4,013 matches
-
un program de birou, aveam un program relativ comod, dar în comparație cu cei care munceau în ture. Cred că era, totuși, până la patru, pentru că ziua de vineri era o zi mai scurtă. Încerc să-mi amintesc acuma dacă 22 decembrie a picat vineri..., dar nu-mi amintesc, nu contează acuma, o să-mi amintesc cu altă ocazie... S. P.: - 17 a picat într-o duminică, parcă. M. V.: - 17 a picat într-o duminică... înseamnă că vineri a fost 15 sau 14... S. P.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
totuși, până la patru, pentru că ziua de vineri era o zi mai scurtă. Încerc să-mi amintesc acuma dacă 22 decembrie a picat vineri..., dar nu-mi amintesc, nu contează acuma, o să-mi amintesc cu altă ocazie... S. P.: - 17 a picat într-o duminică, parcă. M. V.: - 17 a picat într-o duminică... înseamnă că vineri a fost 15 sau 14... S. P.: - 24 a fost duminică, sâmbătă, 23, vineri 22. M. V.: - Da, bine că a fost o zi scurtă și anunțurile
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o zi mai scurtă. Încerc să-mi amintesc acuma dacă 22 decembrie a picat vineri..., dar nu-mi amintesc, nu contează acuma, o să-mi amintesc cu altă ocazie... S. P.: - 17 a picat într-o duminică, parcă. M. V.: - 17 a picat într-o duminică... înseamnă că vineri a fost 15 sau 14... S. P.: - 24 a fost duminică, sâmbătă, 23, vineri 22. M. V.: - Da, bine că a fost o zi scurtă și anunțurile au fost pe la prânz, atunci când am ieșit în
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ghinionist, la fizică aveam o materie - ceva cu magnetismul, nu știu ce, cam așa - îmi aduc aminte, dom’le, și nu-l pricepeam, și dacă n-am citit lecția aia de nu știu câte ori, și tot mă rugam la Dumnezeu să nu-mi pice subiectul ăla și, culmea ironiei, când m-am dus la fizică, exact biletul cu subiectul ăla mi-o picat... Vă puteți da seama ce era... și stăteam - să răspund, să nu răspund - dacă nu răspund îmi pune patru sigur și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
-l pricepeam, și dacă n-am citit lecția aia de nu știu câte ori, și tot mă rugam la Dumnezeu să nu-mi pice subiectul ăla și, culmea ironiei, când m-am dus la fizică, exact biletul cu subiectul ăla mi-o picat... Vă puteți da seama ce era... și stăteam - să răspund, să nu răspund - dacă nu răspund îmi pune patru sigur și ratez tot. Și mă duc la comisie și cer să-mi schimbe subiectul, să-mi schimbe biletul... Se uită
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
întind, toate se făceau la Nicolina, înainte de ’89... Tot. Am făcut sute de reparații - cel mai greu produs care se făcea la Nicolina era repartizatorul de mixturi asfaltice - și pretențios, noi aveam echipă specială pentru ăla. Ăla dacă pica... Bine, picau ele multe, pentru că ăia unde le dădeam nu aveau oameni de specialitate care să știe să le pună, mai ales, era acționare hidraulică, că de asta am fost în Cuba. În Cuba, le-am dat rulouri de astea, mecanice, și
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
îmi trebuia un curcan și nu "băgaseră" nicăieri doar găini și atât! Și întrucât în 1989 nu făcuserăm o revoluție pentru a întâmpina noul an tot cu "Frații Petreuș", așteptam o minune cu curcanul. Și minunea s-a petrecut, curcanul picându-mi "din cer"! Circula cu ani mulți în urmă un banc despre un grup de tehnicieni români care lucrau la Phenian și care zi de zi la restaurantul hotelului unde locuiau erau serviți cu tot felul de ciudățenii, inclusiv probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
poate conta pe ei. Așa că Irlandezul a rămas pe dinafară. Acum vindea din cînd În cînd și, cînd nu găsea legături pentru vînzare, „lucra În groapă” (prăduia bețivi În stații de metrou sau În vagoane). Într-o seară, Irlandezul a picat la metrou cînd prăduia. S-a spînzurat la Tombs. Meseria de dealer era un fel de serviciu public care trecea, prin rotație, de la un membru al grupului la altul, durata medie a funcției fiind În jur de trei luni. Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
familiei tale. N-are clasă-n el. George Grecul era acceptat ca arbitru În grup. El hotăra cine e-n regulă și cine-i pe-alături. George se mîndrea cu integritatea lui. - N-am dat țeapă niciodată la nimeni. George picase de trei ori. Următoarea-nsemna condamnare pe viață, ca infractor recidivist. Viața i se restrîngea la necesitatea de a evita orice implicare serioasă: fără trafic, fără furturi. Muncea din cînd În cînd ca docher. Era Încolțit din toate părțile și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
reușea să scape de el. Omul Îl Înșfăcase zdravăn. - Ia-l pe fraierul ăsta de pe mine! a țipat Roy. L-am lovit pe tip În față de două ori. Strînsoarea i-a slăbit și a căzut În genunchi. - Dă-i să pice, a zis Roy. L-am lovit Într-o parte și am simțit o coastă pocnind. Omul și-a dus mîna-ntr-acolo. Ajutor! a țipat el. Nu a-ncercat să se ridice. - S-o tăiem, am zis. La celălalt capăt al peronului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
apoi să contemple efectele, cu micul lui zîmbet pe buze. Cel mai adesea puștii ziceau că e ca lumea și asta era tot. Încă o fază, ca barbituricele sau amfetaminele sau pileala sau iarba. Dar cîțiva dintre ei reveneau pînă picau În plasă, iar Gains Îi privea pe acești convertiți și zîmbea ca un prelat al mărfii. Puțin mai tîrziu Îl auzeai spunînd „Serios, cutare-și-cutare tre’ să priceapă că nu mai pot să am grijă de el”. Angajamentul expirase. Era vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
se specializase În extorcări și recuperări. Nu-l știam să folosească altceva decît iarbă și m-am mirat cînd m-a Întrebat dacă am marfă. I-am zis că da, vînd marfă, și a cumpărat zece capsule. Am aflat că picase de vreo șase luni. Prin Bert am cunoscut un alt client, Louis, un tip foarte arătos, cu un ten ca de ceară, trăsături fine și o mustață neagră, mătăsoasă. Semăna cu un portret de la 1890. Louis era un hoț relativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
publice Îl refuzaseră. La Charity i-au zis: „Întinde-o! Murdărești de sînge peste tot”. Astfel că a venit la sanatoriul acesta, unde mai fusese și cei de-aici știau că e solvabil. Ceilalți erau o grămadă de-ncuiați și picați din lună. Genul pe care-l Îndrăgesc psihiatrii. Genul care pe doctor Fredericks putea să-l impresioneze. Era acolo un tip mic, slab, palid, cu carnea lipsită de sînge, aproape transparentă. Arăta ca o șopîrlă rece și anemică. Personajul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de pe braț. - O să mă las, am spus cu voce tare. Am preparat o soluție de opiu și i-am spus lui Ike să mă lase-n pace cîteva zile. Mi-a zis: - Sper să reușești, băiete. Sper să scapi. Să pic jos și să-nțepenesc dacă te mint. În patruzeci și opt de ore rezervele de morfină din corp mi s-au epuizat. Soluția de opiu abia dacă mi-a tăiat puțin din starea de rău. Am băut-o pe toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
total necunoscuți. De cîteva ori le-am făcut propuneri sexuale fără nici o perdea unor oameni care nu dăduseră nici cel mai mic semn de reciprocitate. Ike venea la fiecare cîteva zile. - Mă bucur să văd că te lași, Bill. Să pic jos și să-nțepenesc dacă te mint. Dar dacă ți se face prea rău și-ncepi să verși, uite cinci centogramos de M. Ike mă judeca aspru pentru că beam. - Bei, Bill. Bei și te smintești. Arăți groaznic. Arăți groaznic la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
molii, montat pe o placă, atîrna deasupra barului de mahon. Imagini cu toreadori, unele cu autograf, decorau pereții. Cuvîntul „saloon” era gravat În ușa rotativă din sticlă mată. M-am trezit citind și recitind cuvîntul „saloon”. Am avut senzația că pic În mijlocul unei conversații. Am dedus din expresia celuilalt că eram la jumătatea unei propoziții, dar nu știam ce spusesem sau ce urma să spun sau despre ce era discuția. Mi-am Închipuit că trebuie să fie vorba despre pistol. „Probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
că nu tot ce zboară se și consumă în artă, iar naivii nu erau artiști. Astfel am concluzionat ce minime cunoștințe de cultură generală aveau și cât de mare era invidia lor față de realizările celorlalți artiști. Desigur nu mi-a picat bine, m-am simțit ca o pasăre căreia i-au fost rupte aripile înainte de a încerca să zboare. Am depășit acel moment dificil ... din moment ce nu înțelegeau cuvântul „Naiv” alături de creația artistică și artă. Timpul și viitorul le va schimba atitudinea
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
prima dată când plecam de acasă de când murise mama. Acum nu avea cine să mă mai aștepte să mă întorc repede, ori să-mi ureze: ,,drum bun maică, să vii repede, că mi-e urât singură”. Învârtindu-mă prin casă, picând cu gândul pe undele amintirilor, mi-a atras atenția o daltă uitată pe un colț de frigider. Parcă mă privea geloasă știind că plec. Îmi fusese un bun prieten, mereu lângă mine în clipele de singurătate ajutându-mă mereu să
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
observat că Oltchimul n-are adversar în campionat. C.A.: Ce zici, câștigă Champions League? A.P.: Au o mare șansă și depinde numai de ele. Eu îmi doresc ca ele să câștige trofeul. C.A.: Dar de Știința știi, că pică din Liga Națională? A.P.: Da, am mai Ținut legătura cu profesorul Arsene. C.A.: Și nu te-a chemat înapoi acasă ? A.P.: Ba da, chiar mă așteptam să mă întrebi asta. Nu, deocamdată nu se pune problema. Deși mi-ar
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Paris. Regele Ludvic-Filip a șters-o și poporul a intrat și a jucat dragaica 29 în palatul lui. Elei!... Auzi poznă!... Da, bine, era acolo sat fără câni? N-avea craiul 30 pihotă 31, cazaci, panțiri, jardani? Să-l fi picat cu lumânarea nu putea zice jandarmi. Ce pihotă, ce jardani, zicea tată-meu ironic. Armata s-a unit cu poporul și atunci înțelegi ce-a trebuit să fie. Dar nu-i numai atâta. Revoluția s-a întins și în Belgia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
exclus o parte din oameni de la acea muncă, iar ei nu s’au supărat, atâta vreme cât au avut acces, direct ori indirect, la aceeași recoltă. Dar natura a Început să simtă că tractorul scoate fum, iar pesticidele ucid tot ce le pică, nu doar speciile nedorite de om. Și a luat măsuri: Petrolul s’a Împuținat sau dat mai la fund, iar dăunătorii au căpătat rezistență, mai mult, biocenoza s’a adaptat, apărând dăunători noi, silind omul la a găsi alte și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Tiffany Reynaud În ultimul timp mi se întâmplau numai chestii de neînțeles, porcării. Poate, la fel cum spuneam mai devreme, mi se părea numai mie că ele sunt porcării, fiindcă nu eram suficient de pregătit pentru viață. De exemplu, acum picasem la mijloc între conflictul unor critici. Câțiva mai tineri apreciaseră mai tare cartea mea decât pe cea a unui protejat al lui D.V., un critic mai puriu și cu mai multă experiență, care își propusese favoritul la un premiu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
umplut cu imaginație. Vidul care trebuia populat. Incredibil de singur, devenisem mai docil, ba chiar parcă mă efeminasem. Agresivitate reprimată. Funcționam cam la 60% din capacitate. Nu mă mai puteam enerva. Nu mă mai puteam aprinde atât de ușor. Îmi pica fisa ceva mai greu. Dar în scris totul mergea șnur. Scriam cumva pe pilot automat. Împins ca și cum mi se dicta. Oricât de obosit eram, oricât de mari dureri aș fi avut de suportat, era suficient să mă așez la masa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
sau într-o dimineață oarecare, ambele alese absolut la întâmplare, probabil chiuleam în teritoriul acela descris până acum. Continuând șirul presupunerilor, Palade, de exemplu, putea să privească drept în sus, spre acoperișul peste care norii se scurgeau repede, de parcă ar pica, parcă și-ar da drumul în spatele liceului. Ca niște folmotoace de hârtie azvârlite la coș. Ca niște dinți de lapte aruncați peste casă. Lui Palade i se părea că liceul se mișcă. Și râdea zgomotos, turbulent. Se mișcă liceul, băăăăă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prieten cu el. Șăfu era de fapt victima mă-sii. Ăsta e adevărul. Îl punea să citească, să învețe până i se făcea rău. Îl îmbrăca în porcăria aia de uniformă. Poate imediat după Revoluție lui Șăfu nu i-a picat bine, nu i-a convenit, dar apoi s-a gândit că e mai rentabil să pretindă că, de fapt, el vrea să se deghizeze în halul ăla. Nu-l obliga nimeni. Adică supralicita interdicția inițială și și-o asuma cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]