14,286 matches
-
Mare, o sclavă care se mărită fără voia stăpânului ei, CURVEȘTE.Cum să curvească? Pentru că în acest caz ar fi avut doi soți, primul soț fiind stăpânul ei. După ce că devenea sclavă fără voie, nu avea nici dreptul să aibe un pic de fericire. Mare sfânt acest Vasile! Iată ce legiferează Pidalionul (2a) urmând cele mai antice canoane date la Gangra : Și roabă încă și care fără voia stăpânului său s-ar mărita, curvește, după canonul 40 și 42 al lui Vasile
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
Să urmărim un pic hoinăreala prin lume și să vedem cine a câștigat, cine a pierdut. Și de ce. După ce românii au stat 400 de ani aici împreună cu celții / britonii (43 - 406), urmează încă 400 de ani (400-800) în care anglii și saxonii , triburi germanice
HOINARI PRIN LUME de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367490_a_368819]
-
dezmeticit pentru o clipă, dar prin mijloace specifice, manipulare grobiană, șantaj, mituire, aducerea conștiinței proletariatului din Valea Jiului pentru plantarea panseluțelor pe locul unde golanii strigaseră câteva luni bune: „Jos comunismul!” Auzi îndrăzneală !? Ce a urmat se știe. Devalizarea țării fără pic de jenă. Când a apărut intrusul Emil, șobolanii roșii au ieșit la atac frontal! L-au neutralizat cu aceleași metode minierești. A fost liniște până în ziua de azi. S-au infiltrat și pe Stânga și pe Dreapta și dă-i
TABLETA DE WEEKEND (116): ELIBERAŢI POSTUL, VINE FINA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367591_a_368920]
-
lei pentru copii, votează in corpore, tacit (!), crearea pensiilor pentru inactivitatea de parlamentar! Așa cum va trece și ordonanța cu iertarea traseiștilor! Mai nou șobolanii negociază ca viitorul Parlament să fie la fel de umflat (330 deputați și 126 senatori)! Nu mai au pic de rușine! Parcă boborul hotărâse 300. De toți. Ce mai contează cetățeanul în ochii rapandulelor politice? Rețelele de tip mafiot foarte bine organizate au mari influențe în mass-media tabloidizată. Băsescu, care se dă în stambă cotidian, a devenit portdrapelul șobolanilor
TABLETA DE WEEKEND (116): ELIBERAŢI POSTUL, VINE FINA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367591_a_368920]
-
-nchisese rană ce mi-a vorbit de tine Și iar încerc să mă ascund,în umbră unui nor fugar Să mă unesc,cu stropii mici de ploaie, De răscoliri să nu mai am habar Și apoi să mă preschimb din picuri ,în șiroaie. Din vis,prin vis m-ascund cumva, Prin umbre cerebrale Și trec prin unde spre acel ceva Din locuri ancestrale. Îl văd si-ncerc să mă ascund ,din nou Prin amintiri profunde Și aud din toate,cîte un
ASCUNZISURI de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367679_a_369008]
-
strângea acum la piept fii reîntorși acasă sau gânguritul celor noi născuți.Deasupra tuturor,caleașca primăverii își purtase cu sine,din înalturi de anotimpuri,Crăiasa.Un bici de foc înjunghie cerul,și din el începu să cadă o cascadă de picuri. Din liniștea lui,Dumnezeu binecuvântase Primăvara! Referință Bibliografică: SIMFONIA PRIMĂVERII / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1884, Anul VI, 27 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SIMFONIA PRIMĂVERII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367655_a_368984]
-
bună și rea, deșteaptă și proastă, e o experiență inedită, care durează o o singură viață. O marfă de contrabandă, pe care am primit-o în consignație. Dar, cine știe, poate mai există și alte lumi... - Încerc să pătrund, un pic, mai în intimitatea sufletului tău. Lucrul ar fi aproape imposibil, dacă n-aș conta pe faptul că, fiind scriitoare, mă vei înțelege și vei veni în sprijinul încercării mele... Pe asta mă bazez când te întreb, acum, de exemplu: ce
INTERVIU CU MAGDALENA BRĂTESCU, SCRIITOARE ŞI JURNALISTĂ ISRAELIANĂ DE ORIGINE ROMÂNĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367641_a_368970]
-
mi se părea... Dar să lăsăm asta, pentru altă dată. Iată și Sărăria patriarhală, tihnită și atât de moldovenească, prin care trecea o singură linie de tramvai, ce venea de prin Târgul Cucului - evreiesc cândva - tramvai în care, cu un pic de atenție, puteai auzi (în gând ) cum Gică Petrescu îți cântă: „Du-mă-acasă măi tramvai,/ „Du-mă, du-mă, ce mai stai!/ Noaptea se lasă, prin mahala,/ Câinii latră a pustiu;/ Du-mă la căsuța mea,/ Cu portiță și cișmea”... Pe
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
la Bacău, știind că astfel am pe ce conta... Uneori, rar, intram acolo cu un ziarist-boem, Valer Mitru, a cărui semnătură figurase, altcândva, în renumitele jurnale din Capitală, „Adevărul” și „Dimineața”. Discutam despre presa de atunci, despre genuri jurnalistice, un pic despre singurătatea lui, evitând subtila și, oarecum voalata lui iubire, asemânătoare cu cea a lui Ibrăileanu, la adresa Adelei... Nu discutam, deși eu o-ntâlneam pe această „Adelă”, minunată și senzuală, deșteaptă și eterică, o vedeam aproape zilnic. Era crainică la
GÂNDURI DE SUB PLEOAPE: PRIN IAŞII STUDENŢIEI MELE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367639_a_368968]
-
am smucit-o să înțep bine hoțul ce-mi furase unealta. La capătul firului, opoziția era puternică. Trăgeam cu putere de lansetă și mulinam în același timp. Peștele se lăsa greu convins să vină liniștit spre mal. Am slăbit un pic frâna, ca el să-și ia fir și să se plimbe pe lac până obosește, în timp ce eu mulinam, iar el, aflat în opoziție totală cu mine, trăgând spre larg, spre stuful de pe celălalt mal, eu mai conciliant spre malul opus
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
locul că și dacă ai vrea să te uiți, nu poți vedea nimic. Și-apoi, n-am prea observat mișcare prin zona asta de baltă. Nu ai dorit un loc retras? Asta ai vrut, asta ai avut! mimez eu un pic de supărare. Nu te-apuci de curățat peștele? Hai, nu mai trage de timp! Doar nu obișnuiești să pui musafirii la asemenea munci murdare. Și mie îmi este deja foame. Murdare, murdare, însă ai văzut ce gustoase devin produsele muncii
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
plină din zorii unei dimineți de mai. Va fi mereu acea femeie care a adus o rază de soare într-o viață aflată într-un con de umbră, unde nu mai pătrunsese de mult timp o speranță, o bucurie, un pic de dragoste... A fost farmecul zorilor, în care soarele răsare și-ți încălzeste nu numai corpul, ci și sufletul. A fost și răcoarea dimineții, și roua căzută pe frunzele copacilor, și boarea adusă de briza mării. Ea mi-a luminat
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Eu cred că-l înțeleg. Insă doar mi se pare. Am stat prea puțin în fața scrierilor lui cu pensula. Căci, fără îndoială, Baruch Elron gândea, gândește, nu doar cu cuvinte, ci prin imagini. Colosale, speciale, deosebite. Lumea lui e un pic și lumea mea, dar, de fapt, e mult mai mult, e lumea marilor gânditori dintotdeauna. E un pictor, e un filozof, e un poet. E un revoltat, un ironic și un evadat. Așa mi se pare. Și nu numai atât
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
-i suficient! Baruch merită și mai mult!”. Îi dau dreptate, dar încerc s-o aduc spre subiectul meu de acum, care ar fi Lidia și (de data asta) nu Baruch Elron. Îmi păstrez, se înțelege, dorința de a scrie un pic - atât cât voi putea - despre pictorul Baruch Elron, atunci când îl voi cunoaște mai temeinic, când voi fi mai mult în interiorul oprei sale, mai împreună cu gândurile și sentimentele sale. Cu greu acceptă interlocutoarea mea o astfel de întreprindere, dar, la urma
PRIN ABURUL CAFELEI DE ELRON de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367640_a_368969]
-
mai ales dacă s-a vindecat de dragostea obsesivă pentru frumoasa Noemi, sunt numai câteva întrebări la care cititorul va găsi răspunsuri pe parcursul lecturii”. Citatul acesta este împrumutat de pe una din copertele cărții în discuție, astfel încât să ne apropiem un pic mai mult de viața cuprinsă între acele cartoane de servici. Este însă, recunosc cu regret, o prezentare cam superficială. Dincolo de ea se află o lume, o istorie, o țară cu niște oameni vii, sunt drame, sunt bucurii și tristeți, înfrângeri
„VALOARE ŞI VIGOARE” – UN NOU ROMAN AL MAGDALENEI BRĂTESCU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367705_a_369034]
-
fost dată, n-a fost influențată de scena amintită. Am readus-o însă aici, spre a sublinia cât era de apreciat și respectat, de către înșiși colegii săi de breaslă, profesorul Dima... După asta, am mai discutat cu domn’ profesor, un pic mai mult. I-am destăinuit că mă atrage jurnalistica. A tușit, dregându-și glasul (tic de-al său, prezent și când nu trebuia) și mi-a spus: „Dragă, să nu naufragiezi în gazetărie!”... Nu l-am ascultat. Erau și alți
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
special, despre Tudor Arghezi. Nu-l voi uita, nici pe el. Era mefistofelic. Da, chiar așa, cum arăta el, cu sprâncenele lui expresive, așa mi-l imaginam eu și pe cel cu care Faust făcuse Pactul. Intra (înalt, și-un pic adus din spate) în amfiteatru. Lua loc la catedra largă, își intindea mâinile pe tăblia ei, impreunându-le, și începea să vorbească uitându-se la noi, la fiecare în parte, și la toți deodată. Ochii lui urmăreau, în același timp idei
ÎNTÂLNIRILE MELE CU... „DIAVOLII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367704_a_369033]
-
un fotoliu mic, asemănător cu cele de acasă, mănânc parizer și beau cafea. E bine! După drumul de la Bacău până aici, la Pensiunea unde am reținut din timp o cameră, ca și după transportul bagajelor de la mașina amicului meu, un pic de tihnă e binevenită. Stau picior peste picior și privesc pe ferastră. Sunt în Brașov, supranimit, pe drept, Regele orașelor din România (așa scrie pe umbrelele parasolare de jos, de la restaurantele din Piața Sfatului și din fața bătrânei, dar viguroasei case
CA LA TEATRU, MADAM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367708_a_369037]
-
asta a serii!... Mă-ndrept spre modestul colț unde prefera să stea distinsul oaspete. Dar, mă-ntreb, cam descumpănit, în ultima clipă, ce să-i spun?! De fapt nu ne cunoaștem, n-avem nimic comun. Scena mi-o imaginam un pic cam ridicolă, cam „forțată” și, când mai observ, apropiendu-mă totuși, că„ciorchinele” mai persistă ( unii mi-au spus între timp că au discutat cu el, rugându-l, delicat sau nu, câte una, câte alta) ei bine, fac stânga-n prejur
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
au discutat cu el, rugându-l, delicat sau nu, câte una, câte alta) ei bine, fac stânga-n prejur, și dau să mă-ntorc. Atnci, în momentul acela, simt o privire anume asupra mea. Nu departe de dr. Bercovici, un pic izolată, o doamnă de o rară distincție, blondă, cu ochi albaștri, decent și elegant îmbrăcată, mă privește zâmbind. Știam, din șușotelile serii, că este chiar soția medicului româno-israelian, ea însăși o personalitate de o deosebită valoare. Pianistă de talent. Profesoară
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
o săgeată în vis s-ar fi zis că nu e nimic nimicul acesta cu vorbe încins totul se rezumă la rezultatul cules și dat în floare când floarea a înflorit lăsând albinele cu gura căscată nectarul s-o umple picuri fini și dați în picuri se perindă sub priviri să te miri între nimicuri de sclipiri 02 octombrie 2015 Cluj— Napoca Plouă-n oraș În orașul acesta continuu plouă plouă cu pași plouă cu mașini plouă cu ochi cu blocuri
POEZII DIN ARDEAL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367753_a_369082]
-
ar fi zis că nu e nimic nimicul acesta cu vorbe încins totul se rezumă la rezultatul cules și dat în floare când floarea a înflorit lăsând albinele cu gura căscată nectarul s-o umple picuri fini și dați în picuri se perindă sub priviri să te miri între nimicuri de sclipiri 02 octombrie 2015 Cluj— Napoca Plouă-n oraș În orașul acesta continuu plouă plouă cu pași plouă cu mașini plouă cu ochi cu blocuri plouă aici cresc așteptările și
POEZII DIN ARDEAL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367753_a_369082]
-
plouă cu pași plouă cu mașini plouă cu ochi cu blocuri plouă aici cresc așteptările și trotuarele sunt pline de secunde și pași pe roșu la semafoare totu e-nchis și mersul și fuga masini-n viteză umbrelă deschisă stop picurilor ploii umbră taină mers și stop 02 octombrie 2015 Cluj—Napoca Preludiu Nu vezi nu simți nimic strada aceasta ne părinde de mână ca o armătură de ochi într-o așteptare de stele pașii nu ni se mai opresc noi
POEZII DIN ARDEAL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367753_a_369082]
-
Ca ochii mei îndrăgostiți de tine Și plec să te-ntâlnesc, altundeva. Pe vârfuri trec ușor să nu te sperii Respiri profund, te simt cum adormit Mă urmărești subtil, printre puzderii De stele...Și-ți las somnul liniștit. Numai un pic de tot întorc privirea Nu mi-e deloc ușor! Ce mult aș vrea Să te ating, să-ți dăruiesc Iubirea Și-abia apoi să plec în lumea mea E-acolo, printre roiuri presarată De galaxii...E locul absolut În care
SUNTEM UNUL de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367773_a_369102]
-
cm înălțime, așa încât nici nu se punea problema să-l ia în armată, după obiceiul vremii. Avea și avantaje, în sensul că nu obosea repede, așa că unde îl trimeteai, acolo se ducea. Era agil ca o zvârlugă. Nu pregeta niciun pic. În plus nici nu mânca mult. Iarna era mai anevoie, că dacă viscolea cumva risca să-și ia zborul. Ei, după cum vă ziceam, coana mea îl căprea pe Iliuță și bălmăjeau verzi și uscate. La un moment dat eu am
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]