4,141 matches
-
Martini, Cardinal de Milano, mort în luna august a anului trecut. Țărmul lacului Genezaret constituie locul în jurul căruia se trăiesc momente de comuniune profundă. Totul este învăluit în mister: zorii, lacul, personajele, conversația... Deodată, însă, totul se luminează în jurul Mielului Pascal - Cristos, care se revelează. Și nu oricum, ci într-un mod autentic, gradual, constructiv. Iubirea nu ofensează, dimpotrivă: iartă, reconciliază, conduce la comuniune, invită omul să recunoască în el ceea ce este sublim: darul de a iubi. De aici întrebarea fundamentală
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
dă naștere astfel reflecțiilor asupra chemării, vocației de a te dedica celorlalți, fie în viața consacrată, de slujire preoțească, sau în viața de familie. Totul are ca fundament recunoașterea lui Cristos, asemenea lui Ioan în zorii enigmatici ai acelei zile Pascale emblematice: „E Domnul!” Manifestarea Domnului în viața unei persoane schimbă orice perspectivă: înlătură indiferența, angajează, responsabilizează, necesită un răspuns potrivit. Prin Cristos, cu Cristos și în Cristos, persoana aflată în căutarea propriei vocații poate găsi, în experiențele și semnele cotidianului
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
udată”. E ca și cum s-ar spune că Dumnezeu nu mai este deloc acea realitate apropiată, concretă și captivantă; se spune că există încă, însă în viața mea e ca și cum nu ar exista. Nu mai e deloc în noi acea forță Pascală care ne scoate din avalanșele egoismului nostru pentru a ne lansa într-un exod continuu spre o lume a libertății, umilinței, iubirii, angajamentului. Mai mult, semnul fără echivoc al agoniei lui Dumnezeu în noi este că Domnul nu mai suscită
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
indiferență. Astfel și Isus s-ar fi îndepărtat, totul ar fi dispărut. Iată, așadar, ce se întâmplă cu mine când nu mă încred în semne și nu perseverez: nu cresc în umanitate autentică, nu cresc în adevărata cunoaștere a puterii Pascale, care trăiește și e prezentă în mine. Doamne, fă ca eu să Te recunosc în viața mea, fă ca eu să recunosc cererile Tale, care vin de pe țărm, din depărtare, fă ca mie să nu-mi fie frică de nici un
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
configurează în toată gravitatea sa mai ales atunci când Isus este recunoscut și proclamat, pentru că omul, pus înainte responsabilităților sale, se comportă, fie aruncându-se cu entuziasm, fie apărându-se până la refuz. 1. Măreția exclamării lui Ioan: „E Domnul!” Este exclamarea Pascală, este o expresie care conține totul. Sfântul Paul, în Scrisoarea către Romani, la capitolul 10, voind să ofere o sinteză a experienței vieții creștine, a întregii mărturisiri de credință, spune: „Dacă Îl mărturisești cu gura ta pe Domnul Isus și
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
înțeles că...”. O mărturisire făcută astfel nu ne plictisește niciodată, deoarece este mereu diferită; de fiecare dată ne dăm seama că apar diferite rădăcini negative în modul nostru de a fi: dorințe dubioase, intenții greșite, sentimente false. La lumina puterii Pascale a lui Cristos, ascultăm vocea: „Ți s-au iertat păcatele... Pace vouă... Pace acestei case... Pace Duhului tău...” În Sacramentul Reconcilierii are loc o adevărată și reală experiență Pascală: capacitatea de a deschide ochii și de a spune: „E Domnul
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
a fi: dorințe dubioase, intenții greșite, sentimente false. La lumina puterii Pascale a lui Cristos, ascultăm vocea: „Ți s-au iertat păcatele... Pace vouă... Pace acestei case... Pace Duhului tău...” În Sacramentul Reconcilierii are loc o adevărată și reală experiență Pascală: capacitatea de a deschide ochii și de a spune: „E Domnul!”
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
să surprindă faptul că arhimandritul Șerboianu și-a asumat o asemenea postură, care conferea o dată în plus legitimitate și, implicit, o formă specifică de legalitate a acțiunii lor. În fapt, o asemenea idee încheia practic mediația sa asupra semnificației sărbătorii pascale din 1938, el vorbind în numele unui întreg corp al cremaționiștilor români din care se simțea, pe deplin, că făcea parte. Forța mesajului era dublată prin referința directă la divinitate și la istorie: "Cei de la revista "Flacăra Sacră" continuându-și cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și sclavi ai tradiției și a tot felul de prejudecăți, limitând sau negând Atotputernicia lui Dumnezeu, cred și mărturisesc că numai trupurile îngropate vor învia, nu și cele incinerate (arse). Acestora le voi aminti cuvintele filosofului și omului de știință Pascal, scrise pentru atei; Ce motive au ei să spună că nu se poate învia? Ce este mai greu? de a te naște sau de a învia? Ca ceia ce n-a fost niciodată să fie sau ceia ce a fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
susținători. Pe 30 ianuarie, Diana a trimis un e-mail către fetele împreună cu care a organizat apoi campania: Anca Bundaru, Anca Dorombach, Irina Ursu, Mihaela Pană, Oana Portase, Ruxandra Predescu, plus două colege specializate în relații publice, Simona Bogdan și Violeta Pascal. S-au întâlnit să se organizeze, au făcut brainstorming, au uitat să mai doarmă, să mai mănânce, să se mai gândească și la ele. Era o luptă cu timpul. „știam că va fi greu, dar știam și că nu va
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
porunca, uitându-se doar la Iuda: „Ceea ce ai de făcut (exact: ce faci) fă repede!”, cuvinte care, zice evanghelistul, n-au fost înțelese de apostoli. Unii credeau că Isus i-a poruncit să meargă la cumpărături, pentru a pregăti sărbătoarea pascală; alții, să împartă bani săracilor. Cert este că, imediat după scenă, Iuda părăsește adunarea apostolilor și dispare în noapte (celebrele cuvinte: „și era noapte!”). Aici se încheie rolul lui Iuda, conform mărturiei ioaneice. El reapare în capitolul 18 în grădina
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul, participarea lui Iuda la Cina de Taină și împărtășirea sa cu trupul și sângele Domnului a provocat oroare în lumea teologilor creștini. Oroare stârnită de faptul că, încă din momentul întemeierii, banchetul pascal va fi fost întinat de prezența unui trădător. Aici mă declar întru totul de acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul vieții lui Isus, nefiind o inovație tardivă a evangheliștilor, era absolut normal
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
viața spirituală a unui român oarecare? Ea nu înseamnă în același timp o îndepărtare de tradiția masoretică? C.B.: Părinții au interpretat, ei n-au schimbat nici o iotă din textul LXX. și au interpretat LXX în sens cristologic, în lumina evenimentului pascal. LXX a fost Vechiul Testament al întregii creștinătăți pentru o perioadă de opt secole; Vulgata lui Ieronim s-a impus foarte târziu în Occident. După venirea lui Isus Cristos era imposibil ca LXX să nu devină Biblie creștină. Firește că a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
acesta repune picamărul în funcțiune, zgomotul revine brusc, iar tu, chior de somn încă, oftezi cu nostalgia liniștii trecute. Cam așa și cu politica românească. De sărbători, orice fel de sărbători ar fi ele, dar acum mă refer la cele pascale care abia s-au sfârșit, am senzația aceea de evadare totală din zgomot. Picamărul politicii s-a oprit. Și asta nu pentru că politicienii decid să ne scutească o vreme. Nu, ei fac tot posibilul să se bage în seamă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
mâinii umane? Există sau nu o intenție În faptul că viața ta se scurge zi de zi printre ceainice arse și gândaci morți și morala Marii Revolte? Cuvântul „scurge“, de care se lovise cu ani În urmă În Cugetările lui Pascal, i se păru dureros de potrivit, izbindu-l de parcă Pascal l-ar fi ales după ce cercetase cu atenție viața lui, a lui Fima, la fel cum cerceta el viața lui Yoezer și a părinților lui, care nu se născuseră Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
viața ta se scurge zi de zi printre ceainice arse și gândaci morți și morala Marii Revolte? Cuvântul „scurge“, de care se lovise cu ani În urmă În Cugetările lui Pascal, i se păru dureros de potrivit, izbindu-l de parcă Pascal l-ar fi ales după ce cercetase cu atenție viața lui, a lui Fima, la fel cum cerceta el viața lui Yoezer și a părinților lui, care nu se născuseră Încă. Și ce ar fi gândit acel señor sefard, moțăind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima, la fel cum cerceta el viața lui Yoezer și a părinților lui, care nu se născuseră Încă. Și ce ar fi gândit acel señor sefard, moțăind pe taburetul său din nuiele, În fața prăvăliei sale de galanterie, despre rămășagul lui Pascal, În care, potrivit autorului, pariorul nu-și asumă nici un risc și nu poate pierde? Oare un pariu pe care Îl poți doar câștiga se poate numi pariu? Și apropo, cum ar explica Înălțimea Sa Hiroshima și Auschwitz-ul? Moartea copilului arab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
prefacem că nu știm nimic. Sau că mila și compasiunea nu sunt decât niște forme de umilință ieftină, ceva Învechit, sentimental. Sau că asta e situația, ce se poate face, de ce tocmai eu. Probabil că asta a vrut să spună Pascal prin „moartea sufletului“ și prin faptul că suferința umană e ca nefericirea unui rege detronat. Încercările de a nu vizualiza ce se petrecea În spatele peretelui i se părură lui Fima fricoase, josnice, urâte. Ca și dorința de a-și abate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
burlac bătrân. Balconul miroase Îngrozitor nu numai din cauza cutiei cu viermi abandonate. Iar tu pur și simplu te-ai obișnuit și nu-ți mai pasă. Fără Îndoială, obișnuința este sursa tuturor relelor. Exact la acest gen de rutină se referea Pascal când scria despre moartea sufletului. Într-un colț al biroului, Fima găsi un fluturaș de reclamă verde, de la supermarketul din zonă, care anunța reduceri masive. Pe el mâzgăli: Obișnuința e Începutul morții. Deprinderea este coloana a cincea. Iar dedesubt: Rutina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
luptă. Am rezistat În Ierusalim cât timp a fost posibil și asta În fața unor forțe incomparabil mai mari. Nu ne-am supus cu ușurință. Și chiar dacă am fost până la urmă Înfrânți, ne-a rămas totuși avantajul „trestiei gânditoare“ a lui Pascal. Și așa se Întâmplă că, entuziast, ciufulit și murdar de noroi, sună la ora zece și un sfert la ușa lui Ted și a Yaelei. Când Yael Îi deschise Îmbrăcată În pantaloni de catifea reiată gri și un pulover culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ar fi aceea care ne-ar face să iubim vechi adevăruri.” Vauvenargues 2. „Conștiința este cea mai bună carte din lume, pe care putem s-o avem; este cartea pe care se cade s-o cercetăm cât mai adesea.” Blaise Pascal 3. „Cine ucide o carte bună, ucide însăși națiunea.” John Milton 4. „Adunând binele care din citiri de cărți bune și folositoare, care din călătorii, care din întâlniri și adunări cu oameni de neamuri luminate, să-l împărtășim compatrioților noștri
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
engleză pentru revista FHM, iar mai apoi, ca editorialist pentru revistele Eva, 24-FUN, HBO, The One, Max. În 2008-2009 lucrează ca actor pentru producțiile cinema tografice Călătoria lui Gruber (regia Radu Gabrea), Con tratimp 2 (regia Jesús del Cerro), Bibliothèque Pascal (regia Hajdú Szabolcs) și Youth Without Youth (regia Francis Ford Coppola). În 2009 publică la Editura Humanitas Opere cumplite, volumul unu. All the way I was lost in the lakes and the shapes that your body makes Great Lake Swimmers
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
am fost legionar, că am pactizat cu dușmanul, că am persecutat evrei în timpul războiului... Îmi amintesc că eram director la Școala 2 din Bârlad, de unde am și ieșit la pensie, și că a venit la mine un maior de la Securitate, Pascal. Am fost acuzat că scindez colectivul de cadre didactice, erau persoane care doreau să fie directori, eh, multe tracasări de acest gen, care m-au determinat să ies la pensie. Nu mai puteam suporta, eram terminat psihic de atâta hărțuire
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
De la TV aflu că Regele Mihai și-a luat dosarul de la securitate, urmărit de un anume „Romeo”, ca nume de cod. Ce brodeală... am avut și eu un Romeo, cel care m-a recomandat ca director șefului securității din 1965, Pascal, iar soția lui îmi făcea vădită opoziție și ostilitate, după ce fusese unsă ca secretar al organizației de bază din școală. S-ar putea să mă fi turnat amândoi? Nu știu sigur, dar un coleg profesor mi-a confirmat această posibilitate
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
zonă semantică a cuvântului, întâlnită oarecum mai rar. De pildă, când se are în vedere ceva cu totul neobișnuit, la distanță de cele comune. Sau ceva profund ambiguu, ca și cum ar ascunde o dublă natură (vorbindu-se, ca în paginile lui Pascal, despre om ca o făptură terifiantă). Deopotrivă, când se are în vedere ceva inefabil și incomprehensibil în sine. Sau ceva cu adevărat straniu, cum ar fi golirea de orice semnificație a lumii trăite, nimicul acesteia. La limită, termenul poate semnifica
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]