8,430 matches
-
București, Editura Politică Sebeok, Thomas, 1994 An Introduction to Semiotics, Univ. of Toronto Press Segre, Cesare, 1986 Istorie-culturăcritică, București, Univers Steiner, George, 1991 Réelles présences. Les arts du sens, Paris, Gallimard Tessier, Roger, 1989 (sous la direction de) Pour un paradigme écologique, Montréal, Hurtubise, HMH Touraine, 1992 Critique de la modernité, Paris, Fayard Touraine, Alain, 1994 Qu'est-ce que la démocratie?, Paris, Fayard Vattimo, Gianni, 1985 La fine de la modernita. Nihilismo e ermeneutica nella cultura, Milano, Garzanti (trad. rom. Sfîrșitul modernității, 1993
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
1992 Postmodernist Culture. An Introduction to Theories of Contemporary, Oxford U.K. & Cambridge USA, Balckwell Coulomb-Gully, Marlène, 1995 Les informations télévisées, Paris, PUF, coll. "Que sais je?" Communications 55/1992 L'est: les mythes et les restes Drăgan Ion, 1996 Paradigme ale comunicării de masă, București, Sansa Eco Flichy, Patrice, 1991 Les industries de l'imaginaire, Presses Universitaires de Grenoble Eco Umberto Cinque scritti morali, Pompiani (trad. rom. 1998 Cinci scrieri morale, Constanța, Pontica) Giddens, Anthony, 1994 Beyond Left and Right
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
este o unitate socio-culturală, o clasă (ce poate avea mai multe elemente, un singur element sau nici un element); el decupează diferențiat lumea exterioară în funcție de epocă, mentalitate etc. DIACRONIE (corelat cu sincronie) Termen introdus de Ferdinand de Saussure prin "schimbarea de paradigmă" operată în raport cu gramatica istorică a secolului al XIX-lea. Saussure postulează că sincronia (starea actuală a sistemului limbii) este "unica realitate" pentru subiectul vorbitor, iar diacronia (legată de evoluție, schimbări semantice, glisări de sens) interesează în primul rînd pe cercetătorii
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a personajului care spune "eu" etc.). DIFERENȚĂ Noțiune fundamentală în teoria lui F. de Saussure, pentru care în limbă "nu există decît diferențe" (CLG: 133); un semn se instituie ca semn pentru că se diferențiază de alte semne din interiorul aceleiași paradigme. DISCRET (în opoziție cu continuu) Termenul servește la definirea unităților semiotice, construite cu ajutorul conceptelor de identitate și alteritate. O unitate discretă se caracterizează prin ruptura continuității în raport cu unitățile vecine. DISCURS Secvență de enunțuri lingvistice guvernată de reguli transfrastice de concatenare
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Manifestare concretă a unui element lingvistic (fonem, morfem, sintagmă, act de limbaj) într-un text. Analiza de conținut de exemplu va monitoriza numărul de ocurențe conotate peiorativ pentru a califica un articol de ziar ca xenofob sau rasist sau antisemit. PARADIGMĂ (opus lui sintagmă) În gramatica tradițională, paradigma este ansamblul formelor flexionare ale unui morfem lexical combinat cu desinențele sale cazuale sau verbale (declinarea unui substantiv sau conjugarea unui verb); în lingvistica modernă paradigma este constituită din ansamblul unităților legate printr-
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
morfem, sintagmă, act de limbaj) într-un text. Analiza de conținut de exemplu va monitoriza numărul de ocurențe conotate peiorativ pentru a califica un articol de ziar ca xenofob sau rasist sau antisemit. PARADIGMĂ (opus lui sintagmă) În gramatica tradițională, paradigma este ansamblul formelor flexionare ale unui morfem lexical combinat cu desinențele sale cazuale sau verbale (declinarea unui substantiv sau conjugarea unui verb); în lingvistica modernă paradigma este constituită din ansamblul unităților legate printr-un raport virtual de substituție. PARADIGMATIC (opus
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ziar ca xenofob sau rasist sau antisemit. PARADIGMĂ (opus lui sintagmă) În gramatica tradițională, paradigma este ansamblul formelor flexionare ale unui morfem lexical combinat cu desinențele sale cazuale sau verbale (declinarea unui substantiv sau conjugarea unui verb); în lingvistica modernă paradigma este constituită din ansamblul unităților legate printr-un raport virtual de substituție. PARADIGMATIC (opus lui sintagmatic) În fiecare punct al lanțului vorbirii (axei sintagmatice) are loc o alegere; elementele care ar putea fi substituite celor efectiv utilizate constituie axa paradigmatică
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
profunde ale realului care "sfidează" orice alt mijloc de cunoaștere; 4. În psihanaliză simbolul exprimă (în vis) mecanisme psihice refulate. SINCRETIC Sînt considerate sincretice acele semiotici care utilizează mai multe sisteme de semne (de exemplu teatrul, filmul). SINTAGMĂ (opusă lui paradigmă) Desemnează o combinație de elemente coprezente într-un enunț, definibile pe lîngă relația de tip și...și și prin relația de selecție (un termen îl presupune pe celălalt, nu și invers) și de solidaritate (relație de presupunere reciprocă). Lingvistica structurală
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sau ca proces. În opoziție cu axa paradigmatică definită prin relații de tip sau... sau, axa sintagmatică presupune relații de tip și...și. Axa sintagmatică este axa combinării, a contiguitații, a metonimiei. Sintagmaticul privește succesiunea lineară a discursului, actualizarea limbii (paradigmei). SINTAXĂ 1. În semiotică, sintaxa (ca relație între semne) se opune semanticii ca relație semn/obiect și pragmaticii ca raport între utilizatorii de semne și diversele categorii de semne utilizate. 2. În lingvistică, sintaxa a fost tradițional considerată parte a
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
tip/ocurență apare la Peirce sub forma type/token, iar la Pike etic/emic. Tabla de materii Cuvînt înainte.................................................................................. 7 PARTEA ÎNTII. SEMIOTICĂ GENERALĂ. CONCEPTE ȘI MODELE FUNDAMENTALE..................................................... 17 1. SEMIOTICA ÎN CONTEMPORANEITATE. PROFILUL EPISTEMEI CONTEMPORANE.................................................. 19 1.1. Noua paradigmă a cunoașterii științifice ................................. 19 1.2. Rolul structurilor de limbaj ........................................................ 22 1.3. Semiotică/semnificare/comunicare ........................................... 24 1.4. Semiotică generală/vs/ semiotici regionale .............................. 31 1.5. Semiologie sau semiotică .......................................................... 33 1.6. Domeniile semioticii .................................................................. 35 2. STRUCTURALISM ȘI SEMIOTICĂ
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ridiculizare sunt foarte variate, ele nu sunt epuizate de parodiere și travestire, în sens restrâns"30. Libertatea și chiar tendința de răsturnare a ordinii impuse oficial, în paralel cu desacralizarea temelor religioase sau a momentelor de cult sunt tot atâtea paradigme la adăpostul cărora s-au putut cristaliza parodiile în epocile lor de mare înflorire. Carnavalescul, lumea pe dos care debutează în Antichitate pentru a-și dezvolta potențialul semantic în Evul Mediu vor fi înțelese de Bahtin drept o "parodie la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este asigurată, în roman, prin permanența eroului comic. Mergând pe linia deschisă de Th. Verweyen în a sa Eine Theorie der Parodie ("A înțelege parodia nu ca imitație critică a sujeturilor literare, ci ca referință critică la receptarea lor ca paradigme ale interacțiunii comunicative"62), Jauss se arată mai preocupat de stabilirea granițelor acestui tip de scriitură imitativă decât de trasarea precisă a unui teritoriu exact, ceea ce-l apropie, conceptual, de modelul mimetic al Antichității. "O parodie sau un travesti pot
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Aristotel făcuse cel dintâi precizările cu privire la "caracterele" articulate de parodiști în operele lor, dar se referise, în egală măsură, și la stilul scrierilor respective. Le Petit Larousse surprinde prin lipsa de densitate, neoferindu-i termenului decât două rânduri, primul tributar paradigmei parodice cultivate îndeosebi de teatrul francez clasic, iar cel de-al doilea făcând simpliste mențiuni lingvistice: "1. imitație burlescă a unei opere literare sau artistice; 2. imitație grosolană: o parodie de proces"76. Într-un Dicționar de termeni literari cum
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
deci caracterul critic, romanul inventează, creează, dictează noul prin originalitatea ficțiunii. 2.2.1. Parodia în satira menippee: Lucius Annaeus Seneca Un prim grad al imitației parodice practicate de autorii latini care luaseră drept model, în sensul de hipotext universal, paradigma literaturii Greciei antice este atins în satira menippee. Precursorul grec al genului este filozoful cinic Menipp din Gadara (sec. III-II î.e.n.). Acesta lansase tematizarea, sub o formă parodică, a unor dileme suscitate, în general, de morală și moralitate; în plus
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a mentalităților și mai ales a intelectului. Construcția de tip renascentist a realității literare oferă repere fundamentale în cercetarea noastră. Deși numeroase interdicții și precepte au guvernat Renașterea, coordonatele mai sus-menționate au permis libertăți până atunci nebănuite. Nu toate schimbările paradigmei mentale s-au petrecut, drept urmare, într-un registru caracterizat exclusiv prin seriozitate. Omul renascentist prin care subînțelegem și autorul de romane, de ficțiuni care interacționează cu lumea știe să râdă de gravitatea relaționării cu spațiile străine și, nu în ultimul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
abandoneze funcția principală, cea de comunicare interumană. În zgomotoasa, vociferanta alternanță de avangardism, onirism, suprarealism și, mai nou, postmodernism, Paginile bizare s-au retras, o vreme, de pe scena, ce-i drept prozaică, a "autenticului". Șabloanele de gândire și expresie ale paradigmei literare de pretutindeni, denunțate parodic de scriitorul român, vor fi însă prezente pretutindeni și oricând. Numit de Eugen Ionescu un "profet al revoltei literare universale", Urmuz își merită titulatura, dar cu o precizare: revolta sa, așa cum reiese ea din texte
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
natura curentului literar în sine, care nu poate fi descris nici în absența raportării la perioada istorică generatoare postmodernitatea -, nici în absența referințelor la modernitate, pe care o înglobează adăugându-i prefixul post. Termenul se încadrează așadar în categoria vastelor paradigme culturale cu care se poate opera oricând și oriunde, afirmații de genul "orice epocă își are postmodernitatea sa" sau "Don Quijote reprezintă întâiul mare roman postmodern" nemaipărând astăzi exagerate. În plus, pozițiile de pe care se discută și acum produsul finit al
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Criticii literari sunt de părere că cele mai multe discuții purtate în jurul postmodernismului cad, în general, într-una din cele două tabere: postmodernismul este considerat fie opusul modernismului, fie o continuare bizară a acestuia"301), evidențiind ulterior trei puncte de vedere, "trei paradigme majore" pentru acest concept: paradigma schimbării, cea a continuității și cea nostalgică, toate suportând trimiteri spre zona parodiei. Deși a fost considerat, în general, o alegere nefericită, postmodernismul, atunci când denumește strict curentul literar, are și o incontestabilă calitate: aceea de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
că cele mai multe discuții purtate în jurul postmodernismului cad, în general, într-una din cele două tabere: postmodernismul este considerat fie opusul modernismului, fie o continuare bizară a acestuia"301), evidențiind ulterior trei puncte de vedere, "trei paradigme majore" pentru acest concept: paradigma schimbării, cea a continuității și cea nostalgică, toate suportând trimiteri spre zona parodiei. Deși a fost considerat, în general, o alegere nefericită, postmodernismul, atunci când denumește strict curentul literar, are și o incontestabilă calitate: aceea de a i se opune modernismului
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Augustus, iar pe cealaltă erau gravate cuvintele Pontifex Maximus. Isus reia problema în alți termeni. Arătând o monedă spune: Dați Cezarului cele ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu (Mc 12, 17). Raportul de egalitate între cele două paradigme pare absent în această frază; al doilea termen are un conținut prioritar față de cel dintâi, prin prezența conjuncției și care ar avea semnificația implicită de dar mai întâi, subliniind astfel prioritatea lui Dumnezeu și a conștiinței asupra Cezarului și a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sa de fiu al păcii (cf. Lc 10, 6; cf. 1Cor 6, 7) în sens mistico-spiritual și social; folosirea armelor de către soldatul lui Cristos ar fi putut să contribuie la apariția sentimentelor păcătoase în sufletul său. Printr-o serie de paradigme, Tertulian, în De corona, 11, 3, ia în considerație obligațiile unui soldat aflate în contrapoziție cu cele ale creștinului practicant, prezentând incompatibilitatea acestora: a) statio militară, ca obligație de santinelă, era opusă celei creștine de synaxis inerentă postului; b) renunțarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
creștini care nu au reușit ori nu s-au implicat să aprofundeze corespunzător etica evanghelică din punct de vedere spiritual, fiind înclinați să accepte serviciul militar ca pe o ocupație bine retribuită. În acest fragment din De idolatria se reîntorc paradigmele antitetice plăcute lui Tertulian pentru a arăta în mod eficace cât de dăunătoare ar fi fost apartenența la structura militară. Asistăm la o contrapoziție dintre promisiunile de la botez (sacramentum divinum) și jurământul militar (sacramen-tum humanum), crucea (signum Christi) și însemnele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o supune atenției în mod explicit vom putea surprinde elementul dur al lucrării. Dimensiunea de "ghid al cetățeanului" este doar vîrful icebergului. Nu ni se înfățișează doar o inventariere, un nomenclator, ci, îndeosebi, factorii ce generează partidele politice din Europa. "Paradigma celor patru clivaje fundamentale", preluată de la norvegianul Stein Rokkon, este cea care ne conduce spre unele dintre motivele apariției partidelor politice. Conform acesteia, evoluția politică a Europei a fost afectată de trei revoluții succesive: revoluția națională, revoluția industrială și cea
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
faptul că nu intră în această schemă și Europa ortodoxă, o astfel de întreprindere necesitînd, după spusele autorului, "o analiză mai profundă". Tipologia genetică se completează prin aplicarea de noi coordonate, cum ar fi: denumirea, ideologia și organizarea partidului. Dacă paradigma clivajelor ne oferă o schiță, aplicarea de noi coordonate aduce culoare tipologiei care tocmai se constituie. Abia acum sîntem invitați să facem proba "mărăcinișului". Constatăm faptul că fenomenul partizan nu își are justificarea în sine. Pentru explicitarea lui sîntem purtați
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Abia acum sîntem invitați să facem proba "mărăcinișului". Constatăm faptul că fenomenul partizan nu își are justificarea în sine. Pentru explicitarea lui sîntem purtați spre modificări de structură ale vieții sociale, economice și politice ale Europei. Însuși autorul afirmă că "paradigma celor patru clivaje a fost concepută pentru a face cunoscută constelația conflictelor și clivajelor așa cum s-a tradus ea în sistemele de partide, în Occident și în timpul apariției unui sistem reprezentativ deschis maselor populare". Partidele politice sînt semne ale unor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]