3,790 matches
-
în zona ortodoxiei balcanice, religia pentru că dușmanul este unic, „păgân” și neconvertibil. Aceasta a fost, ce-i drept, o puternică armă ideologică, nu însă hotărâtoare, de vreme ce în spatele ei se ascundeau țeluri pământene ușor detectabile. Ludovic al XIV-lea, de pildă, persecuta protestanții din Franța, dar sprijinea pe cei din Ungaria (Rákóczi) în contra Austriei catolice, încât Friedrich al II-lea n-a exagerat prea mult când a afirmat că un papă care ar vrea să predice cruciade în secolul XVIII „n-ar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ortodoxia fiind invocată ca o armă împotriva dușmanului „păgân” și neconvertibil. Religia, am adăuga noi, a fost, este adevărat, o puternică armă ideologică, nu însă determinantă, atâta vreme cât în spatele ei se ascundeau țeluri materiale, pământene. De exemplu, Ludovic al XIV-lea persecuta protestanții din Franța, dar îi sprijinea pe cei din Ungaria (răscoala din 1703-1711 a curuților, conduși de Francisc al II-lea Rakoczi, împotriva Austriei catolice). Un loc cu totul particular în politica Rusiei l-a jucat lozinca eliberării popoarelor creștine
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nouă mai bună, văzuse imediat în psihanaliză o posibilă "terapie a fericirii"159. În 1947, data la care plasează William Styron acțiunea din Alegerea Sofiei, prestigiul și influența acestei noi religii sporiseră și mai mult. Numeroși psihanaliști germani și austrieci, persecutați de regimul nazist, se exilaseră în Statele Unite. Aici, ca și în alte părți, acești intelectuali evrei care scăpaseră de Holocaust își iau cu vârf și îndesat revanșa față de Hitler, impunând la rândul lor ceea ce se numește Weltanschauug 160, propria lor
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
i Asocia?ia Internă?ional? de Sociologie (1949) vor re�nt�lni dup? r?zboi Institutul Internă?ional de Sociologie (fondat de Worms odinioar? ?i ref?cut �n 1949) (Weiss, �n [52]) � sociologii r?mă?i �n ?ar? au fost persecuta?i individual, dar sociologia n-a fost totu?i interzis?; [31:331]. �n fapt, istoria sociologiei germane �?i va urma cursul �n Statele Unite� 3. Sociologia a traversat Atlanticul O sociologie �laic? Statele Unite s�nt deja �ntr-o era industrial? �nfloritoare �n
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
1552, la Sibiu, un ungur care locuia în Moldova face cunoscut că prințul Moldovei a hotărît să convertească pe toți maghiarii la "credința valahă". Alexandru Lăpușneanul reia măsurile de persecuție inițiate de Rareș, maghiarii și germanii trecuți la Reformă fiind persecutați. Prințul este de partea ortodocșilor favorizînd formarea tinerilor popi și întreținînd în acest sens o corespondență cu comunitățile ortodoxe de la Lvov. Succesorul lui Alexandru Lăpușneanul, Despot-Vodă, operează imediat o reîntoarcere radicală, iar proclamația de la Vaslui (1561) anunță tuturor protestanților din
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a tuturor guvernelor. Fiecare guvern și fiecare ministru crede că ne protejează în fața străinătății (și a presei internaționale din țară), pornind o teroare sadică împotriva tinerei generații naționaliste. Și mai mult încă. În toate domeniile activității publice, elementul național este persecutat în favoarea străinilor". În opoziție, reprezentanții Partidului Național-Țărănesc, Maniu și Mihalache, își proclamă atașamentul la spiritul promovat de Geneva și față de alianța cu Franța și Marea Britanie. Cotidianul parizian Le Matin din 30 iunie 1936 relatează, spre exemplu, că una din reuniunile
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
popor, nu obiecte aflate în mîinile dumneavoastră. Puneți în libertate pe ziariștii și tipografii care n-au comis altă greșeală decît aceea că nu suportă să trăiască în minciună. Spre cinstea lor". Și continuă asociindu-se comuniștilor reformatori: "Încetați să persecutați pe marii demnitari comuniști care, cu dreptate, vă reproșează că ați angajat țara într-un socialism anacronic și represiv. Ar fi mai inteligent să țineți seama de propunerile lor pentru a scoate țara din marasm". Acest text este scris în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
înstrăinării. Temă esențială a cărților sale, înstrăinarea pare o adevărată modalitate existențială în viziunea Hertei Müller. Aparținând unei minorități numite, distant și superior, conlocuitoare, vorbind un dialect îndepărtat al limbii germane, având o familie marcată de război, lagăre și naționalizare, persecutată de Securitate, Herta Müller afirmă un destin exemplar al rătăcirii înstrăinate prin spațiul real și istoric al comunismului românesc. Accentele introspective ale acestui volum îi conferă o dimensiune poetică neobișnuit de intensă, în care narațiunii îi răspund, într-un limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
întărire a identității. În locul fricii vom observa la ea exaltarea elementelor comune și expulzarea celor care nu sînt ca ea, de pildă necredincioșii sau așa cum în timp de război, străinii sînt închiși sau surghiuniți. Toleranța se schimbă în intoleranță. Sînt persecutați indivizii ce pun în pericol legătura care-i unește pe credincioși. În fond, scrie Freud, fiecare religie este doar o religie a dragostei numai pentru cei înglobați de ea și fiecare este gata să se arate crudă și intolerantă pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mutanții pot fi reprezentați ca homines superiori, care, miloși, îi lasă pe ultimii reprezentanți ai lui homo sapiens să se stingă în rezervații sau în alte locuri, acolo unde nu deranjează, cum vedem la Pelot. Dar mutanții pot fi și persecutați de oameni, ca în Slan sau în Copiii lui Darwin. Și ei se pot simți singuri și izolați într-o lume ostilă, cum arată Alfred Bester în Omul demolat (1953) sau Robert Silverberg în Dying Inside / Moartea care mă macină
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
cuibărit un diavol? Ludovic râse spunând aceste din urmă vorbe, dar prin sală păru că s-ar fi trezit ecouri de teamă, fiori de odinioară. Tommaso avu o clipă de șovăială și se uită în juru-i, înainte de a răspunde: Mă persecută. Am vrăjmași până și la Paris. Pentru a mă consola, un tânăr călugăr mi-a zis că cine are mulți vrăjmași e ca și cum ai avea o putere peste măsură, dar astea sunt doar glumițe. Când eram copil, toți țineau la
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
recunoscuți drept oameni. Dar dacă pe de-o parte, acele întâlniri atrăgeau atenția asupra sărăciei din sud, pe de alta, dădeau peste cap multe proiecte de lucru și puneau într-o lumină proastă pe oaspeții săi, ce riscau să fie persecutați de autoritățile spaniole. Și-a dat seama că era cazul că să le întrerupă. În timpul zilei Tommaso se dedica lecturii și scrisului: trebuia să termine De investigatione rerum și De sensu rerum, dar și Philosophia sensibus demonstrata. În biroul pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
negi tot ceea ce ți se atribuie? N-am trădat nicicând Biserica și spiritul Domnului. Eu nu concep nici măcar sentimentul de ofensă și, chiar atunci când merg, sunt atent unde pun piciorul pentru ca nu cumva să sting suflarea lucrurilor. De ce oare sunt persecutat oriunde m-aș duce? Fac apel la conștiința Voastră în numele lui Dumnezeu. Toate cărțile citite, de data asta n-o să te poată salva. Învinuirile sunt deosebit de grave și sosesc din mai multe orașe. IX Tommaso a fost condamnat. Nu slujiseră
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a fost eliberat de spanioli, când trecea drept don Giuseppe Pizzuto. De data aceea însă nu slujise la nimic, căci în scurt timp a fost descoperit și denunțat. De ce se mai putea teme acum? Mă tem să mai fiu iar persecutat pe nedrept, mă tem de delatori și născocitori de povești cu conspirații și de tot felul de subversiuni care m-au făcut să mor decenii în șir într-o groapă de-ntuneric fără pic de milă și unde singura satisfacție
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Papa să continue relațiile, fie și epistolare, cu bătrânul călugăr, sau scrisoarea nu ajunsese nicicând la destinație? I-a scris o altă scrisoare, în care, de data asta, nu-și stăpâni acuzațiile la adresa celui ce i se împotrivise și îl persecutase; preciză numele și prenumele, se revoltă, amenință, îl rugă pe Urbano să nu-l dea uitării căci cele din ultimii ani erau cărțile anilor lui maturi, plini de înțelepciune și care "abordează problemele cerului și pământului și clarifică relația dintre
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ai imperiului și aveau posibilități economice considerabile, înțelegem cu ușurință și motivul pentru care, un prim edict (257) al lui Valerian a vizat persecutarea ierarhiei bisericești, cu scopul de a elimina conducerea Bisericii, în timp ce un al doilea edict (258) îi persecuta pe cavalerii, senatorii și acei egregi viri care aderaseră la creștinism, prin confiscarea bunurilor. Reacția păgânilor exprimată prin criticarea absenteismului creștinilor din viața publică, nu este îndreptățită atât din motive ecleziastice, cât din strategii, dacă le putem numi astfel, politice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
caz de insubordonare, creștinii avea să fie expulzați din armată: ofițerii prin gradus deiectio, iar soldații prin ignominiosa missio. Această măsură legislativă nu a fost aplicată în egală măsură pentru tot Imperiul: în Occident, cezarul Constantius Chlorus (293-306) i-a persecutat pe creștini cu moderație, în timp ce în zona dunăreană și în Orient au existat adesea amenințări de pedepse cu moartea și chiar aplicarea acestora. Cu acest prilej au fost martirizați următorii militari: a) în anul 298 a fost executat centurionul Marcellus
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceasta mărturisind și cerând umilința împlinirii primului pas, în cazul reconcilierii (cf. Mt 5, 21-24). În timp ce în Vechiul Testament plinătatea shalomului se revela celor bogați, celor puternici, celor drepți, celor înțelepți etc., prin noutatea evanghelică fericiți sunt cei marginalizați ai lumii: persecutați, asupriți, flămânzi... Preceptele iubirii și iertării dușmanilor, din predica fericirilor, se substituie miturilor bogăției materiale, curajului războinicului, puterii dezordonate: elemente ale abuzului. Dacă în lumea elenistico-romană titlul de Victor Pacatorque Gentium făcea referință la persoana cezarului, prin apariția creștinismului fericirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
patul. Trăiesc în trup, dar nu conform trupului. Își petrec viața pe pământ, dar cetățenia lor este cea din cer. Ascultă de legile stabilite, dar prin modul lor de a trăi sunt superiori legilor. Îi iubesc pe toți și sunt persecutați de toți. Sunt necunoscuți și totuși condamnați. Sunt trimiși la moarte, dar prin aceasta ei primesc viața. Le lipsesc toate, dar găsesc toate cu îmbelșugare. Sunt disprețuiți, dar în dispreț își găsesc gloria lor. Sunt loviți în numele lor bun și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și binecuvântează, sunt tratați cu mârșăvie și răspund cu cinste. Deși fac binele, sunt pedepsiți ca răufăcători; atunci când sunt pedepsiți, se bucură, ca și cum li s-ar da viața. Iudeii luptă împotriva lor, ca împotriva unui neam străin, iar păgânii îi persecută. Dar cei care îi urăsc nu știu să spună motivul dușmăniei lor. Într-un cuvânt, creștinii sunt în lume ceea ce este sufletul în trup. Sufletul se află în toate mădularele trupului și creștinii sunt răspândiți în orașele lumii. Sufletul locuiește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
războiul nu este rău în esența sa pentru că Dumnezeu se slujește de acesta în scopurile sale misterioase. Vedea în război o armă eficientă în mâna lui Dumnezeu pentru a-l pedepsi pe cel păcătos și mai ales pe cel care persecută Biserica, după cum mărturisea Lactanțiu în Despre cum au murit persecutorii. Moartea violentă a persecutorului este răzbunarea lui Dumnezeu care coboară inexorabil din cer, prezentată de Ieronim într-o magnifică sinteză istorică despre sfârșitul dureros și rușinos al împăraților care au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să-și întindă mâinile și să se agite cu tot trupul. Chiar și în cazul existenței unor victime, Biserica obținea mari avantaje din constituția armatei și din prezența acesteia în toate părțile lumii antice. Imperiul roman pe de o parte persecuta creștinismul, iar pe de alta, prin instituțiile și formele sale organizatorice, îl favoriza consolidându-l continuu. Acceptarea serviciului militar aspru combătută de gnostici, montaniști și manihei (erezii ostile chiar și Bisericii), era susținută sau cel puțin necombătută de creștini. Dacă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
chestiune nu a fost recunoscut mereu de către creștini, care i-au prezentat pe împărații persecutori - uneori exagerat - drept cruzi și perverși, ostili peste măsură creștinismului, împinși de ură și însetați de sânge. În ciuda realității imediate, împărații romani nu i-au persecutat pe creștini din plăcerea sadică de a face victime (Nero etc.), ori dintr-o ostilitate personală față de ei (Decius, Galerius și Iulian Apostatul), cât mai ales din preocuparea bolnăvicioasă de a-și feri tronul de atacurile dușmanilor, adesea identificați cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care sunt supuși istoricii actuali, interesați de studiul persecuțiilor din creștinătatea antică, grație abundenței literaturii asupra acestui subiect, a cărei bibliografie s-a îmbogățit an de an. 1.1. Persecuția lui Nero Tacitus ne spune că Nero (54-68) i-a persecutat pe creștini în ultimii patru ani ai domniei sale, pentru a arunca asupra lor vinovăția incendierii Romei (64 p.Chr.) și pentru a convinge poporul, că nu el săvârșise crima de care era acuzat de vocea poporului. Din fragmentul prezent în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fost câțiva ani mai înainte și cel din Lugdunum (54 p.Chr.). Acești istorici nu fac nici măcar o aluzie la acuzația adusă împotriva creștinilor de către Nero, promovând suspiciunea că deși împăratul s-a folosit de incendiu pentru a-i persecuta pe creștini, oficial nu a înaintat această acuzație, promulgată numai de fantezia populară, întrucât persecuția a avut loc îndată după incendiul Romei (64 p.Chr.), iar una a fost pusă în corelație cu cealaltă, pentru a explica cauza verosimilă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]