64,416 matches
-
Și în A fost sau n-a fost? în principal se emit "cuvinte, cuvinte, cuvinte", iar scopul lor este de a afla dacă un personaj a emis "cuvinte, cuvinte, cuvinte" (protestatare) cu 16 ani înainte, pe 22 decembrie 1989. Trei personaje - profesorul de istorie Mănescu (Ion Săpdaru), moderatorul unei emisiuni și proprietarul postului TV local Jderescu (Teodor Corban) și pensionatul Pișcoci (Mircea Andreescu) - sînt urmărite în habitatul lor natural - fiecare în parte, secvențe intercalate - pentru ca apoi să se reunească la un
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
scurt, mi se părea imposibil. Dar asta era înainte de A fost sau n-a fost? . Rîndul umorului de a fi puricat. Abundă, e uneori absurd, dar nu alunecă niciodată în sarcasm sau ironie mușcătoare. Scopul este să te identifici cu personajele - sutura e o miză declarată a cineastului - nu doar să rîzi de ele în stil caragialian. Mi-e greu să pomenesc umorul de situație, pentru că, filmul fiind minimalist, ar fi mai corect să menționez existența unor umori infinitezimale - da, la
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
Noutatea e extragerea hazului dintr-un anumit mod de a filma, iar pivotul său, e cameramanul amator de experimente. Firește e un umor,meta": spectatorul e familiarizat cu convențiile unei emisiuni, iar atunci cînd junele le încurcă și le taie personajelor jumătate din cap, firește, îl bușește rîsul. Cameramanul are și el părerea lui - care, extinsă, servește și de "închidere" a filmului - cum că, lăsînd instrumentul pe trepied, personajele și-ar rupe gîturile în cadru. Mare atenție, de altfel, la acest
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
convențiile unei emisiuni, iar atunci cînd junele le încurcă și le taie personajelor jumătate din cap, firește, îl bușește rîsul. Cameramanul are și el părerea lui - care, extinsă, servește și de "închidere" a filmului - cum că, lăsînd instrumentul pe trepied, personajele și-ar rupe gîturile în cadru. Mare atenție, de altfel, la acest cameraman: servește și de "alter-ego" al autorului. Simțurile să vă fie ascuțite și în secvențele cu felinare, coperțile lirice ale filmului. Deși lungmetrajul e ciclic, prima, ca prima
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
genial de inutila emisiune "Mari români"... Sigur că toate aceste temeri/frământări nu mi-au apărut în minte privind fascinat la ultima emisiune "Din dragoste" (de pe Antena 1), cu un Mircea Radu sentimental-dezlănțuit, sfâșiindu-și glasul în focul compasiunii pentru personajele sale, și nici înfiorat de gândul sinuciderii, fiindcă sâmbătă seara (7 octombrie) în locul "Surprize-surprize"-lor (de pe TVR1), am vizionat meciul de fotbal România-Belarus care a ajutat Dumnezeu să se termine la timp pentru a nu se încheia cu scorul de
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
parazitul farsei, ca un păduche al cameliei, în podoabele sincerității?" Chiar trebuie să știm? O lume de figuri închide Arghezi între pagini, de figuri în a căror creionare în lumină recunoști, necăznit, tușele întunecate ale Florilor de mucigai: Era un personaj de-o șchioapă, încins cu curea aspră, cu barba pînă la genunchi - deștept ca un șarpe, înțelept ca o carte veche cu copci și bun, bun ca un miel cărunt." Un loc al întîlnirilor sînt, de bună seamă, Bucureștii (pluralul
Într-un colț de țară veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10228_a_11553]
-
o putere de sugestie mai mare decât a unei descrieri exhaustive. Amintirile nu sunt așezate ordonat în sertarele memoriei, ci se contaminează reciproc, își dispută întâietatea, devin pretexte de reflecție sau porți către alte amintiri. Cu toată diversitatea episoadelor și personajelor evocate, unele elemente revin aproape obsesiv în memorie: spațiul închis, securizat, căutat în mod constant, inclusiv în vis; angoasele pe care le provoacă despărțirile temporare de părinți; momentele izolate de beatitudine, lipsite de orice motiv aparent. Deși alcătuit din întâmplări
Sipetul cu amintiri by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10252_a_11577]
-
supăra, fiindcă mi-am permis să mă leg de mitropolitul Streza. Dar nu m-am așteptat să fiu bălăcărit în toate felurile fiindcă mi-am permis să nu cred că Becali are ce căuta în fruntea sondajelor de opinie, ca personaj politic. Cu ce e mai prejos Gigi decît oricare dintre politicienii care defilează azi în România? El dă, nu cere. Iar dacă ridică biserici și face donații merită aprobare și admirație, nu articole care să-i conteste bunele intenții. Becali
Cum ar arăta România lui Gigi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10246_a_11571]
-
al paznicului de închisoare. Îți cotrobăia prin bagaje, îți confisca manuscrise, mesaje, scrisori, te încadra într-o literă de lege și avea grijă să ajungi la închisoare. Nu mai pomenesc de imaginea culturală pe care-o avea în mintea mea personajul: o știm încă din Biblie că, alături de perceptorii de taxe, vameșii se numărau între cei mai urâți oameni. Într-o oarecare măsură, realitatea confirma aceste prejudecăți. La începutul anilor '90, am avut prilejul să văd de aproape, la lucru, vameșul
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
eu pe fază, dar nu cred. De dragul adevărului, trebuie spus că, în ultimii ani, situația s-a schimbat radical. Eforturile de înlocuire a vechiului găligan de la graniță, care vedea prin tine cu precizia unui aparat laser, a fost înlocuit de personaje din cu totul alte categorii. La aeroporturile internaționale s-a optat pe ideea angajării masive de femei. Ceea ce, departe de-a diminua competența, adaugă un spor de relaxare experienței intrării sau ieșirii din țară. Încă o dovadă că nu suntem
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
lui Bataille o piesă, L'Anglais sans peine, a unui amic, un oarecare Eugčne Ionesco. O piesă despre care toți spuneau că este de nejucat. "Aveam douăzeci de ani și era exact teatrul pe care îl așteptam", spune regizorul astăzi. "Personaje de Jules Verne care trebuie să se comporte pe scenă ca personajele lui Ibsen". Nu m-am gîndit niciodată la asta! M-am gîndit, însă, de zeci de ori la atmosfera acelor ani, la acel Paris, la grupurile și ideile
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
oarecare Eugčne Ionesco. O piesă despre care toți spuneau că este de nejucat. "Aveam douăzeci de ani și era exact teatrul pe care îl așteptam", spune regizorul astăzi. "Personaje de Jules Verne care trebuie să se comporte pe scenă ca personajele lui Ibsen". Nu m-am gîndit niciodată la asta! M-am gîndit, însă, de zeci de ori la atmosfera acelor ani, la acel Paris, la grupurile și ideile care circulau rapid și frenetic, lăsînd în urmă rănile războiului și ambiguitățile
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
vechi din Euphorion. Mai exact, cel din martie-aprilie 2006. A luat în mînă revista și, privindu-i coperta, a priceput pe loc de ce a păstrat-o. Numărul este un popas în lumea lui Mircea Ivănescu. Poetul, traducătorul, eseistul, artistul, omul, personajul. Un popas prilejuit de împlinirea celor șaptezeci și cinci de ani. Tot numărul este consistent, sînt analize extrem de interesante, făcute de tineri, studii pe textele poetice. Sînt perspective asupra universului unui creator atît de important, vizibil prin operă, greu, ponderal, marcant pentru
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
care n-are nici o legătură cu cele cîteva dăți cînd am discutat, strict profesional, și cu cele în care în care am vorbit, în particular. În ultimii ani, pentru mine, Brucan ajunsese un fel de muzeu viu. Nu mai era personajul interesant de la care mai puteai afla un pont sau care îți putea confirma o informație confidențială, dacă știai cum să-l iei. El însuși începuse să dea telefoane pentru a afla cum mai stau lucrurile în politica la zi. Nu
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
să se iluzioneze că e la curent cu tot ce mișcă în politică. Avea însă un farmec al cinismului de participant și de martor la toate porcăriile politicii românești, care mă făcea să văd în continuare în el un mare personaj, din categoria celor interesant-negative. Brucan nu și-a ascuns trecutul, dar a făcut serioase eforturi să-l cosmetizeze, fără a ajunge însă la minciuni. Recunoștea ritos tot ceea ce i se reproșa, dar ca și cum ar fi fost agentul necesității istorice înseși
Fețele lui Brucan by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10264_a_11589]
-
apăsați de greutatea unui trecut de care nu pot scăpa, principala lor grijă e să perpetueze, asemeni unor sepii îmbătrânite în rele, mediul tulbure-cenușiu în care s-au învățat să plutească nestingheriți. În timp ce valori certe sunt literalmente hărțuite, astfel de personaje își ronțăie în liniște micile burse de cumințenie, perpetuându-și neputințele și submediocritatea în capitale unde se iau decizii importante care ne privesc. Pentru a nu rămâne în vagul unor divagații fără obiect, am să mă refer la un caz
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
pun, ceas de ceas, penibile piedici pentru a pleca acolo unde vocația, talentul și inteligența l-ar destina cu prisosință. Mă întristează faptul că jocurile politice de proastă calitate ale momentului prind în menghina relei-intenții, a ranchiunii și a abuzului personaje care merită întregul nostru respect. Sunt profund indignat că la această alba-neagra a orgoliilor se dedau oameni altminteri inteligenți. Nu pot să nu văd în comportamentul lor o iresponsabilitate care, dacă n-ar fi jenantă, ar fi ridicolă. Și invers
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
Musca oricât de sus ar zbura, tot duhoare de gunoaie răspândește", înseamnă a te exila tu însuși în zona pestilenței otrăvitoare de unde nu te mai salvează decât dricul disprețului ultim și-al scârbei definitive. Mi-e rușine că astfel de personaje ieșite din grotă continuă să ne populeze existența, purtând la brăcinarul soios uneltele scriitorului.
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
finețe analitică și originalitate în interpretare. C. Rogozanu operează în Batiscaful literar cu instrumentele criticului, atent la concretul operei și preocupat, totodată, să identifice structuri de adâncime: "Dacă în Zmeura de câmpie există o incertitudine în ceea ce-l privește ca personaj, în Zodia scafandrului Zare Popescu își capătă profilul de personaj tradițional. Relațiile sale cu textul sunt clasice. Ar fi un personaj și atât dacă nu i-am ști istoria romanescă zbuciumată. În general, acest roman autobiografic folosește rețete consacrate de
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
Batiscaful literar cu instrumentele criticului, atent la concretul operei și preocupat, totodată, să identifice structuri de adâncime: "Dacă în Zmeura de câmpie există o incertitudine în ceea ce-l privește ca personaj, în Zodia scafandrului Zare Popescu își capătă profilul de personaj tradițional. Relațiile sale cu textul sunt clasice. Ar fi un personaj și atât dacă nu i-am ști istoria romanescă zbuciumată. În general, acest roman autobiografic folosește rețete consacrate de confesiune (jurnalul, metatexte cu efect lămuritor, și nu ambiguizant). Primul
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
totodată, să identifice structuri de adâncime: "Dacă în Zmeura de câmpie există o incertitudine în ceea ce-l privește ca personaj, în Zodia scafandrului Zare Popescu își capătă profilul de personaj tradițional. Relațiile sale cu textul sunt clasice. Ar fi un personaj și atât dacă nu i-am ști istoria romanescă zbuciumată. În general, acest roman autobiografic folosește rețete consacrate de confesiune (jurnalul, metatexte cu efect lămuritor, și nu ambiguizant). Primul, Zare Popescu, schimbă perspectiva acestui tip de biografism - el atrage atenția
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
ca mediu adecvat. Dacă Octavian Paler și Al. Paleologu, Nicolae Breban și Andrei Pleșu, Gheorghe Grigurcu și Gabriel Liiceanu, Dan C. Mihăilescu și Al. Cistelecan sunt valori nesigure, taxate prin calificative aspre (despre Paler: "nu am gustat niciodată textele acestui personaj"; despre Paleologu: "gândul liber prin țarcul literaturii naște monștri"; despre Liiceanu: "scrie un jurnal cu multe pasaje plicticoase, dar și cu câteva găselnițe haioase"; despre Grigurcu: "a luptat pentru un adevăr din care nu a mai rămas mare lucru"...), formația
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
virtual fiind, de fiecare dată, supraviețuirea într-o lume demonică, plină de creaturi periculoase și mai mult sau mai puțin înfiorătoare. Gans a schimbat cîteva elemente în adaptarea pentru cinematograf a scenariului, iar modificarea cea mai importantă constă în înlocuirea personajului principal, masculin în joc (un anume Harry), cu unul feminin. Tînăra mamă Rose da Silva (Radha Mitchell) este eroina care pornește pe urmele cauzelor obscure ale unor tulburări comportamentale care îi cuprinseseră fiica (Jodelle Ferland). Pasionată de desen, aceasta preferă
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
care funcționează, din cînd în cînd, și lifturi. Nu lipsesc sunetele de sirenă, care nu anunță bombardamente, ci treceri de la o lume inundată de o lumină ireal de albă la una cufundată într-un întuneric din care își fac apariția personaje cu alură inchizitorială și creaturi diforme. Filmul lui Gans are și o morală, bineînțeles: în loc să fie, pur și simplu, un film de groază, Silent Hill se vrea un soi de demonstrație pentru ideea că umanitatea elementară (reprezentată mai ales de
Un horror mainstream by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10243_a_11568]
-
vizibil pe deplin, scrisul său tipărit a primit girul consacrării în 2003, când i s-a oferit premiul pentru debut în critica literară, la Festivalul Internațional „Frontiera Poesis”, septembrie, Satu Mare. 8. Cartea publicată atunci se intitula Don Juan - Mitografia unui personaj. Prin și din sau cu Don Juan, cheie de boltă în tipologia umană, cu explozii literare, mai ales în Evul Mediu târziu, ca și după aceea, tânărul critic băimărean a construit o tetralogie care i-a impus definitiv personalitatea în
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]