai noi cafenele din oraș, After Eight Pub Cafe, situată în imediata vecinătate a clubului vostru preferat. Îndată ce pășiți pragul elegantului bar, vă veți simți transpuși parcă într-un local occidental, unde, varietatea băuturilor originale este cu adevărat copleșitoare. În ceea ce privește designul, After Eight Pub Cafe este amenajat în stilul specific unui "London pub" elegant. Nu vorbim despre decoruri minimaliste
After Eight Pub Cafe [Corola-blog/BlogPost/100362_a_101654]
-
Terasă urbană este îmbrățișată și de acordurile nudisco electronică ale băieților de la Golan în formula DJ Set, alături de proiectul nufunk house OK Corral, fondat de Tiberiu Jakab și Bogdan Danciu (aka Vania și Thornado), precum și selectorii urbani Fouchat și Snups. Pășim în viitor pe 29 iulie la ora 22:00, propunând pentru această seară de vară un dresscode Future Urban Chic, inspirat din entuziasmul de a descoperi mereu ce ne rezervă viitorul. Accesul se face doar pe bază de invitație. Un
Câștigă una dintre cele ZECE invitații single la evenimentul Roger Sanchez @Promenada! [Corola-blog/BlogPost/100439_a_101731]
-
Interviuri Matkovski Călin este un artist tatuator cunoscut la nivel național, dar și peste hotare, premiat la diverse competiții la care a participat și care te poate ului cu creațiile sale. De cum am pășit pragul salonului său, parcă am pătruns în altă lume, una mai colorată. Călin avea un invitat special, pe Nikolay Dzhangirov, venit din Saint Petersburg, Rusia pentru o sesiune de tatuaje bătute în orașul de la poalele Tâmpei, așa că am fost întâmpinată
Tatuajul – sau cum să simți arta pe pielea ta [Corola-blog/BlogPost/100537_a_101829]
-
îi conectează pe tinerii talentați cu oamenii care au încredere în potențialul lor și care îi pot ajuta să-și ducă visele la îndeplinire. Fondul de burse este un rezervor de viitor pentru tineri care au nevoie de încredere ca să pășească pe drumul lor. Despre George, bursierul meu Pe George l-am cunoscut mai întâi prin intermediul mamei sale. A vorbit atât de frumos despre talentul lui de a picta icoane, încât am știut atunci, pe loc, că va fi bursierul meu
Cum ar fi să poți schimba o viață? [Corola-blog/BlogPost/100629_a_101921]
-
din timpul liceului, citind despre marile cuceriri ale optmiarilor. Așa am citit despre Zeița de Peruzea și despre austriecii care au ajuns pentru prima dată pe vârf. Nici nu am îndrăznit atunci să îmi imaginez că într-o zi o să pășesc pe vârf, dar cu siguranță mi-am dorit. Probabil că lucrurile nu vin atunci când ți le dorești, ci atunci când ești pregătit pentru ele. Expediția a ajuns să coste peste 15000 de dolari de persoana. Este o sumă extrem de importantă, iar
Alpinistul nemțean Ionuţ Ştefănescu a cucerit Himalaya [Corola-blog/BlogPost/100636_a_101928]
-
fiecare clipă în care tot ce îmi doream să mai stau alături de el, chiar dacă știam că aparține altcuiva... mă mulțumeam să îl știu fericit. Cred că zâmbetul și privirea lui îmi erau hrana de care aveam nevoie pentru a mai păși cu același entuziasm într-o nouă zi în care știam că mă scald în aceeași dorință de a-l avea. Nici măcar nu știu dacă pentru totdeauna... dar știu sigur că mi-ar fi plăcut ca eu să fiu cea care
Să mai încerc? Pare cumplit… [Corola-blog/BlogPost/100664_a_101956]