4,611 matches
-
salutați, bine, de bine. Dacă nu, nu-i nimic. Vă salut! Apără-mă Doamne de prietenia Azi ați dat de naiba cu subsemnatul, fiindcă m-am hotărât așa deodată, să devin măcar pentru o zi plicticos. Adică, un fel de pedagog de școală veche, (un remache, mai puțin prăfuit, după cunoscutul Marius Chicoș Rostogan). Astăzi vom vorbi, nu despre „comeată" ci despre ceva la ordinul zilei, o tâmpenie care pusă în practică la modul genial, s-a insinuat mai ceva decât
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
succes să treacă examentul de admitere la facultatea de istorie și cam cu șase luni Înainte de momentul În care, Întors din armată, Grințu se hotărăște să nu-și mai continue cariera de profesor, găsește cu destule greutăți un post de pedagog la un liceu din București și Începe să se pregătească serios pentru facultatea de teatru, secția regie de film. Până aici nimic nou, totul se Întâmplă așa cum probabil ați prevăzut. E poate prematur să spunem, dar iată că spunem, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rog să nu-mi pretindeți să vă dau adresa de acasă și, chiar dacă o aflați pe altă cale, vă mai rog să nu-mi scrieți Întrebându-mă de una sau alta. Lămuririle suplimentare n-au făcut nicicând fericirea cititorului. C. Pedagogul Grințu Dacă ar fi trebuit să scrie un scenariu al dimineții din 20 aprilie 1976, Grințu ar fi notat neapărat următoarele lucruri: Pe pervazul ferestrei se află un cearșaf murdar cu ștampila L.M.F. la vedere și o ceașcă de cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
murdare, toate cu ștampila L.M.F. aplicată cu tuș violet sau negru pe câte un colț sau chiar În mijloc. Această cameră, deși are În ea un pat, un dulap metalic și o masă cu două scaune, deși este acum „camera pedagogului“, a fost destinată (și Încă mai este) păstrării lenjeriei de pat de la toate camerele de la etajul Întâi. Grințu privește din nou ceașca plină de mucuri și Își amintește sau descoperă cu neplăcere că a dormit În acest miros stătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
când se luminează de ziuă, deci ceasul a stat și, fără să se apuce imediat să-i Întoarcă remontorul, se Îndreaptă spre ușă și iese pe culoar. Lumina de pe palierului etajului Întâi e mult mai scăzută decât cea din camera pedagogului. În capătul Îndepărtat al culoarului se ghicește În semiântuneric un scaun gol. Grințu strigă: — Planton! Planton! În același scenariu pe care Își Închipuie că-l scrie ar mai fi nevoie și de o imagine pe care să se odihnească privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că pute aici ca-n grajd? Radu, adică cel Îmbrăcat În pijama, se duce și deschide fereastra. Înainte de a ieși din cameră, cu mâinile În buzunare, Grințu mai Întreabă: — Și ăsta unde-i? — Care ăsta? zice Radu. — Meșteru, Popescu, spune pedagogul arătând cu o mișcare a capului spre patul pe care sunt Îngrămădite haine și bagaje. Nu știu, n-a venit! - răspunde Radu și iese și el pe culoar la Înviorare. Din acest punct Înainte, se gândește Grințu, scenariul ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ei și despărțindu-i cu două palme seci după ceafă fiecăruia. „Mișcă, mișcă!“ Busturi goale În fața chiuvetelor pline cu apă până În buză. „Nu vezi, mă, că-i Înfundată? De ce te speli aici?“ „Păi, nu mai e loc,to’ar’șu pedagog!“ Atunci pune mâna și desfund-o și pe urmă te speli“. Doi Într-un pat care Încă mai dorm. Grințu dând jos pătura de pe ei și descoperindu-i Îmbrățișați. „Luați imediat teul și cârpele și spălați scările! Când ați terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Păi, ce, bă, vă credeți acasă la voi?“ Un chiștoc de țigară strivit pe linoleum lângă ușa unui dulap metalic. „Cine a fumat, bă, aici? Dacă vă prind, v-o bag pe gât, să știți!“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog, poate a adus-o cineva lipită pe talpă.“ „Daa, lipită de talpă, Măndele, ai? Bine, atunci ia-ți cârpele și o mătură și vino să faci curat la mine În cameră!“ „Ioo?!“. „A, deci te miri, vezi, poate te pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Măndele, ai? Bine, atunci ia-ți cârpele și o mătură și vino să faci curat la mine În cameră!“ „Ioo?!“. „A, deci te miri, vezi, poate te pun să speli și geamurile.“ „A, nu, nu mă mir, to’ar’șu pedagog, da’ geamurile poa’ să le spele Bazdrângu.“ Elevul râde și-l arată cu degetul pe unul dintre colegii lui care Încearcă să-și lustruiască pantofii cu colțul unei pături. E un zdrahon cu figură bleagă și plin de coșuri. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dintre colegii lui care Încearcă să-și lustruiască pantofii cu colțul unei pături. E un zdrahon cu figură bleagă și plin de coșuri. Când Își aude porecla aruncă pantoful și se preface că aranjează pătura pe pat. „Cine, mă?“ - Întreabă pedagogul zâmbind și el acum. „Bazdrângu“, zic toți cei din cameră și chicotesc, se bucură că pedagogul le face jocul. „Care-i ăla, mă?“ Ceilalți râd. Pedagogul se adresează celui poreclit Bazdrângu. „Vasile, cine e, mă, Bazdrângu?“ „Nu știu, to’ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu figură bleagă și plin de coșuri. Când Își aude porecla aruncă pantoful și se preface că aranjează pătura pe pat. „Cine, mă?“ - Întreabă pedagogul zâmbind și el acum. „Bazdrângu“, zic toți cei din cameră și chicotesc, se bucură că pedagogul le face jocul. „Care-i ăla, mă?“ Ceilalți râd. Pedagogul se adresează celui poreclit Bazdrângu. „Vasile, cine e, mă, Bazdrângu?“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog!“ Ceilalți chițăie de râs. „Da’ să-ți faci pantofii cu pătura știi?“ Vlăjganul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
porecla aruncă pantoful și se preface că aranjează pătura pe pat. „Cine, mă?“ - Întreabă pedagogul zâmbind și el acum. „Bazdrângu“, zic toți cei din cameră și chicotesc, se bucură că pedagogul le face jocul. „Care-i ăla, mă?“ Ceilalți râd. Pedagogul se adresează celui poreclit Bazdrângu. „Vasile, cine e, mă, Bazdrângu?“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog!“ Ceilalți chițăie de râs. „Da’ să-ți faci pantofii cu pătura știi?“ Vlăjganul nu mai zice nimic. Stă cu bărbia În piept și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și el acum. „Bazdrângu“, zic toți cei din cameră și chicotesc, se bucură că pedagogul le face jocul. „Care-i ăla, mă?“ Ceilalți râd. Pedagogul se adresează celui poreclit Bazdrângu. „Vasile, cine e, mă, Bazdrângu?“ „Nu știu, to’ar’șu pedagog!“ Ceilalți chițăie de râs. „Da’ să-ți faci pantofii cu pătura știi?“ Vlăjganul nu mai zice nimic. Stă cu bărbia În piept și-i Înjură din ochi pe colegii lui de cameră. „Atunci ia-l pe prietenul tău, Măndel, faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai zice nimic. Stă cu bărbia În piept și-i Înjură din ochi pe colegii lui de cameră. „Atunci ia-l pe prietenul tău, Măndel, faceți rost de niște cârpe curate și În zece minute să fie lună În camera pedagogului. Hai, fuga!“ Lunganul pleacă bucuros că a scăpat cu numai atât, iar Măndel Încântat că nu trebuie să facă singur curățenie. Grințu Își Închipuie că această parte a scenariului se cere filmată cu aparatul În mână. Deschide ușă după ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
curățenie. Descoperă unul cu o sticlă de un litru În mână și-i surprinde intenția de a o ascunde repede În valiză. „Ce-ai acolo, Șfăraru?“ „Nimic.“ „Cum nimic, mă, de ce i-ai pus dop de cocean?“ „E țuică, tov pedagog, da’ trebuie să i-o duc lu’ unchiu În oraș.“ „Ce vorbești? Ia dă-o Încoa! Se confiscă până vine unchiul tău s-o ceară. Ce, el nu știe că n-ai voie cu băutură În cămin?“ „Ba știe, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În oraș.“ „Ce vorbești? Ia dă-o Încoa! Se confiscă până vine unchiul tău s-o ceară. Ce, el nu știe că n-ai voie cu băutură În cămin?“ „Ba știe, da’ trebuie s-o dea la un doctor, tov pedagog, zău!“ Grințu scoate dopul și duce sticla la nas. „Poșircă d’asta duceți voi la doctori, mă?“ Cei din cameră se amuză. „Confiscat!“ - zice Grințu și ia sticla cu el. * (CHIOȘC PENTRU ȘEDINȚE DE VARĂ) Domnule profesor, așa cum dumneavoastră mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și cărți - imaginea nu trebuie citită simbolic) și, probabil, și fragmente de corpuri umane. Ce lasă o civilizație după ea Într-un tumul nu diferă mult de ce se pune Într-un tomberon sau de ce explodează alene În filmul lui Antonioni. Pedagogul intră acum din nou Într-un grup sanitar de la parter, se spală pe mâini și-și privește ceasul mai mult din plictiseală decât pentru a-și aminti ce oră e. Iese În fața căminului, Își băgă mâinile În buzunare și ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
unul de băieți și două de fete, Își imaginează că și colegii lui de acolo se ocupă cam de aceleași lucruri la ora asta, Își amintește brusc de ceva și reintră În holul de la parter. Descuie camera În care stau pedagogii peste zi și supraveghează intrarea, scoate din dulapul cu geamuri un fierbător și o pungă de hârtie cu Încă puțină cafea măcinată pe fund, o cană mare de lut și o cutie de tablă În care e zahăr. Încuie ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la chiuveta din camera lui? Înainte de a ajunge la capătul dinspre răsărit al culoarului intră Într-o altă cameră, penultima pe dreapta, cea În care nu intrase până atunci, cea În care dorm (Încă dorm) băieții buni, protejații echipei de pedagogi. Aici sunt numai trei paturi, fereastra e astupată cu hârtie albastră, e aproape Întuneric, dar e ușor de ghicit că În cameră nu doarme decât un singur elev. Grințu se apropie tiptil de capul acestuia și-i toarnă dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apa din cană pe față. Saltul plin de furie și oprirea la jumătate a Înjurăturii elevului, zâmbetul albastru pe care acesta și-l confecționează În timp ce se șterge cu mâneca pijamalei pe față, cuvintele lui de reproș blând, respectuos (Hai, tov pedagog, că m-ați și speriat, zău!), toate acestea l-ar amuza pe Grințu dacă el nu și-ar aminti chiar acum că scenariul lui are o lacună. A pierdut pe drum, undeva, sticla de țuică pe care o confiscase el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pijamalei și Încearcă să-i stoarcă gulerul. Abia acum Grințu se amuză de fapta lui, râde și iese din cameră. Din ușă mai Întreabă, pe același ton serios, sever, bine jucat: — Nu știi unde-i Meșteru Popescu? — Nu știu, tov pedagog, că el n-a venit cu noi. — Bine, mă, da’ de la Casa de copii ați plecat toți odată, nu? — Nu, el a plecat cu vreo două zile mai devreme, a zis că se duce al fratele lui care lucrează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aranjat Între timp toate cearșafurile cu ștampila L.M.F. Într-un singur teanc sub masă, au spălat ceștile, chiuveta și au Încercat să spele și geamurile. Au măturat și au spălat linoleumul. — Pătura aia de pe pat ați scuturat-o? — Da, tov pedagog! — E, atunci cărați-vă, da’ să nu vă mai prind că... - și se oprește pentru că deja a uitat ce anume i-a surprins făcând. Băieții pleacă. Grințu se proptește În coate de pervazul ferestrei deschise și rămâne cu privirea ațintită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
scenariului. Lumina de pe cerul cenușiu din spatele hotelului Pescărușul a mai crescut Între timp. Deși parcul e abia puțin Înverzit, culoarea lui e intensă și proaspătă. Se pare că a plouat peste noapte. Se aud pași pe culoar și ușa camerei pedagogului se deschide pentru a face loc salutului morocănos al lui Albu. Grințu nu se Întoarce cu fața spre el, dar răspunde plictisit la salutul colegului său care a venit să-l schimbe. Simte apoi că acesta a venit Însoțit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vorbă, Grințu se uită mai mult afară. Pârvu e un băiat de vreo 23 de ani. A dat de mai multe ori examen la facultate și n-a reușit mare lucru. Acum a aflat că ar fi un post de pedagog aici la Liceul de Mecanică Fină. (Grințu se gândește că spectatorul scenariului său ar avea abia acum ocazia să-și explice sensul ștampilei L.M.F. pe care a tot văzut-o până acum pe cearșafurile răspândite prin cameră.) Albu zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o mie de lei de la fratele lui mai mare care e șofer pe un șantier de lângă Constanța. Unii elevi din cămin Îl bănuiau că fură și când dispărea ceva din camere, bani, ceasuri, rachete de tenis sau chitare, veneau la pedagog și-i propuneau să-l percheziționeze Întâi pe Meșteru dintr-a unșpea. Asta era cu un an În urmă și de fapt chiar așa Îl cunoscuse Grințu pe Popescu. Se rățoise la el și ăla zâmbise, era obișnuit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]