3,522 matches
-
de cameră din Viena, condusă de un alt vestit instrumentist - violoncelistul Heinrich Schiff -, care dorește să evolueze și în ipostază dirijorală. Muzician de clasă, deosebit de charismatic, fără a avea o gestică de profesionist al baghetei, artistul a abordat cu dezinvoltură partituri care, în special în prima seară, s-au derulat corect, dar fără un relief anume, așteptarea de a-l regăsi pe “continuatorul lui Beethoven” în genul simfonic sau de a trăi intens frământările din Simfonia Nr. 4 (care, deloc întâmplător
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
scrisă în 1915, când avea doar 17 ani), apoi, în Marea simfonie, regăsindu-se toate suferințele și tristețile unei vieți prea scurte, sufletul său chinuit, dar atât de sensibil, găsindu-și liniștea eternă chiar în anul 1828, când a finalizat partitura, ca un fel de “cântec de lebădă” înainte de a se stinge în 19 noiembrie. Și toate aceste aspecte s-au reflectat în tălmăcirea oferită de către artiștii vienezi care, firesc, ar trebui să fie primii care să rezoneze cu spiritul schubertian
Integrala simfoniilor de Schubert by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83566_a_84891]
-
de Canto purtând numele legendarei soprane, i-am spus că merita să facă tot ce stătea în mijloacele ei pentru a continua această prestigioasă tradiție. Depășită timiditatea inițială în abordarea unui repertoriu nou pentru ea, convinsă de mine că o partitură contemporană trebuie cântată nu “modernist”, ci cu aceeași pasiune, cu aceleași rigori de stil ca muzica barocă, romantică sau veristă, cu o eleganță belcantistă pe cât posibil, Aurelia a asimilat creația lui Peter Ruzicka și, pregătind noi împreună premiera în care
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
fost minunat (pregătit de inegalabilul maestru Stelian Olariu), dirijorul a condus cu precizie și acuratețe, evitând decalajele și reușind o relație echilibrată fosă-scenă, impunând însă un tempo mai lent și, în general, o estompare a contrastelor, probabil dorind să trateze partitura în maniera muzicii impresioniste, ceea ce a amplificat însă senzația de... cenușiu; baritonul Franck Ferrari a etalat un glas generos, calitativ, o frazare elegantă, așa cum ne-am dori să ascultăm cât mai des la ONB, accentuând discursul doar în actul
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
omogenitate și fluență, deși poate aș fi așteptat un plus de strălucire, de percutanță în atac și în structurile ritmice, dar se prea poate ca atracția lui Roy Goodman către muzica veche să determine o anume abordare chiar și în partituri din epoci mai apropiate nouă. Am avut prilejul să ascultăm, în deschidere, Concertul pentru clarinet și orchestră de Copland, pe care solistul - reputatul Aurelian Octav Popa - l-a interpretat, pentru prima oară, în urmă cu 4 decenii, chiar sub conducerea
Poate mai mult? str?lucire by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83563_a_84888]
-
al tuturor edițiilor artistice enesciene din 1958 până astăzi, recunosc că trăiesc o satisfacție majoră asistând la consacrarea compozitorului Enescu pe plan interpretativ mondial. Ani de- a rândul formațiile sovietice au abordat lucrările maestrului român cu un respect absolut față de partituri, însă adeseori mai puțin ca stil. De data aceasta, Nikolai Alexeev a pătruns mai adânc în țesătura polifonică enesciană, descifrând în ea substanța personală a lui Enescu, cântând cu dezinvoltură și strălucire Suita nr. 2 pentru orchestră în Do Major
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
a scris-o între 12 august și 12 octombrie 1915), dirijorul rus i-a imprimat un ritm modern, mai vioi. Excelent mi s-a părut debutul suitei în stil fugatto (Uvertura), ca și finalul (Bourée), adică exact « coperțile » sonore ale partiturii ! Siguranța și vigoarea dirijorului în discursul muzical polifonic au imprimat lucrării lui Enescu o măreție pe care doar rușii știu să o transmită prin sonoritatea caracteristică, « de orgă », a orchestrei. Același concept de viziune modernă a guvernat și în tălmăcirea
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
monumentale, alternate cu clipe de finețe și gingășie exemplară pentru un colos instrumental de talia Filarmonicii din Sank-Petersburg. Nikolai Alexeev conduce ansamblul cu o gestică economicoasă, de o precizie metronomică de ceasornicar, vârful baghetei « picură » fiecare intrare, fiecare sunet din partitură. Nu face « balet » cu brațele, fiindcă nu dorește spectacol în fața publicului, ci esență din partea orchestrei. Versiunea concentrată a baletului lui Prokofiev a dispus de fluența pașilor de dans pe poante, dirijorul nelăsând să-i scape nici un efect din suculenta partitură
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
partitură. Nu face « balet » cu brațele, fiindcă nu dorește spectacol în fața publicului, ci esență din partea orchestrei. Versiunea concentrată a baletului lui Prokofiev a dispus de fluența pașilor de dans pe poante, dirijorul nelăsând să-i scape nici un efect din suculenta partitură a compozitorului rus. Coloritul orchestral viu a alternat permanent în discursul muzical cu ritmul variat și melodia inedită, suita având adeseori tablouri vizuale cinematografice. Concertul oaspeților ruși s-a deschis cu șlagărul lui Ceaikovski : Concertul pentru vioară și orchestră în
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
fotolii), cu lirisme de un romantism depășit, fără nici o legătură cu stilul pasional al marelui clasic rus. Zadarnic a încercat dirijorul Alexeev să modeleze Canzoneta din partea lentă a Concertului, spre a împrumuta discursului viorii o incandescență superioară cerută de partitură (părăsind temporar bagheta pe întreaga mișcare lentă), că Nikolaj Znaider a rămas de neclintit. A ratat aproape toate flageolettele din cadență, a rărit tempourile finalului producând decalaje supărătoare cu orchestra, într-un cuvânt solistul a fost depășit de scriitura mult
"Orga" de pe Neva i-a redimensionat pe Enescu ?i Prokofiev by Eugen Vicos () [Corola-other/Journalistic/83544_a_84869]
-
strident fiind suficiente argumente în acest sens. Publicul nostru a avut prilejul să-i urmărească “pe viu” în spectacolul cu Macbeth de Verdi, controversată producție a Operei Naționale. M-am bucurat să regăsesc materialul vocal excelent al baritonului într-o partitură care îi convine ca țesătură, permițându-i să etaleze registrul mediu generos și acutul strălucitor, conturând rolul titular parcă mai incisiv, cu intenții expresive în cânt, dar cu mișcare scenică redusă la atitudini marcate, fără o implicare reală, un exemplu
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
ar fi recomandat pentru o carieră importantă (desigur, nu are nicio vină că rostește fraza finală “să plecăm din acest loc întunecos” în timp ce scena este chiar foarte luminată...) - și, ca de obicei, tenorul Teodor Ilincăi, spectaculos în intervențiile lui Macduff, partitură ideală pentru vocea sa metalică, strălucitoare și sigură în acut, destinată în primul rând rolurilor “eroice” (de altfel, chiar acest personaj i-a adus succesul de anvergură în debutul său internațional, în Germania), care nu cer prea multă expresivitate, frazare
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
o sală arhiplină, l-am revăzut în seara zilei de 15 septembrie. Este o versiune originală, imaginativă, cu teză filozofică, chiar existențială, complexă, oarecum cinematografică și surprinzătoare. Este colorată, armonică, distinctă și cuprinde, pe lângă dansurile clasice din coregrafia lui Petipa, partituri ingenioase realizate printr-un vocabular prețios, cu nuanțe și atitudini coregrafice, de mare adâncime spirituală, atât pentru ansamblu cât și pentru soliști. Acum, ca și atunci, m-au impresionat în mod deosebit două pas des deux-uri care, în pofida complexității și
"Lacul" lui Ceaikovski by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83592_a_84917]
-
doi soliști - Adela Crăciun - încântătoare, cu o tehnică remarcabilă și o expresivitate artistică de mare rasă, împreună cu Gigi Ungureanu - abil partener, a fost pur și simplu magistrală. Totodată s-au putut auzi, pentru unii în premieră absolută, fragmente muzicale din partitura originală a lacului ceaikovskian (dansul rus, pas de deux-ul din actul trei) care adaugă parcă un plus de vrajă discursului muzical, ceea ce nu părea a fi posibil. Și totuși, datorită intuiției și înțelegerii spiritului compozitorului, Gheorghe Iancu redă acestui BALET
"Lacul" lui Ceaikovski by Doina Moga () [Corola-other/Journalistic/83592_a_84917]
-
tenor cu o voce plăcută dar lirică și nu prea generoasă, cu acut sigur, condusă cu mici „artificii” care să-i rezolve problemele tehnice, a convins și a stârnit aplauze pentru că s-a implicat cu toate forțele în susținerea dificilei partituri, rămânând însă destul de schematic în ce privește interpretarea scenică. Amândoi s-au „încălzit” și au „crescut” progresiv, astfel încât actul III a atins chiar momente impresionante prin dramatism și trăire a personajelor, deși hohotele de plâns și mișcările din final au fost cam
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
cam fără nerv (coregrafia Mihai Babușka), iar cuplul „din vis” care sugerează personajele principale pe fondul interludiului actului III - Bianca Fota și Gigel Ungureanu - a avut grație și delicatețe, deși nu știu dacă era chiar necesar, iar orchestra a parcurs partitura corect, însă departe de strălucirea, lirismul sau dramatismul cerut încă de la primele măsuri; este adevărat că a răspuns cerințelor dirijorale pe care le doream mai incisive, solicitând și o paletă coloristică mult mai bogată, o frazare mai generoasă, specific pucciniană
"Manon Lescaut" by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83590_a_84915]
-
mult mai multe activități decât am avut până acum. D. N.: Cum vă petreceți timpul liber, cum vă relaxați ? M. V.: Îmi place natura, îmi place să combin munca cu statul în natură, să nu stau acasă ci în grădină, studiind partitura, un lucru pe care nu-l puteam face când cântam la vioară. D. N.: Când a avut loc premiera concertului de Yusupov, lucrare dedicată dumneavoastră, ați fost nevoit să învățați să dansați tango. Ați mărturisit atunci cât de mult v-
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]
-
oferită în epilogul recitalului o versiune pentru Trio de jazz și orchestră a „Concertului Brandenburgic nr. 5 în Re Major BWV 1050” - interpretare reprezentând după opinia noastră momentul summum al programului. Dacă pianistul a răspuns așteptărilor atât ca executant al partiturilor cât și ca artist creativ, iar bass-istul s-a impus ca un instrumentist deosebit de muzical, au existat în intervențiile bateristului stridențe și inconsecvențe stilistice (de pildă, ce a căutat o săltăreață improvizație de salsa într-un context Bach?) în legătură cu
Vocalissimo by Florian Lungu () [Corola-other/Journalistic/83630_a_84955]
-
trecută a concursului, însă acum s-a amplificat în mod alarmant. În grade și moduri diferite, condidații au fost deficitari în cunoașterea muzicii enesciene. Am constatat cu mare jenă că reprezentantul României, Sorin Creciun, nu prea știa lucrările. Înotatul prin partituri, aproximațiile de citire, diletantismul afișat nu i-au făcut cinste. Următorul concurent, Amir Tebenikhin, dependent și el de partitură, a făcut față mai bine Toccatei și Pavanei, care erau pe jumătate asimilate, având chiar momente frumoase de atmosferă, îndeosebi în
Concursul de pian by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83540_a_84865]
-
deficitari în cunoașterea muzicii enesciene. Am constatat cu mare jenă că reprezentantul României, Sorin Creciun, nu prea știa lucrările. Înotatul prin partituri, aproximațiile de citire, diletantismul afișat nu i-au făcut cinste. Următorul concurent, Amir Tebenikhin, dependent și el de partitură, a făcut față mai bine Toccatei și Pavanei, care erau pe jumătate asimilate, având chiar momente frumoase de atmosferă, îndeosebi în Pavană. Sonata a 8-a de Prokofiev a fost o încântare, artistul dându-și aici măsura anvergurii și a
Concursul de pian by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83540_a_84865]
-
sonore, având viziunea globală puternic conturată și totodată prezentând cu farmec cele mai neașteptate detalii. Ultima concurentă din etapă, Violeta Kacikian, a dat Sarabandei de Enescu o fluență firească, plăcută. I-a lipsit, totuși, caracterul sugerat de compozitor la începutul partiturii prin indicația Noblement. Bourée a fost cântat cu precipitare. A făcut și ea abuz de pedalizare în unele episoade, iar câteva note și valori erau altfel decât în text. În Variațiunile de Rachmaninov pe o temă de Corelli a susținut
Concursul de pian by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83540_a_84865]
-
Fernando Varela a marcat golul victoriei Stelei, în minutul șaptezeci și trei. Gheorghe Mutescu, antrenorul echipei Petroul Ploiești. Vis-a-vis de o echipă așa de valoroasă, cum e Steaua, eu cred că noi am avut o atitudine pozitivă, am jucat o partitură ofensivă. Cred că am ținut-o pe Steaua în terenul ei mai mult de șaizeci de minute, ceea ce e un lucru pozitiv, pentru că să construiești pozițional în criză timp de spațiu acolo îți trebuie sincronizare, îți trebuie calitate, îți trebuie
colectie de stiri si interviuri Radio Romania Actualitati () [Corola-other/Journalistic/92304_a_92799]