6,523 matches
-
face nimic, așa că, trebuie să mă ocup de toată gospodăria. Tata ce mă mai ajută cu animalele dimineața și seara când vine de la câmp. - Așa este, draga de tine. Noi am crezut că ești însărcinată, după felul cum arăți, așa, palidă. - Încă nu am rămas însărcinată. Noi ne dorim copii, dar când o să vrea bunul Dumnezeu, spuse Frusina, lăsând capul în jos.Frusina nu rămăsese însărcinată de când se căsătorise. Își dorea cu ardoare să aibă un copilaș, să-i dăruiască toată
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Frusină: - Te văd schimbată la față, parcă au înflorit bujori pe fața ta, iar în priviri trandafiri, spuse el, bucurându-se în același timp pentru că, de câte ori o privea când se întorcea de la cimitir avea ochii triști și plânși iar chipul palid. Frusina se uită în oglinda din perete și, într-adevăr, arăta altfel la față. - Tată, haide întâi să luăm masa, că ți-o fi foame și apoi am să-ți povestesc despre tot ce mi s-a întâmplat astăzi. După ce
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
noastre filiforme. Sub soarele de toamnă, acel soare care dă dureri de cap pe la amiază, pașii noștri deveneau din ce În ce mai șovăitori. Oamenii care ne Întâlneau În cale se opreau și ne urmăreau cu uitătură lungă. Subțiri ca niște nuiele, cu fețele palide, lipsite de obișnuitul bronz al verii, tinere și, unele dintre noi, de o frumusețe remarcabilă, nu arătam deloc a delincvente. Apariția noastră Între cei doi gardieni era stranie chiar și pentru cineva lipsit cu totul de spirit de observație [...]. Priveam
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
un lănțișor de argint cu meda- lion cu Fecioara maria. ochii, pe care Îi ținea Întredeschiși, ca și cum ar fi fost pe punctul să adoarmă sau ar fi fost Într-un fel de transă, și gura cu buze foarte subțiri și palide, arătau ca niște tăieturi negre spre altă lume În albul feței, iar din ele ieșeau scântei negre și cuvinte ciudate, fărĂ noimă. Auzisem la un moment dat că În copilăria sa se Întâmplase ceva, parcă legat de maică-sa, nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cineva. Am intrat În barul hotelului. Simonetta și‑a croit drum printre mese. Pulpele ei dezgolite atrăgeau privirile ca un mag‑ net. Într‑un târziu s‑a oprit În dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele aurii și cu un nas ascuțit cu ce părea să adulmece Încontinuu, iar celălalt era roșu, gras și mirosea de la o poștă a transpirație. SlăbĂnogul ne‑a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Pe la sfârșitul lui martie am Început să colind barurile din București În căutarea lui Ștefan. Auzisem că se mutase la București. Ștefan era cel mai frumos băiat pe care Îl văzusem vreodată În viața mea. Era Înalt, bine făcut, cam palid, cu un fel de luciu În ochii verzi, ca și cum ar fi avut Încontinuu febră. Purta Întot- deauna cămĂși albe, largi, cărora le Întorcea o dată sau de două ori mânecile, și un sul de hârtie igienică de cea mai proastă calitate
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
un alt obraz, zbârcit, mis- terios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul Șaman 101 de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărĂpă- nate, unde dintre rufele albe Întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
greșeală și venisem degeaba. Avocatul nebunului a cerut atunci amânarea procesului. Atunci a venit mama nebunului la mine, să vorbim „ca de la om la om“. Era o femeie ștearsă, micuță și slabă, cu părul aproape În Întregime alb și buzele palide și supte Înăuntru. Ai fi zis că se frânge la fiecare pas și, judecând după privire, nu părea nici ea tocmai zdravănĂ la cap. Vrei bani ? m-a Întrebat femeia cu Înfrigurare. Îți dau bani sau, dacă preferi, Îți dau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
apă din fântână, amândouă pe jumătate goale, cu nelipsita depunere de țărână de la fund, linoleumul de pe jos, rupt și găurit pe alocuri, Șaman 201 vița-de-vie care se vedea pe geam. Doar pereții, vopsiți În partea de jos Într-un verde palid cu flori aurii șterse de vreme, erau mai scorojiți decât Îi știam, Însă pe cel de lângă sobă rămĂsese atârnată aceeași reproducere alb-negru după Cina cea de taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
purta un lănțișor de argint cu medalion cu Fecioara maria. Ochii, pe care îi ținea întredeschiși, ca și cum ar fi fost pe punctul să adoarmă sau ar fi fost într-un fel de transă, și gura cu buze foarte subțiri și palide, arătau ca niște tăieturi negre spre altă lume în albul feței, iar din ele ieșeau scântei negre și cuvinte ciudate, fără noimă. Auzisem la un moment dat că în copilăria sa se întâmplase ceva, parcă legat de maică-sa, nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe cineva. Am intrat în barul hotelului. Simonetta și-a croit drum printre mese. Pulpele ei dezgolite atrăgeau privirile ca un magnet. Într-un târziu s-a oprit în dreptul unei mese la care doi bărbați discutau aprins. Unul era slab, palid, cu părul creț, cu ochi de șarpe care studia atent prada prin ramele aurii și cu un nas ascuțit cu ce părea să adulmece încontinuu, iar celălalt era roșu, gras și mirosea de la o poștă a transpirație. Slăbănogul ne-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Pe la sfârșitul lui martie am început să colind barurile din București în căutarea lui Ștefan. Auzisem că se mutase la București. Ștefan era cel mai frumos băiat pe care îl văzusem vreodată în viața mea. Era înalt, bine făcut, cam palid, cu un fel de luciu în ochii verzi, ca și cum ar fi avut încontinuu febră. Purta întotdeauna cămăși albe, largi, cărora le întorcea o dată sau de două ori mânecile, și un sul de hârtie igienică de cea mai proastă calitate la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Orașul îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate, unde dintre rufele albe întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
greșeală și venisem degeaba. Avocatul nebunului a cerut atunci amânarea procesului. Atunci a venit mama nebunului la mine, să vorbim „ca de la om la om“. Era o femeie ștearsă, micuță și slabă, cu părul aproape în întregime alb și buzele palide și supte înăuntru. Ai fi zis că se frânge la fiecare pas și, judecând după privire, nu părea nici ea tocmai zdravănă la cap. Vrei bani ? m-a întrebat femeia cu înfrigurare. Îți dau bani sau, dacă preferi, îți dau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de scos apă din fântână, amândouă pe jumătate goale, cu nelipsita depunere de țărână de la fund, linoleumul de pe jos, rupt și găurit pe alocuri, vița-de-vie care se vedea pe geam. Doar pereții, vopsiți în partea de jos într-un verde palid cu flori aurii șterse de vreme, erau mai scorojiți decât îi știam, însă pe cel de lângă sobă rămăsese atârnată aceeași reproducere alb-negru după Cina cea de taină. În spatele mesei la care stătea isus cu apostolii se vedea cerul și perspectiva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
atunci când o să știi, o să ne spui? Da. O să vă spun. Acum, Însă, vă rog să aveți răbdare. Să mă refac, total, după gripa, care, ați văzut, aproape că m-a dat gata. Total, nu s-a mai refăcut, niciodată. Devenise palidă la față, ca o crizantemă, intrată În faza de ofilire. Bubu avea mare grijă de ea, purtând-o pe la medici, prin policlinici, drept, ca pe o floare, după cum o și numea, după gripă, În vorbirea lor de fiecare zi: floarea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
său. Cu o anume plăcere. Helga slăbise, părea mult mai tînără, arăta mai bine ca Înainte; era frumoasă; lui Thomas Îi plăcuse de cînd o văzuse prima oară la Amsterdam. Chiar avea ceva aristocratic, i s-a părut acestuia acum, palidă cum era. Într-o rochie de seară, la o recepție, ar fi atras, negreșit, multe priviri. Maricrisa avea de ce să fie geloasă. „A ieșit rău, pînă la urmă, Thomas...“ Helga a povestit, În puține cuvinte, ce se Întîmplase. Thomas nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Nu era profesionist. Iarna îi plăcea să schieze. A învățat după prima sesiune de examene, în anul întâi de studenție, într-o tabără, la Poiana Brașov... Doamna învățătoare s-a oprit. Își ștergea lacrimile ambiționate să curgă pe obrajii ei palizi. Începu să plângă încet, mocnit. Eugen se ridică îngrijorat. Ar fi dorit să plece. Se simțea vinovat de reacția neașteptată a doamnei Dobrescu. Îngrijorat și nehotărât, o privi rugător pe Iuliana. - Ce medicamente aveți în casă, la îndemână? o întrebă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
copilei mele... Toată viața”. - Doamna doctor, vă simțiți bine? Pot pleca să... Tainicele cărări ale iubirii - Nu ai plecat încă? Bineînțeles că mă simt bine, îi răspunse Laura, evitând să se întoarcă astfel încât asistenta să nu-i vadă chipul. Era palidă, cu privirea pierdută în neant, privind un punct nedefinit. Se ridică încet și merse în fața oglinzii, la chiuvetă. Se sperie de paloarea ce-o avea și de ochii triști ce o fixau de dincolo de luciul oglinzii. Își stropi fața cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
plecare băiatul pe păr și întrebîndu-l dacă e bine și n-are nevoie de ceva. Într-o seară, doctorul Sima, după o lipsă de o zi întreagă, în care slugile se purtară față de Felix cu o ciudată stimă compătimitoare, veni palid și obosit, îmbrăcat în negru. Îl chemă grav pe Felix, îi cuprinse amândouă mâinile într-ale sale și-i vorbi astfel: - Felix, ești destul de mare și de cuminte ca să-ți spun o imensă veste tristă: mama ta n-are să mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mi cinci lei. N-am acum la îndemînă, suntcam strâmtorat. Felix îi întinse și a doua piesă. Între timp pianul tăcuse, dar emoția nu-i îngăduise tânărului să audă trosniturile scării apropiate. Când întoarse capul, zări pe Otilia. Era cam palidă și avea ochii ficși și mustrători. - Papa, ce faci aici?Bătrînul lăsă ochii în jos, gudurîndu-se. - Nimic. I-arătam odaia. Te las pe tine să-i ții de urât. Și, frecîndu-și mâinile, bătrânul o luă mărunt pe scară în jos
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că moș Costache făcea lui Pascalopol unele comisioane și se gândi și la oficiul de tutor al bătrânului. Cumula va să zică câteva atribuțiuni de soiul acesta. Atunci își dădu seama că nu știa cu ce se ocupă propriu-zis bătrânul. Otilia devenise palidă și scăpase furculița din mână. - Dar, papa, nu i-ai dat înapoi? - Ha! făcu moș Costache, mirat ca de o ipoteză absurdă. Otilia aruncă șervetul și merse spre locul lui moș Costache, pe marginea scaunului căruia se așeză, înconjurînd capul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o zi, când nici Otilia, nici bătrânul nu erau acasă, Aurica răsări în fața lui Felix. - Vrei să vii la noi? întrebă ea pe Felix. La lumina zilei, cu tot părul împletit în jurul capului, i se păru tânărului mai stridentă. Fața palidă și suptă îi era pudrată prea tare, și în toată făptura se recunoștea o intenție de imprudență cu atât mai stângace, cu cât fizicul ei era lipsit de orice atracție feminină. Felix consimți cu capul. Atuncea Aurica îl conduse spre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vino aci lângă mine. Și Otilia își strânse puțin picioarele subțiri, ca și când Felix ar fi trebuit să se așeze alături în aceeași poziție. - Desigur că ți-a spus că sunt zăpăcită! - Mai rău! mărturisi Felix.Otilia ridică ochii puțin cam palidă și puse o mână pe brațul tânărului. - Și tu, Felix, crezi? - Nu! răspunse acesta după un scurt examen de conștiință. - Dar ce ți-a spus? Desigur, prostii despre Pascalopol! Felix tăcu puțin, apoi, hotărîndu-se, întrebă: - Aș vrea să știu, pentru
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fără să acuze vreo intenție la studiu, Felix îi mărturisi că era însărcinat de Aglae să-i dea concursul. Titi admise doar să i se mai dicteze traducerea unei scurte bucăți. Colaborarea nu dură însă mult, și Titi, devenind deodată palid, se ridică în picioare, cu mâna dreaptă în sus și capul plecat pe spate, și zise speriat: - Îmi curge sânge din nas! Într-adevăr, un fir de arnici roșu se prelingea pe șanțul adânc al buzei de sus. Cum hemoragia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]