4,062 matches
-
cai dormitând cu spinările acoperite de pături, dar nu dădu faptului prea mare atenție. Uneori moș Panciu, proprietarul, mai găzduia câte-un căruțaș venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în casă îl găsi pe Grigore Gospodin, picat într-o vizită la care se aștepta de-abia pe la primăvară. Socrul său isprăvise tocmai de ospătat o strachină cu sarmale și mântuise aproape o mămăligă întreagă, iar acum golea o stacană cu vin roșu și stătea la taifas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
venit tăticu pe la noi, să ne mai vadă, îl informă Mariana, mai înainte de-a apuca el să spună ceva. Virgil dădu din cap și schiță un zâmbet de curtoazie, mascându-și astfel o anumită neplăcere. Faptul că socrul îi pica pe nepusă masă pe cap n-avea de ce să-l umple de entuziasm, mai ales acum, la sfârșit de an, când avea atât de mult de lucru la serviciu. Fără să arate că ar fi băgat de seamă această nemulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bancnotele mari și frumos colorate aduse de Gospodin. Ei, nu fi porc, că-ți trag palme!... îl amenință tatăl său pe jumătate în glumă și pe jumătate în serios, vădit indispus și incomodat de cele întâmplate, în prezența socrului său, picat în casa lor ca musca-n lapte. Și se aplecă să recupereze de pe jos carnețelul și creionul bicolor. În același timp, Mariana se ridică roșie la față de la masă, îl apucă pe copil de mână și, fără să spună nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
târziu. Brusc, la un sfârșit de săptămână, Virgil se pomeni chemat grabnic acasă, unde o găsi pe Mariana plângând, întinsă pe un pat. Înțelegând imediat cum stăteau lucrurile, Virgil dădu fuga la doctorul Rigani. Norocul le surâse, fiindcă tocmai atunci pică la dispensar o mașină a salvării, cu care o expediară prompt pe Mariana la maternitatea spitalului Pantelimon, unde născuse și rândul trecut. Doctorul Rigani, care o examină cu grijă pe Mariana, îi declară lui Virgil că era, într-adevăr, vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fața de nădușeală cu o batistă mototolită și murdară. Stelian avu impresia că vorbele celuilalt aduceau cu un mârâit de dulău întărâtat, care nu poate totuși să muște. Fără îndoială că istoria recentă cu verișorul Marangoci de la cooperativă nu-i picase tocmai bine la lingurea și-l făcea să-l privească chiorâș... Și ce mai faci dumneata, tovarășe pensionar, așa, în general?... vru să se știe Brânzan Ilici Vasile, fără să fi băgat de seamă nemulțumirea lui Tarbacea. Tot tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
unui tip cam de vârsta lor, înveșmântat ciudat într-un fel de rubașcă neagră, cu mustață haiducească, ochi vii și cu o claie neagră de păr, care-i stătea vâlvoi în creștetul capului, de parcă tocmai atunci descinsese de la asediul Troiei, picând din senin în mijlocul lumii contemporane. Măi, ia nu vă mai buluciți așa peste mine, că mă călcați pe bătături! răsună vioi și mucalit, și într-un apăsat grai moldovenesc, glasul tânărului aflat în centrul atenției pline de admirație a studenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca un țigan. Paulică Dobrescu se plesni cu palma peste frunte în mod teatral. Hăp-șa! exclamă el mucalit, tresăltând ca la jocul călușarilor. Și-acum te-ai băgat tu, Victore, pe fir! Bravo, frate-meu... Să știi că mi-a picat și mie fisa! Șase! îi avertiză cineva grijuliu. Vine moș Paranteză! Printre grupurile de studenți aflate pe hol se iscă oarecare agitație și unii se grăbiră să intre înapoi în sala de curs. Într-adevăr, din capătul coridorului se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Vine moș Paranteză! Printre grupurile de studenți aflate pe hol se iscă oarecare agitație și unii se grăbiră să intre înapoi în sala de curs. Într-adevăr, din capătul coridorului se auzi un glas tărăgănat și foarte profesoral. Ți-a picat fisa pe dracu! Las-o jos, că măcăne, îl puse la punct Victor pe Dobrescu. Acesta își întorsese capul spre dreapta, de unde fusese semnalată apariția profesorului, dar nu văzu nimic, din cauza studenților care încă mai staționau pe hol. Care moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de tine, dragul meu Einstein, chiar de tine, întări Felicia. Dacă ai fi trecut și tu prin tot ce-am trecut eu, te-ai fi ferit și de umbra ta... Știi tu ce visez eu, atunci când visez urât?... Că te pică la examenul de maturitate! Mai rău!... Visez că sunt chemată la decanat și acolo decanul, îmbrăcat într-o uniformă țeapănă de milițian, îmi vâră sub nas un document mare, mare de tot, pe care stă scris, cu litere de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în piept și-i învălui pe amândoi cu o privire conspirativă: E lată, mă băieți, ascultați-mă pe mine!... E lată rău de tot!!... le strecură el și o șterse grăbit, lăsându-i și mai nedumeriți decât înainte. Ăsta a picat în freză, când s-a sculat! trase Dobrescu, mucalit, concluzia. Curând însă aflară de la alți colegi despre ce era vorba. Mircea Cartojan, care avea un unchi în armată și era bine informat, le aduse la cunoștință că în Ungaria "se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
deschise: A, ia te uită cine a venit la noi!... Faceți cunoștință, îi îndemnă Victor pe bătrâni. Ticu continuă să stea, însă, neclintit pe scaun și s-o privească pe fată cu niște ochi mirați, de parcă ar fi văzut-o picând din cerul senin. Felicia dădu bună seara și spuse că spera ca vizita ei să nu-i deranjeze prea tare. Mafalda o îmbrățișă și o sărută pe amândoi obrajii, ca pe o fiică. Nu ne deranjezi deloc, dragă..., o asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bucurăm de ea, Că este frumoasă așa. Tamaș Cristina, clasa a VII-a Școala Profesională Specială Craiova - Dolj profesor coordonator Adriana Sârbu Așteptându-te Așteptându-te pe tine, Ajunsei într-o uimire... Dragostea-i atât de mare C-aș putea pica pe cale. Așteptându-te sa vii, Rău mă mai îmbolnăvi, Când văzui o fată-n cale Mai frumoasă ca o floare. Stai, iubire trecătoare, Să-ți mai spun două cuvinte: Unde mergi și un. te duci, Eu sunt cel cu vorbe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am retras brusc spunând cu o voce șoptită: Of! Sunt un simplu călător pe țărmul mării, cum să mă salute tânăra domniță? Trist, cu privirea fixă și cu sufletul plin de dorință, am rămas așa mult timp privind-o. Colț picat din Rai, Albastrul cerului și al pământului, câți nu ți-or fi spus povești prin călătoria lor la țărmul tău, dar oare tu le-ai trimis salutul tău? Îngăduie-mi și mie o mică privire, te rog! O adiere a
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Vis Stătea întins pe pat când... Era negură... dintr-o dată se limpezește totul. Da, „copilul” era cufundat într-un vis. Printr-o breșă se vedea foarte deslușit Tărâmul Copiilor. Pruncul a picat în visul cel bun. O dată-n viață va fi, cum se zice, „în centrul atenției”. Pe chipul său este zugrăvit un zâmbet larg. Înțelegea de ce animalele săltau în jurul lui, sirene îl împodobeau cu ghirlande din Hortensie, cu ochelari de soare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
adăugă: Mai bine mă bucuram de singura-mi copilărie. Acum tânjesc după copilărie! „Copilul”era de fapt și de drept un om matur care a visat că e copil și și-a adus aminte că, pe vremea când era un pici lipsit de griji, când năzdrăvăniile erau la modă și trebuia s-asculte de cei mari, era mult mai frumos ca în postura de adult. Dascălu Cătălina, clasa a VIII-a Școala ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca Cluj profesor coordonator Gabor Elena O
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
n-are de lucru... Îmi place să stau pe mușchiul moale. Seamănă cu patul meu de acasă. Pădure, pădure! Așa tăcută ai fost întotdeauna? Chiar nu vrei să-mi răspunzi? Poate frângi sub pasul meu o crenguță sau faci să pice-n dreptul meu o frunză obosită, și-așa mi-aș putea spune: “Pădurea îmi răspunde!”“Treci din pat, am spus!”aud aceeași voce care-mi tulbură pacea. De ce nu mă lasă în pace? Am spus că vreau liniște! Doar vântul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de albul orbitor al iernii. O barieră pe care eram nevoită s-o urnesc, fără sa-mi dau seama cum trebuie unsa pentru a se da la o parte din calea mea și a jocului. Până când în mână mi-a picat o carte ciudată, cum nu mai citisem pana atunci. De la primele rânduri mă acaparase, fiindcă aveam strania senzație că eu și protagonistul ne cunoaștem de-o viață. Seara sau în ore, pe sub bănci, reluam interesanta discuție cu personajul acesta total
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să nu te superi. Nu. Poți merge liniștită. Ne mai vedem! Adio! Doamna Mary pleacă, iar Sherlock citește în tihnă ziarul și își bea cafeaua până când dă de o știre mare: „Domnul Criminalistica dă din nou lovitura”. Citește subtitlul și pică cu tot cu scaun pe spate, răsturnându-și cafeaua pe pijamaua lui cea nouă. Un alt mister pe care nimeni nu-l poate dezlega. Se pare că nu pot să am nici măcar un concediu în care să stau și eu ca alții
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cărui furie creștea pe măsură ce-și revedea viața defilîndu-i prin amintire. De treizeci și cinci de ani se servește de pretextul ăsta ca să mă țină sub autoritatea lui. Mi-a spus mereu că mama a murit din pricina ta. Ți-am purtat pică, atît de mult... Măcar de-aș fi știut... Mi-a stricat viața, a stricat-o pe a ta. Ochii lui fură străbătuți de o străfulgerare de nebunie. - Dar n-o să scape chiar așa! Vreau să crape! - Nu Înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ghicitorile mpietrite. Ioan Grigoraș, Nirvana. Stanțe cu trimiteri clare spre simbolismul anilor săi de aur, firești pentru un poet care este născut în Bacău și a citit, evident, Bacovia. Eu sunt un vrăjitor pe viață;/Tu ești o damă care pică/ De somn în orice dimineață./ Iubirea noastră-i va să zică/Precum e verdele-n urzică;/Precum un ceai de izmă creață/Sau o cafea expreso, mică. Sanda Nicucie, Vrăjitor pe viață. Remarcabil stilul ironic și ritmul adecvat situației al acestei foarte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de-ar curge pe mine șiroaie, ți-aș spune că plouă puțin. iubire, e vreme de ploaie; n-am chef nici să vii, nici să vin. Vrăjitor pe viață Eu sunt un vrăjitor pe viață; Tu ești o damă care pică De somn în orice dimineață. Iubirea noastră-i va să zică Precum e verdele-n urzică; Precum un ceai de izmă creață Sau o cafea expreso, mică. Eu sunt un Don Juan, un crai De modă veche și stilat. Tu ești o
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
albe, de argint, O dragoste își caută magia, Dar clipele o-nșeală și o mint, Lăsând în urma lor doar nostalgia Bătând din aripi vrea să se ridice, Dar zborul ca un foșnet de mătase Se chinuie în van... și o să pice, în vraja amintirilor frumoase! Și, iată, ea încet, încet pălește, Se sfarmă-n bucățele mii și mii! Iubirea ne-mplinită lâncezește, în suflete stinghere și pustii. Eu voi zâmbi în fața morții! Annei! Aș vrea, din vis, să te cobori, Să rătăcești
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
seminar Și un mugur de ploaie, hoinar Candid îți cade pe-un umăr Sînul ți-e pui de țigancă Scîncește de dor să-l ating Salcîmii în floare te sting, Ochii ți-s fluturi pe-o bancă înaintea lui Tu Pică frunza Peste șoldurile-ți late De o Eva Stînd pe spate O balanță de dreptate între zei Și voluptate Vuie vîntul, Șuierîndu-te din nai Doina vino Și mai stai Rămășag pe iei și dai Eu și tu Dulce bălai Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
citi gândurile. — și eu te iubesc, Randall! am spus aruncându-mă de gâtul lui și sărutându-l. și sigur că mi-ar place la nebunie să locuiesc cu tine. Pe bune, la ce naiba să mă mai gândesc? Sigur că anunțul picase din senin - chiar nu mă așteptasem ca Randall să-mi facă propunerea asta - dar eu eram obișnuită cu tipi cărora le era teamă să se implice prea mult într-o relație, tipi ca James, care refuzase să-mi dea voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
rău, dom’ Șef, îl încurajează Tîrnăcop, n-ați pierdut mare lucru, o să vedeți că adevărata Revoluție abia acuma o să înceapă. Naivule, îl ia Gulie peste picior, mă tem că s a și terminat deja, dar n-aveam de ales, a picat prost, nu iese întotdeauna așa cum îți planifici, trebuia să mai fi rămas puțin în zonă, alea erau clipele care anunțau schimbarea, dar nu mai aveam nici un pic de energie din cauza fricii, simțeam că-mi ies fire albe de păr în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]