3,728 matches
-
cuprinde numeroase exemple ilustrative. Totuși, nici unul dintre interlocutori nu a amintit ceva în acest sens. Mai curând această ultimă explicație funcționează mai mult la nivelul mentalului colectiv. Fie că le consideră persoane cu har, cu puteri paranormale, șarlatani, inițiați sau păcătoși, populația crede despre prezicători că sunt "altfel" decât restul lumii. Acest "altfel" se manifestă și din punct de vedere statutar. Nu putem trece cu vederea faptul că manifestarea înclinației de a divina mai mult în rândul femeilor ar putea fi
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
abator. Scenariul oniric mai dezvăluie că subiectul este «abătut», având un pesimism manifest sau refulat. Vezi Altar, Sacrificiu. Abis, vid, gaură Abisul reprezintă haosul originar în care a plonjat umanitatea la începuturile sale, dar și genunea înspăimântătoare în care sufletele păcătoase ajung după moarte. Există, prin urmare, în viziunea vidului o dimensiune adesea regresivă; lucru confirmat de abordarea jungiană, care face din abis simbolul matricei. Mai ales în limbajul curent, abisul este și expresia unei frontiere (prăpastia dintre două ființe, dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
aceasta se încearcă nu doar sublinierea importanței evenimentului, ci mai ales să deștepte în cel care ascultă sentimentul că se află în fața unui rit celebrat din vechime, în preistorie, dar care, dintr-un motiv anume (probabil pentru că poporul a fost păcătos), a fost lăsat deoparte pentru ca în final să fie reluat. Evident, nu putem verifica adevărul acestei ipoteze în favoarea căreia se aduce ca argument faptul că reformatorii se prezentau în calitate de restauratori, în efortul lor de a readuce la dimensiunile tradiționale o
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
celui Ales rămas la Qumran după ce a fost ocupat de ivriți, în însemnările transmise, acesta arată că nu i-a uitat pe ucigași și a lăsat posterității spre amintire faptele lor ticăloase. În capitolul ll găsim: ,, Aceasta trimite la preotul păcătos care, cînd a slujit pentru prima oară, s-a bucurat de cinstea unui om al adevărului, dar care, atunci cînd a venit să cîrmuiască în Israel, a devenit îngînfat și trufaș și l-a părăsit pe Elohim, trădîndu-i și poruncile
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ridica o cetate prin vărsare de sînge și a întemeiat o frăție prin minciună, purtîndu-se trufași și îndemnîndu-i la fapte mișelești... «Căci silniciile făcute împotriva Libanului vor cădea asupra ta și pustiirile fiarelor te vor îngrozi». Aceasta trimite la preotul păcătos și Dumnezeu va da acestuia leacul pe care preotul cel rău l-a dat celor aflați în nevoie. «Libanul» înseamnă aici Adunarea Frăției și «fiarele sălbatice» înseamnă iudeii.” Textul spune că prin silnicie asupra celor îmbrăcați în alb, rabinul Apolo
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
admis în comunitate. El trebuia să-și dea bunurile toate în grija unui supraveghetor dar fără a avea acces la resursele comunității. Dacă se dovedea destoinic și zelos, atunci după al doilea an primea dreptul de membru al comunită- ții. Păcătoșii și vicioșii alungați din frăție nu mai primeau averea pe care au donat-o, la intrare iar dacă gura vorbea fără ei, erau uciși pentru hulă. La vîrsta de 25 de ani putea să ocupe o funcție în sfatul frăției
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pîrjol împotriva celor netăiați la mădularul bărbăției. În cap. ix, 16-21 ni se dezvăluie acțiunea conspirativă pregătită în deșertul Ierusalimului, adică la Qumran scriind: ,, Nimeni nu trebuie să stea de vorbă sau să se certe cu cei nelegiuiți, iar în fața păcătoșilor trebuie să se abțină să vorbească des-pre Lege. Cu cei ce au ales calea dreaptă, însă, vor fi îndreptățiți să vorbească des-pre înțelegerea adevărului lui Elohim și a judecăților sale drepte. Și toate acestea pentru a călăuzi mințile membrilor comunității
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Comentariu la Psalmul 37, fragmentul C găsim următorul text: ,,«Cel rău pîndește pe cel neprihănit, și caută să-l omoare. Dar Elohim nu-l lasă în mîinile lui, și nu-l osîndește cînd vine la jude- cată». Trimite la preotul păcătos care a ridicat mîna împotriva celui ce a propovă- duit Legea după dreptate, pentru a-l osîndi la moarte și pentru a pune capăt Legă- mîntului, și Legii. Cu toate acestea, deși l-a prigonit, Elohim nu-l va da
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nu știu nici măcar ce spun nici ce urmăresc. Noi știm că Legea este bună dacă cineva o întrebu- ințează bine, căci știm că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege și nesupuși, pentru cei nelegiuiți și păcătoși, pentru cei fără evlavie, ne-curați, pentru ucigătorii de tată și ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiți, pentru vînzătorii de oameni, pentru cei ce jură strîmb și pentru orice este împotriva învățăturii sănătoase - potrivit cu Evanghelia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
acestui cult de exclusivism și infatuare: ,,Ca niște lilieci sau ca furnicile ieșite din mușuroi, ca niște broaște pe malul bălților, ori ca niște viermi în gunoaie, așa se întrec creștinii întrebîndu-se mereu care din ei ar fi cei mai păcătoși, însă declarînd în același timp că ei sînt centrul universului, nu-mai de dragul lor conduce Dumnezeu lumea, numai cu ei comunică, deoarece, fiind asemenea lui Dumnezeu, ei urmează în veșnicie imediat după Dumnezeu’’. Nu greșea deloc filozoful roman cînd punea sub
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și să aibă la ce se gîndi și gudura. Dar și perioa- da cînd s-ar fi tălmăcit cărticica din ebraică în greacă este iarăși o mare minciună așa cum le stă bine mozaicilor care și-au făcut din acest nărav păcătos și stricăcios, cea mai mare virtute. Pentru a desțeleni tărîmul plăsmuirilor ivrite cultivate cu atîta osîrdie de mozaici și mai tîrziu de către greci și romani, trebuie să fac o leacă de istorie ca să rostuim și rînduim vremurile și oamenii iar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Saul în textele menționate, dar mult înaintea pretinselor revelații ale ivriților iar Dumnezeul mandeenilor este unul bun și iubitor de om care trebuie să lupte neîncetat cu răul etern întruchipat în Iahwe al iudeilor din Tora, cum a povestit și păcătosul de Ioan mărturisind adevărul dar după mintea lui. Ori atît scrierea lui Ioan care a fost plăsmuită pe la sfîrșitul secolului lV al erei noastre după ce iudeo-creștinismul a fost impus ca religie oficială în imperiul roman în anul 381, cît și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
înfierbîntații pîrliți din Petra și Palmyra se țineau că trebuie să conducă lumea printr-un imperiu al înțelepciunii și credinței adevărate în Iahwe și Satana, adică toate Neamurile să stea în bot numai cu Întunecimea Sa, Iao sau Hypsistos. Dar păcătos cum este, el mărturisește că lumea a fost creștinată la început prin Miel așa cum spun tradițiile noastre despre creștinarea blajinilor, vechii locuitori ai plaiurilor mioritice sau cum găsim în textele esene despre care nimeni dintre purtă- torii de anteree nu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
alt tras fără haz: ,,13,7 I s-a dat să facă război cu sfinții și să-i biruiască. Și i s-a dat stăpînire peste orice seminție, peste orice norod, peste orice limbă și peste orice neam’’. Și uite păcătosul cum face o mărturisire de necre- zut; fiara cît era de fiară stăpînea mulțime de noroade și limbi, adică puterea fiarei se întindea peste mări și țări așa cum era ariminismul, mitraismul sau religia strămoșilor mei în secolul lV cînd au
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
eu sunt [...] meschino comediante; eu am apucat școlile din vechime; eu nu sunt nici retor, nici poet; eu nu sunt democrat; sunt un om cu tabieturi și belaliu la drum; nu sunt liber-cugetător; sunt un diletant în istorie; un grec păcătos ca mine; sunt ambițios, n-am ce face!" Pe marginea altei succinte autocaracterizări ("Fost sufler, fost autor și director de teatru, a contractat din copilărie multe din apucăturile actorilor: e tipul cabotinului literar."), Al. Călinescu sugerează cu finețe perspectiva de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
călăuzește cititorul spre esența relației: O blană rară "doamna Cuțopolu merge la bal, domnul Cuțopolu e oprit acasă de afaceri politice: ...o tînără slujnică unguroaică servește domnilor ceaiul și face patul domnului...", cînd aceasta nu e numită chiar de gura... păcătoasei: "Veta: Zițo, Zițo, tu mi le faci toate, tu m-ai dus la "Iunion", tu ai dat nas amploiatului să se ție după noi, de mi-am găsit beleaua cu Chiriac... Zița: Cu Chiriac?" Se pot adăuga mijloace paralingvistice (În
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
devine ființă complexă, alegorie a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau că madona
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
son image 1900, cache un symbole plus profond et plus riche. De ce passé, revécu en photographies, à notre présent, quelque chose d'insolite tremble et se précise: l'éternel féminin" [Juin, p.36]. 51 Românul naturalist descoperă alte motivații Evei păcătoase, mai ales de ordin medical: guvernată de fiziologie, supusă eredității sale, femeia devine o ființă inferioară, biologia explică slăbiciunea să morală și incapacitatea intelectuală. Mult înaintea lui Freud, se vorbește despre inconștient că despre visuri premonitorii, instinct sau nesăbuința. 52
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este corupția naturii originare, injustiția, depărtarea de condiția umană perfectă -, ea nu este veșnică. O nouă naștere a omului va distruge injustiția și tot ce derivă din ea; omul va fi repus în identitate cu prima sa condiție, cea ne-păcătoasă, esențialmente divină. Existența istorică (păcătoasă) a omului are, totuși, în ultimă instanță, sensul refacerii justiției divine. Căci legea lui Dumnezeu lucrează în om totdeauna, deși nu se poate impune în istorie, în societatea omului dominat de păcat. Altminteri, adică în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
depărtarea de condiția umană perfectă -, ea nu este veșnică. O nouă naștere a omului va distruge injustiția și tot ce derivă din ea; omul va fi repus în identitate cu prima sa condiție, cea ne-păcătoasă, esențialmente divină. Existența istorică (păcătoasă) a omului are, totuși, în ultimă instanță, sensul refacerii justiției divine. Căci legea lui Dumnezeu lucrează în om totdeauna, deși nu se poate impune în istorie, în societatea omului dominat de păcat. Altminteri, adică în absența totală a legii lui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
judecăm fiecare așezare a sa față de natură în funcție de tipul de "creație" în legea căreia se află. Este mai clară însă poziția lui față de Absolut, cel puțin în prima și ultima sa condiție. De asemenea, prin personalizare, care intervine în condiția păcătoasă a omului și în sensul restaurării condiției umane originare, divine, omul tinde către Absolutul divin, părând a se îndepărta de condiționatul natural. De fapt, el pare, uneori, a concentra în sine aceste repere ale propriei sale evoluții, iar alteori pare
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o consecință finală și ca urmare a primelor două. Ceea ce a urmat a lăsat loc neînțelegerilor, unele cu consecințe grave, adică războaie din ce în ce mai crâncene. Ca să sublinieze rolul credinței în raport cu comportamentul omului față de semeni, Luther nu se sfiește să spună „Fii păcătos și păcătuiește cât mai mult, dar păcătuind mult crede și mai mult’ (Este precator et pecca fortitier, pecca fortitier, sed crede fortius). Ori lisus Hristos și-a întemeiat Biserica pe Petru (Kifa), adică pe iubirea de Dumnezeu mărturisită, din care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
era ținută în regimul constituțional al Transilvaniei, nici despre rolul acesteia în cristalizarea conștiinței naționale la românii ardeleni. Singura ei contribuție ar fi fost la prezervarea iobăgiei. Deprivată astfel de orice merit istoric și împovărată în schimb cu un trecut păcătos, închiderea Bisericii Unite apare ca un act pe deplin justificat. Pe măsură ce înaintăm înspre epoca modernă, rolul bisericii în istoria românilor scade considerabil. Până în secolul al XX-lea, când actorul colectiv central devine mișcarea muncitorească, reprezentată prin avangarda sa revoluționară, PCR
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face pe bărbat să creadă că a ajuns în Purgatoriu, unde își ispășește păcatul geloziei. Colectivitatea avidă de senzațional urzește povești pe seama celui înviat din morții - soțul păcătos (care de fapt fusese închis în temnița mânăstirii) și pe seama starețului care săvârșise minunea. Ignoranță, infantilism, de unde vine și puterea de manipulare pe care o pot exercita cei vicleni. Masca este mereu înșelătoare, iar aparențele duc de fiecare dată în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
înnobila, devine un ideal pe care aceste personaje feminine nu încetează nicicând să îl găsească. Eroina povestirii a noua, din cadrul aceleiași zile a Decameronului, se îndrăgostește de prietenul soțului, care orbit de gelozie, o pedepsește pe această „femeie și soață păcătoasă”919 servindu-i la masă inima prietenului trădător. Personajul feminin se salvează din poziția decăzută pe care i-o conferea adulterul prin sacrificiul suprem, acela al jertfirii propriei persoane, sinuciderea dovedindu-i intensitatea și sinceritatea sentimentelor trăite. În alte cazuri
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]