5,290 matches
-
cu alice, în vreme ce cu mâna liberă mi-am desprins bretelele. Pantalonul îmi căzu dintr-o dată ca un burduf de armonică, peste ghete. Fata mă trase după ea spre divan, pe colțul căruia se răsturnă înapoi, cu șezutul înălțat pe o pernă. O aromă putredă și dulce ca briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cincizeci de ani, cu ochii umflați de somn, grasă și îndesată, se dete la o parte să ne facă loc. Avea un chip morocănos, de dobitoc. Desigur că tocmai se dăduse jos din patul de fier, cu așternutul răscolit și pernele făcute ghem, pe salteaua înfundată. Cearceaful era mototolit, cu pete în albul dubios la pânzei, ca petele gălbui de pe cămașa ei scurtă. Doamna Patanetschek își arăta gambele scurte și groase, cu venele răsucite de varice, în niște târlige flanelate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înfățișarea mea. - Jos nu am nici o cameră disponibilă, începu ea, dar Robert crede că te-ai mulțumi să dormi și în pod. Dacă ești de părerea lui, vei rămâne peste vară, acolo. E un pat de campanie, cu saltea și pernă. Robert mi-a plăcut, fiindcă gândurile lui încăpeau desigur și în creierul unei păsărele. Era cu patru ani mai tânăr ca mine și niciodată nu mi l-am putut închipui lăcrimând de durere. Improviza la pian melodiile cele mai variate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bună dispoziție. Sâmbăta nu lucra, oprit de legea lui și duminica era duminică. Luni spre ziuă ajungea de obicei acasă, cules de pe drumuri, după două zile de crâncenă beție. Dormea toată ziua de luni, întins pe masa de lucru, cu perna de călcat la căpătâi. Parcă-l văd și acum, cum se culcă fericit și se trezește în hohote de plâns, căutându-se prin toate buzunarele. Dacă găsea vreun gologan rămas acolo din greșeală, trimitea copilul la ceainărie după apă fiartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tinerii din Flandra, care au murit virgini fie pentru că nu li s-a ivit ocazia, fie pentru că au sperat să se Însoare și și-au păstrat castitatea din principiu. Autorul se stinge stând ridicat În pat, Între cearșafuri apretate și perne Înfoiate, slujit de trei servitori și două surori medicale de profesie care fac cu rândul, În timp ce tinerii mor În noroiul din Țara Nimănui, În tranșee mizere, pe tărgi zgâlțâite sau În paturile spitalelor de campanie, printre gemetele camarazilor răniți. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aduce mai degrabă a ordin decât a invitație. Henry stă Întins pe spate, cu cuvertura trasă până sub bărbie și băgată pe sub brațe. A fost bărbierit de curând În cinstea cumnatei sale și capul mare și oval Îi lucește pe pernă ca o lună aproape plină, cu un halou de nori. O pleoapă Îi stă căzută, pe jumătate Închisă. Ridică Încet o mână, pe care o Întinde, În timp ce ea se apropie de pat. — Henry! — Alice! Faptul că s-a Întâmplat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Îl Înșele. Are perioade când pare conștient de faptul că aiurează, dar numai pentru a schimba o Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James, săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House, Henry? — Nu, nu, zice el clătinând impacientat din cap. Casa! Casa! Dacă ne află cei de la galerie... Lasă capul să-i cadă la loc pe pernă cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House, Henry? — Nu, nu, zice el clătinând impacientat din cap. Casa! Casa! Dacă ne află cei de la galerie... Lasă capul să-i cadă la loc pe pernă cu o expresie de teamă profundă pe chipiar ea Înțelege că acum se Închipuie Într-un teatru. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, Theodora sosește În vizită pe când dna James se odihnește și nu este nici o asistentă de serviciu, și profită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acum se Închipuie Într-un teatru. Cu câteva zile Înainte de Crăciun, Theodora sosește În vizită pe când dna James se odihnește și nu este nici o asistentă de serviciu, și profită pentru a-l vedea pe pacient. Acesta doarme, răstignit inconfortabil printre perne, pernuțe și așternuturi mototolite, cu capul căzut Într-o parte ca o marionetă abandonată, cu picioarele goale ițindu-i-se de sub pătură. Chipul nebărbierit Îi este supt și picioarele Îi sunt reci la atingere. Se Întreabă, În timp ce Îi aranjează cearșafurile și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ben. — La mulți ani, Joan! spune Burgess și o sărută galant pe obraz. Se Întoarce să o felicite și pe Minnie În același mod, dar ea Îl Îmbrățișează și Își Înclină capul pentru a-l săruta pe gură, simțind cum perna moale a mustății cedează sub buzele ei și trupul lui Încremenește, luat prin surprindere. — La mulți ani, Burges, șoptește ea Întretăiat și iese În fugă din cameră. Edmund Gosse, versatil om de litere, poet, critic, eseist, traducător, de curând pensionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ales din lumea literelor: Rudyard Kipling, Thomas Hardy, George Bernard Shaw, J.M. Barrie, Hugh Walpole, Arnold Bennett, Max Beerbohm, dna Humphrey Ward... Telegrame, scrisori și plicuri goale acoperă polița de la capul patului lui James. Acesta stă În șezut, sprijinit de perne, zâmbind benign pe deasupra muntelui de hârtii ca (după părerea Theodorei) un Buddha care primește petițiile scrise ale credincioșilor. Nu toate numele sunt Întâmpinate cu o Înclinare mulțumită din cap. Cel al lui H.G. Wells atrage o Încruntare - rana provocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tânără micuță și sensibilă, care Își stăpânise cu curaj durerea pe parcursul slujbei, Îi șopti că dorea să Împartă cu el una dintre trăsurile Împodobite, negru cu argintiu, care urmau să Îi ducă Înapoi la adunarea de pomenire. În intimitatea cu perne moi a vehiculului, Îl uimi mărturinsindu-i că era logodită cu altul dintre clienții lui Balestier, Rudyard Kipling, și Încă și mai tare rugându-l să o conducă la altar, În locul fratelui ei. — Wolcot avea mult respect pentru dumneavoastră, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
desigur, mai era, ca Întotdeauna, Alice, cu alunecarea ei lentă dar inevitabilă spre moarte. O vizita aproape zilnic, dar Îi era greu să stea lângă pat, ținând-o de mână, și să Îi vadă chipul supt zâmbindu-i curajos de pe pernă, știind că are dureri și că nu o poate ajuta să scape de ele. Katharine, care era o sfântă, păzea morfina care făcea suferințele lui Alice suportabile. Știe că i-aș da oricâtă mi-ar cere, chiar dacă rezultatul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Încă În urma șocului provocat de moartea lui Fenimore, străduindu-se să Îl termine și să Îl expedieze revistei Înainte de plecarea spre Italia, pentru a limpezi consecințele acestei oribile tragedii. Gemând Încet, se Întoarse pe burtă și Își Îngropă fața În pernă. Ultimul lucru la care voia să se gândească acum era biata Fenimore; acum nu va mai putea adormi la loc. Dar sărăcia creatoare asupra căreia i se Îndreptau gândurile mohorâte fusese cu siguranță provocată, În parte, de moartea ei. Avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Apoi, Într-o zi, i se arăta un portret al geniului malefic, suficient pentru a arunca din nou vraja asupra ei: susținea un ultim recital vocal fără cusur, cu Impromptu-ul În la bemol de Chopin, și cădea moartă pe pernă. Little Billee o urma În mormânt nu mult după aceea, Într-un gest de nepăsare auctorială tipică: „În povestea aceasta au fost prea multe suferințe, de aceea voi vorbi cât mai puțin despre suferința lui Little Billee, Însănătoșirea lui lentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să meargă pe jos. Avea să meargă pe jos tot drumul până acasă, pe Piccadilly, Knightsbridge, Kensington Road și Kensington Gore. Era obosit, dar voia să obosească și mai tare, să se epuizeze, ca să adoarmă imediat ce va pune capul pe pernă. Și, Înainte de aceasta, voia timp de gândire, timp pentru a gusta până la fund din drojdia Înfrângerii, pentru a se abandona suferinței intime, solitare. În ultimul ceas și ceva se simțise ca și cum și-ar fi revenit după o anestezie cu cloroform
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca și cum ar fi fost o chestiune de viață și de moarte. — L-am văzut pe tata cu două zile Înainte să moară, Îi spuse el. Era foarte slăbit. Ultimul lucru pe care mi l-a spus, privind În sus de pe pernă, aproape șoptind, a fost: „Si c’est la mort, ce n’est pas gai“. Poate pentru că Gerald era actor, repetarea acestor cuvinte păru să aibă un puternic efect emoțional asupra lui și ochii i se umplură de lacrimi. Și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
singur. 6 Soarele Îl trezi devreme, luminând printr-o crăpătură a draperiei. Se Înălța pe deasupra bisericii și, În diminețile senine, avea Întotdeanuna un moment când arunca o rază drept În jos, pe West Street, În Dormitorul Regal și chiar pe pernă, dacă neglijase să tragă draperia complet la culcare. Aceasta era făcută din pânză de in irlandeză pusă În două, de un albastru-verzui care contrasta plăcut cu pereții lambrisați cu stejar. Alesese el Însuși materialul, dar lăsase bucuros chestiunea fabricării pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Fainberg și lu mandea bancurile. Că decât dă bancuri mi-ardea când m-am Împlementat dân nou În coteț, teafăr și nevătămat. Ca să nu mai zic În ce hal Îmi iera patu; covertura și cearșafurle iera toate o pată; și perna, nici ei nu-i iera prea bine; turnesolu să scursese până-n teșcherele și mă chiteam unde-o să trag la aghioase la noapte, pencă răposatu Tadeo Limardo stătea Întins În culcuș, mai mort ca salamu. Normal că Întâi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apoi a pus urechea la pământ. A auzit deslușit pașii tuturor bărbaților de pe lume și neîntârziat i-a cunoscut și pe ai furului. Pașii Îndepărtați ai lotrului străbăteau un oraș de dincolo de zare: unul cu noroaie și mansarde, dar fără perne de lemn și turnuri de porțelan, pe care Îl luau cu asalt deșerturi cu pășuni și cu ape Întunecate. Orașul se ascundea În Apus, peste potop de apusuri. Pentru a răzbi acolo, Tai An nu s-a ferit de primejdiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
foarte obosit, Își simțea ochii grei; se gândi că s-ar putea să adoarmă stând acolo În fața monitoarelor. Se scuză grăbit, se Întoarse În dormitor și se Întinse pe pat. Nu-i mai păsa că cearșafurile erau umede, nici că perna era rece și nici că motoarele diesel zumzăiau În cilindrul Învecinat. Își spuse: „Asta e o reacție foarte puternică de evitare.“ Și adormi. DINCOLO DE PLUTO Norman se ridică din pat, căutându-și ceasul, dar Își luase obiceiul să nu poarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Te deranjează dacă o să ațipesc o vreme? — Nu, deloc. Asta e bine. Sunt realmente obosit, Norman. Aș putea dormi un an... — Da, ai mai spus asta... Fraza se rupse. Harry sforăia deja. Norman se Întinse ca să scoată ceva mototolit de sub perna pe care se culcase Harry. Era carnetul de Însemnări al lui Ted. Norman se simți dintr-odată copleșit. Stătea pe patul lui Ted, ținând În mână blocnotesul lui. Într-un târziu, se uită la două pagini pline cu scrisul lăbărțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sus, observă o trapă de trecere ce ducea În sufrageria cu peretele fisurat. Se cațără rapid. Trebuia să găsească gaz, niște rezervoare, ceva. În sufragerie era beznă, cu excepția luminii reflectate a proiectoarelor, filtrată prin fisura din perete. În apă pluteau perne și bucăți de căptușeală. Ceva Îl atinse și văzu o față acoperită de șuvițe de păr; când părul se mișcă, observă că o parte a feței lipsea, fiind tăiată Într-un mod grotesc. Tina. Norman se Înfioră și Împinse cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se citească pe față cum suferă atunci când aude chinurile prin care trece iubita lui înăuntru. Când totul s-a terminat, când mama și copilul au fost spălați, mama e îmbrăcată într-o cămașă de noapte curată și stă sprijinită pe pernele dantelate, extenuată, dar fericită, iar pruncul perfect suge la sânul ei, atunci și numai atunci trebuie să i se permită tatălui să intre. Dar nu, eu am cedat presiunilor semenilor și am acceptat să adopt un comportament New Age. Sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vezi? l-am întrebat visătoare. E așa de frumoasă. Nu, n-am fost, mi-a răspuns el scurt. Uite ce e, Claire, eu plec, m-a anunțat James fără nici un preambul. De ce? l-am întrebat eu culcușindu-mă mai bine în perne, abia ai ajuns. Da, știu, nici mie nu-mi vine să cred că am spus așa ceva, cine-mi scrie replicile?) —Claire, ascultă-mă, a zis James ușor agitat. Te părăsesc. —Cum? am întrebat eu lent și precaut. Trebuie să recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]