21,807 matches
-
doar acest fragment. Și nu doar pentru că este Furtuna. Și nu doar pentru că este Shakespeare. Sună frumos pentru că regizorul spectacolului, Cristian Juncu, a făcut, mai înainte de toate, un lucru remarcabil, care duce totul, de la bun început, într-o zonă proaspătă, poetică și, mai ales, ludică: a tradus, din nou, piesa. Nu a folosit nici una dintre variantele existente. Limba are altă dinamică, alt ritm, cuvintele își găsesc sinonime vii, actuale, cu rezonanță imediată. Sînt trezite cîmpuri semantice care, prin încărcătura lor, construiesc
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
transmise prin părinți mă ajuta să lucrez, fără invidie sau spirit de competiție nelalocul lui, sub direcția unui coleg de debut, posedând experiența necesară. - Ați scris poezie, proză, critică literară și eseu, ați tradus, dar mi-ați mărturisit că ipostaza poetică reprezintă adevărata dvs. vocație. De ce? - Am apucat să rostesc aceasta în urechea dumneavoastră telefonică? Sigur că o voi fi făcut. În fapt, toți criticii care s-au exprimat asupra prestațiilor mele literare (cu excepția unora pe care îi dezolează faptul simplu
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
destinsă, mai relativistă. În schimb, nu aș putea fi în largul meu cu poezia. Ea nu-mi cere nici un efort special, de militar trecut prin istovitoare instrucții. Ea mi se dăruie sau nu. - Ce loc credeți că ocupă creația dumneavoastră poetică în contextul liricii șaizeciste? - De ce mă restrângeți la generația mea? În momente de exaltare, îmi spun că sunt egalul celor mai buni, de-a lungul și de-a latul poeziei române! - Și totuși - următorul volum, în curs de apariție, semnat
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
din vecinătatea marii poezii. Nu rîvna scormonitoare a căutătorului de pete, ci, la fel de degajat, de normal, stîrnire de întrebări, născocire de răspunsuri. Un dialog cu sine, din text în text, din manuscris în manuscris, făcînd dintr-o cercetare fără nimic poetic, călugărească buchiseală, o poftă implinită. Cu lejeritatea nepătimașă a cititorului cu ochii mici, subțiați de priviri curioase, încordate, care se știe răsplăti.
Bucuria descoperirii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7464_a_8789]
-
o rațiune mai greu perceptibilă la prima vedere. Versul amplu rostogolește sentențe și adevăruri sumbre, grele, de alură definitivă. Cuvintele poemelor nu excelează prin pitoresc sau originalitate - abundă mai degrabă termeni noționali-abstracți -, figurile de stil rămîn previzibile și evocă limbajul poetic neoclasic (personificări, sinecdoce, catacreze obosite, epitete generale și șterse); însăși prozodia e uneori deficitară, ritmul nu e respectat cu strictețe, iar în relația ictus-accent survin numeroase licențe (contemporanii poetului, începînd cu răutăciosul Heliade și continuînd cu binevoitorul Bolintineanu, observaseră acest
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
catacreze obosite, epitete generale și șterse); însăși prozodia e uneori deficitară, ritmul nu e respectat cu strictețe, iar în relația ictus-accent survin numeroase licențe (contemporanii poetului, începînd cu răutăciosul Heliade și continuînd cu binevoitorul Bolintineanu, observaseră acest lucru). Dar impresia poetică globală rămîne covîrșitoare. Explicația acestei situații neobișnuite rezidă în resortul infinit mai adînc decît prozodia în care plasează Alexandrescu propria sa armonie poetică; la el, vuietul tenebros și lent al versului aproape că își detașează melodia de sens: Dar a
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
licențe (contemporanii poetului, începînd cu răutăciosul Heliade și continuînd cu binevoitorul Bolintineanu, observaseră acest lucru). Dar impresia poetică globală rămîne covîrșitoare. Explicația acestei situații neobișnuite rezidă în resortul infinit mai adînc decît prozodia în care plasează Alexandrescu propria sa armonie poetică; la el, vuietul tenebros și lent al versului aproape că își detașează melodia de sens: Dar a nopței neagră mantă peste dealuri se lățește, La apus se adun norii, se întind ca un veșmînt; Peste unde și-n tărie întunerecul
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Alexandrescu se pricepe să construiască nesfîrșite badinerii. Poezia devine la el o scuză pentru a-i trata familiar pe marii boieri, altfel inaccesibili în lumea concretă, precum Ion Cîmpineanu ori Iancu Văcărescu, transformați în interlocutori ca oricare alții prin artificiul poetic al epistolei ("Prietene, mai ții minte acele povățuiri/ Care-mi dai la ale mele trecute nemulțumiri?", îl întreabă el pe marele Cîmpineanu, iar lui Iancu Văcărescu îndrăznește să i se adreseze cu tu: "Tu, care-ai fost din pruncie al
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Pisica sălbatică și tigrul). De puține ori în epoca pașoptistă revanșa clasicismului restant a fost mai evidentă decît la Grigore Alexandrescu. Acest salonard și poet al conversației spirituale, născut întîmplător 1810, a debutat la 1832; prin forța lucrurilor, limbajul său poetic a trebuit să fie cel lamartinian. Scriitor sensibil și cu intuiție lingvistică precisă, Alexandrescu a optat pentru ceea ce, la 1830, reprezenta modernitatea; dar a crezut toată viața (ca retoricieni secolului al XVIII-lea și ca Heliade - maestrul detestat) că poezia
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
clasic, va suferi însă în viața privată ca un poet maudit de cea mai romantică speță. Tot ca romantic, Alexandrescu a avut nostalgia și presimțirea capodoperei, știind însă că nu o va atinge niciodată. Luciditatea extremă privind propriile sale resurse poetice s-a combinat la el cu o la fel de mare luciditate în ceea ce privește situația literaturii române de atunci: "Capodoperele nu ies decît în literaturile formate și în limbile statornicite", spunea el resemnat în 1847, "după cum o știu mai cu osebire toți aceia
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
Teatrul Maghiar din Cluj, în stagiunea trecută, un spectacol tușant. Un spectacol care numai acolo se putea face așa, în zona performanței. Societatea de vînătoare după Thomas Bernhard este, cred, una dintre cele mai tulburătoare confesiuni teatrale. Este o transă poetică, vizuală și emoțională în care toate limbajele folosite își trec protagoniștii-actori prin emoție, neliniște și armonie. I-am privit, a cîta oară?, pe actorii aceștia care nu au uitat smerenia, și teama, și îndoiala din meseria lor. Și modestia, și
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
ținuți în carantină, cu atît mai mult cu cît se merge pe formula unui duplex, cu replici razante preluate din zbor, cu o ironie de cea mai bună calitate precum cea conținută în micile catrenuri pe care ucigașul cu veleități poetice le lasă la locul crimei. Pentru mulți va fi încîntătoare rețeaua de pase între cei doi mari actori care își permit să se joace cu tot profesionalismul. În slujba dreptății se mai fac și excese și cei doi sunt familiarizați
Crime nejustificate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7940_a_9265]
-
pe care istoria l-a consemnat ca pe unul din cei mai feroci și activi antisemiți din perioada celui de al doilea război mondial, când prin articolele sale incendiare și turneele sale de conferințe lansa neobosit, de la înălțimea staturii sale poetice, cele mai otrăvite atacuri împotriva neamului evreiesc... De același Ezra Pound, care, judecat după război în America, s-a declarat nebun pentru a scăpa de pedeapsa cu închisoarea pe viață sau chiar scaunul electric, petrecând 13 ani într-un ospiciu
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
asemenea ontologizări, cuvîntul își proclamă absolutul, se confruntă exultant cu peisajul: "Cuvîntul ilot n-a îmbrăcat, / n-a purtat, nicicînd, ghilimele, // poți intra, zor, în pămînt, / poți zbura, șchiopătînd, în stele" (Din atîtea mere). Oare nu-i datorăm limbajului alchimia poetică, acea transmutație a unei ființe într-alta? "eu vorbesc, tu vorbești, / închipuim, pitac pleoștit, / eul nostru-n alt eu" (ibidem). Ca și relația infinit modulată dintre proiecția cosmică și intimitate, dintre infinitul mare și infinitul mic, constituind trapezul pe care
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
cromatică). Bardul face figura unui Stan Pățitul care s-a decis a călca pe tărîmul imaginarului. De obîrșie rurală, Ion Davideanu se ferește însă a evoca memoria satului într-un ton jălalnic, leneș elegiac, ci o pune la contribuție în duhul poeticii d-sale de replieri, de circumspecții, de neîncredere generalizată, atît în privința viitorului, cît și a trecutului. Iluziile sunt sugrumate în contul unor înregistrări scurte, refrigerate. În pofida dispariției lor, nu patetismul iese la iveală, ci lucrătura scriiturii, ciocnirea impredictibilă a cuvintelor
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
-mi spun nimic, un pur neant onomastic, o lume mărunt-provincială, fie și atunci cînd sălășluiește pe malurile altor revărsări de ape, mai impor-tante decît Someșul cel așa de subțiratic. E, în totul, un univers mic, al deriziunii, pe care harul poetic nu are cum să-l înalțe pînă la stratosfera unui interes mai general. Și apoi citesc cu oarecare dezagrement încercărle trudnice, precum și aceasta de față, de a face compuneri poetice în metru antic. Prozodia veche, cu versuri avînd silabe în
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
în totul, un univers mic, al deriziunii, pe care harul poetic nu are cum să-l înalțe pînă la stratosfera unui interes mai general. Și apoi citesc cu oarecare dezagrement încercărle trudnice, precum și aceasta de față, de a face compuneri poetice în metru antic. Prozodia veche, cu versuri avînd silabe în numere fixe și accente ce cad la intervale prestabilite și invariabile, ca și cea de mai tîrziu, avîndu-și originile în Evul Mediu de mijloc și în folclor, cu zdrăngăneii rimelor
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
mai tîrziu, avîndu-și originile în Evul Mediu de mijloc și în folclor, cu zdrăngăneii rimelor - își au explicația în necesitățile mnemotehnice ale unor timpuri ce nu cunoșteau mijloacele actuale de fixare și apoi de difuzare de care beneficiază un text poetic, în modernitate." (p. 267) Oricum, e formidabilă forma prin care prefațatorul dă glas acestei ispășiri editoriale. Cele 18 eseuri cîte numără volumul Scriitorul de filozofie confirmă deprinderea autorului de a nu scrie decît despre oameni sau probleme care îl preocupă
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
premiul pentru poezie al USR Filiala Cluj în 1999 și 2003. Superelegantul volum de poezii Alte poeme din Nord, Timișoara (Editura Brumar, 2007, 90 p. cu 7 reproduceri după Dorel Petrehuș) își trage substanța și expresivitatea din aceeași matrice a poeticii orbirii (predicție și viziune) precum și din manifestul poetic pe care noi l-am numit scrisul agonic în cartea " Poezia română între milenii" (Editura Dacia, 2002). Spre exemplificare, începem prin a cita această geneză și genealogie a poeziei:"În Miez de
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
1999 și 2003. Superelegantul volum de poezii Alte poeme din Nord, Timișoara (Editura Brumar, 2007, 90 p. cu 7 reproduceri după Dorel Petrehuș) își trage substanța și expresivitatea din aceeași matrice a poeticii orbirii (predicție și viziune) precum și din manifestul poetic pe care noi l-am numit scrisul agonic în cartea " Poezia română între milenii" (Editura Dacia, 2002). Spre exemplificare, începem prin a cita această geneză și genealogie a poeziei:"În Miez de Zi și în Miez de Noapte literele/se
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
de urs întoarce-o pe dos. Litera nu trebuie/ să-ți știe numele". Smerenie, dăruire și anonimat par a fi imboldurile poetului de-a continua dialogul cu Pietrele Nordului, cu Zeul, cu Dumnezeu, cu îngerul-vortex ieșit din bolgiile creierului. Textul poetic este levitație, ascensiune, cântec și rugăciune (ca la gîndiriști inspirați de abatele Brémond). Edificiul textelor acestei cărți, presărate cu laitmotive ca o gravă partitură muzicală, are toate datele unui tratat epico-dramatic cu vocație parabolică și aforistică, tip:"Moartea și lectura
Arhiva de fulgere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7979_a_9304]
-
-ți trimet viziuni ale tablourilor tale viitoare?". Excepțională e și secțiunea cu numeroase fotografii din 1939-1972 care "restituie un chip dispărut în vreme, o înfățișare care a pierit. Utile ca documente fotografice ele sînt deopotrivă urmele vizibile ale unei existențe poetice". De citit neapărat e și scrisoarea adresată în 1975 de Gellu Naum lui Dumitru Popescu-Dumnezeu, ca protest la împiedicarea apariției volumului Descrierea turnului, în forma dorită de el, în care spune între altele: "Am acceptat, deși cunoșteam cu luciditate valoarea
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7798_a_9123]
-
luciditate valoarea exactă a operei mele, să fie tratată așa cum este și, credeți-mă, nu m-au interesat nici galoanele, nici elogiile de circumstanță. Știu bine că vremea mătură și nu lasă decît ceea ce merită să rămînă, în ciuda oricăror mistificări poetice. Am ajuns însă la o limită fizică în care nu mai pot suporta jocul de-a înțelege pumnii care ți se trag în cap cu o perseverență demnă de o cauză mai bună." Premii la Viața Românească Pe 10 decembrie
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7798_a_9123]
-
obosite noaptea după dans. Au o viață bună, deci așa vreau să ajung și eu Iată și alte năstrușnicii găsite de profesori în lucrări: “Rolul cratimei este de a ajuta, a ușura deplasarea, mersul pe jos...” Nu putem avea imagini poetice, pentru că textul nu e cu fotografii”. “Rolul verbelor la imperfect e să ne arate că lumea asta chiar e imperfecta, poti sa faci tu bine cât poți, să te duci la biserică, să-ți faci temele, să nu minți și
Bacalaureat 2013: Noile perle de la examenul de Limba română by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/78066_a_79391]
-
sus, mai nimic. Noi stim însă că, din strada Mîntuleasa, cînd ieși în Calea Călărașilor, azi bulevardul Corneliu Coposu, treci repede, ocolind acum doar trei blocuri, și mergi la dreapta pe străduța Dunărea Albastră și pe minusculă stradă a Zborului. Poetic, nu? Intri apoi pe Culmea Veche. Nu, nu te oprești să cobori în Crama omonima care te îmbie pe dreapta, ci pășești către Negustori, privind în jur. Pentru că noi știm că pe strada Culmea Veche se află Casă Cozianu, a
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]