3,781 matches
-
folositor, neputincioșilor doctor, împăraților ajutor, purtătorilor de biruință mare mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre”. Pe cealaltă față este reprezentată scena botezului Domnului, încadrată de o altă inscripție în slavonă. Pe o gravură din cartea cronicului polon Martin Bielski, este înfățișată poziția de atac a cavaleriei moldovenești în lupta împotriva forțelor armate polone în bătălia de la Obertyn din 22 august 1531. Deasupra corpului de cavalerie din centru, precum și în flancul stâng, fâlfâie două steaguri moldovenești de formă
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
mântuiască sufletele noastre”. Pe cealaltă față este reprezentată scena botezului Domnului, încadrată de o altă inscripție în slavonă. Pe o gravură din cartea cronicului polon Martin Bielski, este înfățișată poziția de atac a cavaleriei moldovenești în lupta împotriva forțelor armate polone în bătălia de la Obertyn din 22 august 1531. Deasupra corpului de cavalerie din centru, precum și în flancul stâng, fâlfâie două steaguri moldovenești de formă triunghiulară. Pe pânza steagurilor, lângă hampă, este stema Moldvei: capul de bour, cu soarele sau roza
Steagul Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/315515_a_316844]
-
populația localității . În prezent, satul are 3.115 locuitori, preponderent ucraineni. În comună sunt 5 biserici ortodoxe și 2 catolice. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Davideni era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și polonă (%). Genealogistul și istoricul român Sever Zota (1874-1943), membru corespondent (1919) al Academiei Române, s-a retras într-un conac din Davideni după o viață plină de muncă și de creație științifică . De asemenea, celebrul tenor Joseph Schmidt (1904-1942) s-a născut
Davideni, Storojineț () [Corola-website/Science/315522_a_316851]
-
regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3.523 (3.448+75), adică 80,98% din populația localității. În sat, mai locuiau 645 ucraineni, 137 ruși, 23 poloni, 1 evreu și 21 de altă etnie . În prezent, satul are 5.265 locuitori, preponderent români. La 21 noiembrie 2012 deputații Consiliului Sătesc al Ciudeiului au adoptat hotărârea de oficializare a limbii române în localitate ("statut de limbă regională") . Conform
Ciudei, Storojineț () [Corola-website/Science/315535_a_316864]
-
județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități mai mici românești și evreiești. În perioada interbelică au funcționat aici o filială a Societății mazililor și răzeșilor moldoveni, o Casă ucraineană de lectură și o Casă polonă de lectură . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. În iulie 1941, după reintrarea armatei române în Nordul Bucovinei, în satul Bănila
Bănila pe Ceremuș, Vijnița () [Corola-website/Science/315583_a_316912]
-
era de 10 (9+1), adică 1,35% din populația localității . În prezent, satul are 51 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Falcău era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%), rusă (%) și polonă (%).
Falcău, Vijnița () [Corola-website/Science/315605_a_316934]
-
din cei 5.354 locuitori ai satului, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 4.693 (21+4.672), reprezentând 87,65% din populație, restul populației fiind formată din 603 ucraineni (11,26%), 40 ruși, 2 poloni și 16 de alte etnii . În prezent, satul are 5.245 locuitori, preponderent români. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Colencăuți era vorbitoare de română (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%).
Colencăuți, Hotin () [Corola-website/Science/315802_a_317131]
-
cu ajutorul negustorilor genovezi de la Marea Neagră. După unele surse, prima fortăreață a fost construită în anul 1325 de către voievozii moldoveni din Onut , vasali meridionali ai Cnezatului de Halîci-Volînia . La începutul secolului al XIV-lea, cetatea a fost controlată se pare de către poloni sau maghiari, acest lucru decurgând din ipoteza formulată încă de cronicarul Dlugosz, conform căreia cetatea ar fi fost construită de Cazimir cel Mare al Poloniei (1333-1370) . În jurul anului 1340, cetatea a fost ocupată de voievodul moldovean Dragoș, vasal al Regatului
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
Cetatea Hotinului a fost eliberată din mâinile turcilor de mai multe ori în acest secol de către cazacii zaporojeni. În perioada 1648-1653, cazacii organizați în detașamente de câte o sută (sotnii), reunite în pâlcuri, conduse de hatmani, au dus lupte împotriva polonilor pentru a ieși sub dominația acestora. S-au purtat lupte între zaporojeni și poloni, inclusiv în zona Hotinului. Conducătorul cazacilor, hatmanul Bogdan Hmelnițchi a ocupat cetatea în primăvara anului 1650, pentru o scrută perioadă. Nereușind să-i înfrângă decisiv pe
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
secol de către cazacii zaporojeni. În perioada 1648-1653, cazacii organizați în detașamente de câte o sută (sotnii), reunite în pâlcuri, conduse de hatmani, au dus lupte împotriva polonilor pentru a ieși sub dominația acestora. S-au purtat lupte între zaporojeni și poloni, inclusiv în zona Hotinului. Conducătorul cazacilor, hatmanul Bogdan Hmelnițchi a ocupat cetatea în primăvara anului 1650, pentru o scrută perioadă. Nereușind să-i înfrângă decisiv pe polonezi, Bogdan Hmelnițchi a acceptat în ianuarie 1654, la Pereiaslav, "supușenia Pastei zaporojene țarului
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
de hatmanul Ioan Sobieski (viitorul rege al Poloniei în perioada 1674-1696), împreună cu o oaste de cazaci au luptat împotriva a 40.000 de turci, care apărau cetatea. Cetatea Hotinului a fost pierdută de către turci, fiind ocupată de o armată de poloni și cazaci . Deși inițial de partea turcilor, domnitorii Ștefan Petriceicu al Moldovei și Grigore I Ghica al Țării Românești au trecut de partea polonezilor, sprijinindu-i în luptă . Ca urmare a celor decise prin Tratatul de la Karlowitz din 1699, Cetatea
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
de Gara Suceava Nord și de Parcul Gării Ițcani. Până la primul război mondial, în satul Ițcani (localitate de frontieră între Imperiul Austro-Ungar și Regatul României, formată în jurul Gării Ițcani) nu existau locuitori de etnie română, populația fiind formată din germani, poloni și evrei. În sat existau o biserică romano-catolică, o biserică luterană și o sinagogă, dar nici o biserică ortodoxă. După Unirea Bucovinei cu România, unii locuitori de etnie neromână s-au repatriat în țările lor, stabilindu-se aici români din satele
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
două biserici catolice de piatră; odinioară erau mai multe; pe una, părăsită, aflată în grădina principelui, acesta a vrut s-o dărâme, dacă mitropolitul său nu l-ar fi sfătuit să se oprească, ca nu cumva, după exemplul lui, regele polon să facă același lucru, în regatul său, cu bisericile ortodoxe"". În oraș mai era și o altă biserică, spre nord de curtea domnească; aceasta fusese renovată în anul 1638 și avea trei altare. Ea dispunea de o casă parohială și
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
ad nutum Sanctae Sedis cum munere administratoris apostolicis" al Episcopiei Romano-Catolice de Iași și viitor episcop de Iași. În anul 1994, Parohia Suceava avea în grija sa spirituală un număr de 996 de familii cu 2.512 de suflete: români, poloni, nemți, armeni, ucraineni. Parohia Suceava avea în acel timp trei filiale cu biserici (Ițcani - cu Biserica "Sf. Elisabeta a Ungariei" din 1902, Mitocu Dragomirnei - cu Biserica "Înălțarea Sfintei Cruci" din 1894 și Moara - cu Biserica "Sf. Maximilian Maria Kolbe" din
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
renovat biserica în exterior și s-a refăcut altarul. Urma să se refacă altarele laterale și picturile, consacrarea altarului fiind fixată pentru 9 mai 2010. Totuși, în dimineața zilei de duminică, 21 martie 2010, înainte de a celebra liturghia în limba polonă din biserica din Suceava, părintelui Babiaș i s-a făcut rău în sacristie și a făcut stop cardio-respirator, murind la ora 8.30, după ce s-a încercat zadarnic resuscitarea sa. Prin decretul episcopal nr. 712 din 1 mai 2010, pr.
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
dispoziții. În duminica de 16 mai 2010, de sărbătoarea hramului, a avut loc consacrarea altarului principal și sfințirea altarelor laterale ale bisericii, care au fost refăcute și înfrumusețate la inițiativa pr. Ștefan Babiaș. După sfintele Liturghii în limbile germană și polonă (celebrate de pr. prof. dr. Lucian Farcaș și pr. Marius Bucevschi), a urmat sfânta Liturghie pontificală de hram la care, alături de Aurel Percă (episcop auxiliar de Iași), au concelebrat preoți din toate parohiile din Decanatul de Bucovina. A participat cu
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
Parohia Suceava (pr. paroh Iosif Păuleț, pr. vicar Cristinel Gal și pr. pensionar Johann Proschinger), fiind prezent și pr. Iosif Doboș, fost paroh de Suceava. La finalul sărbătorii, s-a cântat "Dumnezeule Preasfânt", potrivit tradiției bucovinene, în trei limbi (germană, polonă și română), iar corul tineretului a susținut un concert de colinde. Parohia Suceava avea în îngrijire spirituală circa 750 de familii, cu 1.630 de credincioși. În prezent, are patru filiale, una cu biserică (Ițcani - cu Biserica "Sf. Elisabeta a
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
cu 1.630 de credincioși. În prezent, are patru filiale, una cu biserică (Ițcani - cu Biserica "Sf. Elisabeta a Ungariei" din 1902) și trei fără biserică (Ipotești, Lisaura și Mihoveni). În biserică se oficiază liturghii în limbile română, germană și polonă. În biserică sunt amplasate cinci plăci memoriale din marmură neagră, una în limba latină și patru în limba română, în semn de recunoștință pentru activitatea unor parohi ai acestei biserici. Cele cinci plăci sunt dedicate următorilor preoți-parohi: În partea dreaptă
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
s-au mai păstrat frescele: Cina cea de taină, Împărtășirea cu vin, Împărtășirea cu pâine a Apostolilor și Spălarea picioarelor. Pe pereți se mai află grafite de la sfârșitul secolului al XVII-lea, unele în limba latină, provenite din timpul ocupației polone de sub Ioan Sobieski (1691) - "Hic fuit Teophilus, Rex in 1691 Ponicz" și unele în chirilică, a unui oarecare Ioan Zugravul (1596). Pictura murală interioară a fost restaurată în anii 1996-2004 de către prof. univ. Nicolae Sava din București, pictor restaurator, ""în
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
de la un călugăr grec, fiind înzestrata cu puteri vindecătoare. Alte legende legate de mănăstire povestesc despre apariția Maicii Domnului în timpul unui asediu turcesc din 1675, fapt ce a întors invadatorii din drumul lor, sau miracolul din 1759 în care cneazul polon Mikołaj Bazyli Potocki și-a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins de sacralitatea locului. Această a condus la mai multe danii din partea acestuia precum și la intervenția pe langă Papă
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
lui Efrat Gal-Ed („Wüstenginster”)(1990) Poezii - האש באבן - Ve El Mekomo Sho'ef) 1990 antologie de versuri Cărți de poezii ale sale au fost traduse în germană și suedeză, poezii individuale - în afrikaans, cehă, suedeză,franceză, germană, greacă, maghiară, italiană, polonă, slovacă, portugheză, spaniolă , turcă,etc Martin Buber - Ludwig Strauss 1913-1953" (1990) corespondența dintre Martin Buber și Arie Ludwig Strauss (Rodia.Poezii timpurii) (Păsări de fum - poezii alese) (Piatra va curge) (Jurământul de fidelitate) "Sham amarti" pentru tenor și pian, ;"Gam
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
nobilii întruniți la Lublin pentru a aproba Uniunea constituțională propusă de regele Sigismund August dintre Polonia și Marele ducat al Lituaniei, eveniment imortalizat în 1869 de pictorul Jan Matejko. În anul 1573 a fost la Paris în cadrul delegației de nobili poloni venită pentru încoronarea lui Henri de Valois că rege al Poloniei, iar după fugă acestuia din Polonia a sprijinit candidatura prințului austriac Ernst la tronul Poloniei. Când Ștefan Bathory a urcat pe tronul Poloniei, Łaski s-a temut să nu
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
și filosofii locali. Apoi a mers la Mortlake pentru a-l cunoaște pe dr.John Dee, renumit matematician, astronom și nu mai puțin faimos alchimist și spiritist, care auzise la rândul sau de experiențele sale alchimice. La început prezenta aristocratului polon la curtea Elisabetei I (în straie că și regești, de aceeaș culoare cu cele ale reginei) a făcut senzație ("the comet of the season"), a beneficiat de o recepție din partea favoritului reginei, Robert Dudley, earl of Lancaster, la Palatul Greenwich
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
Mai întâi s-a însurat cu Katarzyna Buczyńska, văduva căpitanului Serédy György din Kassa, (Košice de astăzi). Apoi în 1564 a luat de soție pe văduva lui Ilia Ostrogski, Beata Kościelecka (1515-1576),(fiica lui Katarzyna Telniczanka, care fusese amantă regelui polon Sigismund cel Bătrân și după unele zvonuri, fiica nelegitima a acestuia din urmă). La numai un an după căsătorie, în anul 1565 Łaski a închis pe soția sa Beata într-un castel și i-a confiscat toată averea. La urmă
Albert Laski () [Corola-website/Science/318560_a_319889]
-
aici se va transfera ulterior la București. Tot în 1929 este ales președinte al Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, funcție pe care o va deține până în 1942. În această perioadă este și președintele asociației Przyjaciele Polski. Publicația polonă „Słowo Pomorskie” notează că la 17 iulie 1929, o delegație constituită din 26 de universitari, ingineri ș.a.m.d., vizita orașul Gdańsk, din aceasta făcând parte și Grigore Nandriș. În Polonia se bucura de aprecierea intelectualității. S. Wędkiewicz îi socotește
Grigore Nandriș () [Corola-website/Science/318633_a_319962]