4,329 matches
-
„s” este cuvântul portughez de origine arabă pentru placă de ceramică decorată. Termenul "azulejo" desemnează o piesă de ceramică subțire, în general, pătrată, una din fete fiind emailata, rezultată în urmă coacerii unei substanțe pe bază de smalt care devine impermeabila și strălucitoare. Această
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
națională de-a lungul a mai mult de cinci secole. Acest material convențional e folosit pentru costurile sale reduse, și posibilitățile mari de calificare estetică a unui edificiu. e considerat azi că una din producțiile cele mai originale ale culturii portugheze, care se prezintă într-o carte ilustrata printr-o mare bogăție cromatică, nu numai istoria, dar și mentalitatea și gusturile fiecărei epoci. În prezent, azulejo e căutat mai puțin pentru valoarea decorativă, cât mai ales pentru caracteristicile impermeabilizante, folosindu-se
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
era Marçal de Matos, căruia îi sunt atribuite lucrările "Susanna și strămoșii" (1565) din Quinta da Bacalhoa, Azeităo, cât și "Adorarea Magilor" (în „Muzeul Național de Azulejos” din Lisabona). "Miracolul Sfanțului Roque" (din biserică Sf. Roque, Lisabona) este prima compoziție portugheză de azulejo(1584). Această lucrare este opera lui Francisco de Matos, probabil nepotul și discipolul lui Marçal de Matos. Ambii s-au inspirat din picturile Renașterii și a le Manierismului cât și din gravurile din Italia și Flandra. Acest fapt
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Gabriel del Barco Y Minusca a introdus în Portugalia țiglele bazate pe alb și pe nuanțele de albastru de Delft din Olanda. Atelierele lui Jan van Oort și Willem van der Kloet din Amsterdam au creat numeroase paneluri pentru clienții portughezi mai înstăriți, cum au fost, spre exemplu, panelurile pentru Palatul Marchizilor de Fronteira din Benfica (Lisabona). Dar cand regele Pedro al II-lea a oprit toate importurile de azulejo între anii 1687 și 1698, atelierul lui Gabriel del Barco a
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
diferite chipuri (infanteriști, halebardieri, nobili sau domnișoare cu o toaletă elegantă) în mărime naturală și erau așezate la intrarea într-o clădire. Scopul lor era de-a întâmpină vizitatorii. Acest obicei se întâlnește doar în Portugalia. În anii 1740, societatea portugheză va preferă în locul panelurilor mari pe cele mici și delicate în stilul Rococo. Exemple ce prezintă această tendință sunt reprezentate de fațadele și grădinile Palatului Ducilor de Mesquitela în Carnide (Lisabona) și de "Corredor das Mangas" în Palatul Național Queluz
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Anderson Luís de Souza, (n. 27 august 1977 în Săo Bernardo do Campo, Brazilia), cunoscut mai mult ca , este un fost fotbalist portughez de origine braziliană, care a jucat ca mijlocaș central și ofensiv. A primit cetățenia lusitană în 2002, după 6 ani petrecuți în Portugalia. a debutat în fotbalul mare în 1996, la echipa braziliană Corinthians unde a jucat două meciuri și
Deco () [Corola-website/Science/311313_a_312642]
-
În 1909, AC Sparta Praga a adoptat echipamentele de culoare roșie similare cu cele purtate la acea vreme de Arsenal; în 1938, Hibernian a adăugat dungile albe peste echipamentele verzi pe care aceștia le aveau. În anii 1930, antrenorul echipei portugheze Sporting Clube de Braga a schimbat echipamentele echipei după modelul celor de la Arsenal, după ce a asistat la un meci pe Highbury, porecla clubului devenind în acel moment "Os Arsenalistas". Echipele menționate folosesc aceste culori și astăzi. Culorile de deplasare a
Arsenal FC () [Corola-website/Science/311362_a_312691]
-
În drumul lor spre Indii, portughezii ajung în Mozambic în anul 1498, Vasco da Gama luând în posesie aceste pământuri în numele Coroanei Portugheze. Aceștia stabilesc aici un punct de sprijin și un contoar comercial la Sofala. La începutul sec. XVI ei ocupă țărmul Mozambicului, iar în 1752, teritoriul devine colonie cu administrație separată. În intenția de a face joncțiunea între Angola și Mozambic-de
Istoria Mozambicului () [Corola-website/Science/311460_a_312789]
-
(n. 21 februarie 1980, Latina) este un cântăreț, producător și autor italian. Pe parcursul carierei sale, a cântat și în spaniolă, engleză, franceză și portugheză. A vândut peste 15 milioane de exemplare, mai ales în Europa și în America Latină, iar în cei zece ani de carieră, el a primit numeroase premii, nominalizări și distincții, dintre care cele mai importante la nivel național (Italian Music Awards
Tiziano Ferro () [Corola-website/Science/312463_a_313792]
-
al Portugaliei. Ca atare, Ioana era arhiducesă a Austriei, Infantă de Castilia și Aragon, prințesă de Burgundia și de Flandra, fiica unui împărat roman. S-a căsătorit cu vărul ei primar, Infantele Joăo Manuel al Portugaliei, care era moștenitorul tronului portughez, singurul supraviețuitor pe linie masculină a mătușii sale paterne Caterina de Habsburg și a unchiului ei matern, regele Ioan al III-lea al Portugaliei. Singurul lor copil a fost Sebastian al Portugaliei care s-a născut în 1554, când mama
Ioana a Spaniei () [Corola-website/Science/312903_a_314232]
-
Populația Braziliei este alcătuită din mai multe grupuri etnice și rasiale, 49,9% din populatie fiind albă, 43,2% mulatra, iar restul neagră, asiatică sau amerindiana. Se vorbesc circa 180 de limbi diferite, cea mai răspândită fiind portugheză. Brazilia are o populație de 190.732.694 locuitori (recensământul din 2010), densitatea acesteia fiind de 22,6 loc/km². Limba oficială în stat este portugheză, iar religia majoritară creștinismul (74,7% din pop. fiind Catolici, iar 15,4 Protestanți
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
asiatică sau amerindiana. Se vorbesc circa 180 de limbi diferite, cea mai răspândită fiind portugheză. Brazilia are o populație de 190.732.694 locuitori (recensământul din 2010), densitatea acesteia fiind de 22,6 loc/km². Limba oficială în stat este portugheză, iar religia majoritară creștinismul (74,7% din pop. fiind Catolici, iar 15,4 Protestanți). Concentrarea maximă a populației se remarcă în regiunile litorale din partea orientala (peste 160 loc/km²) și sud-est (triunghiul industrial Sao Paulo-Rio de Janeiro-Belo Horizonte). Cele mai
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
17711000 loc), Rio de Janeiro (10556000 loc), Porto Alegre (3699000 loc), Recife (3307000 loc), Salvador (3180000 loc), Fortaleza (3007000 loc), Belem (1634000 loc), Manaus (1432000 loc) și Santos (1257000 loc). Pe langă populația indigena, brazilienii sunt urmașii imigranților și coloniștilor portughezi, a scavilor africani, la care se adaugă alte câteva grupuri de imigranți, care s-au stabilit în Brazilia în perioada 1820-1870. Pe langă imigranții italieni și portughezi, un procent semnificativ a fost reprezentat de germani, spanioli, japonezi, libanezi și sirieni
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
Santos (1257000 loc). Pe langă populația indigena, brazilienii sunt urmașii imigranților și coloniștilor portughezi, a scavilor africani, la care se adaugă alte câteva grupuri de imigranți, care s-au stabilit în Brazilia în perioada 1820-1870. Pe langă imigranții italieni și portughezi, un procent semnificativ a fost reprezentat de germani, spanioli, japonezi, libanezi și sirieni. Înainte de venirea portughezilor în Brazilia, teritoriul era populat de 2,4 milioane de amerindieni, care locuiau acolo încă din Pleistocen. Însă din anul 1500 până la câștigarea independenței
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
jumatatea sec. al XVI-lea până în 1855, ca urmare a comerțului cu sclavii, au fost aduși în Brazilia circa 4 milioane de sclavi africani, iar din 1808 au început să imigreze și alte populații, acest lucru fiind susținut de curtea portugheză care s-a mutat în Brazilia. Din anul 1820 până în 1975, populația imigranta care s-a stabilit în Brazilia a ajuns la 5.680.133 de persoane,majoritatea fiind europeni. Un procent de 70% era reprezentat de portughezi și italieni
Demografia Braziliei () [Corola-website/Science/310964_a_312293]
-
Într-un final, "Death Note" a fost licențiat pentru publicația Nord Americană Viz-Media, iar primul volum în limba engleză a fost lansat pe 4 octombrie 2005. "Death Note" a mai fost tradus în multe alte limbi, incluzând engleză, germană, chineză, portugheză și spaniolă. La momentul de față, "Death Note" a fost vândut în aproape 20 de milioane de exemplare în Japonia, iar în 2006 a fost nominalizat "Cea mai bună Manga" la American Anime Awards. Nisio Isin a scris un roman
Death Note () [Corola-website/Science/309597_a_310926]
-
următor, devenind cel mai bine vândut roman grafic al lui 2004. Trigun Maximum a urmat rapid, iar din iulie 2008, 12 din cele 13 volume în limba Engleză au fost publicate. Au fost publicate și traduceri în Franceză, Germană, Italiană, Portugheză și Spaniolă. "Trigun" a fost animat de Madhouse, difuzat pe TV Tokyo, produs de "Victor Company din Japonia" (JVC) în 1998, director Satoshi Nishimura, scenarist Yosuke Kuroda, design personaj de Takahiro Yoshimatsu, design mecanic de Noriyuki Jinguji și muzica de
Trigun () [Corola-website/Science/309639_a_310968]
-
Fernando António Nogueira Pessoa (AFI ) (n. 13 iunie, 1888 Lisabona, Portugalia — d. 30 noiembrie 1935 Lisabona), cunoscut mai ales ca , a fost un poet, eseist și scriitor portughez modern, reprezentant al modernismului lusitan. Este considerat unul din cei mai importanți poeți portughezi din toate timpurile, valoarea lui fiind comparată cu cel al lui Camões. Criticul american Harold Bloom, în cartea sa "The Western Canon" ("Canoanele vestului"), afirma despre
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
António Nogueira Pessoa (AFI ) (n. 13 iunie, 1888 Lisabona, Portugalia — d. 30 noiembrie 1935 Lisabona), cunoscut mai ales ca , a fost un poet, eseist și scriitor portughez modern, reprezentant al modernismului lusitan. Este considerat unul din cei mai importanți poeți portughezi din toate timpurile, valoarea lui fiind comparată cu cel al lui Camões. Criticul american Harold Bloom, în cartea sa "The Western Canon" ("Canoanele vestului"), afirma despre Pessoa că, alături de Pablo Neruda, este cel mai reprezentativ poet al secolului XX. Așa cum
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
îndrăzneam să întorc capul; îmi era frică să nu-l văd cum se împrăștie, topindu-se în aer”. Moare, la Lisabona, în 1935, în urma unei ciroze hepatice. A lăsat două "plaquettes" de poeme în engleză, o carte subțire de versuri portugheze și un cufăr plin cu manuscrise. "Cartea neliniștirii", scrisă aproximativ în 1931, este unul dintre cele mai valoroase manuscrise ale sale. Iată ce spune Pessoa în această carte, ce pare o frescă a propriului său suflet: Poeziile lui Pessoa au
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
individ. Scrie, fără pauze și corecturi, "Oda triumfală" și astfel se "naște" și Álvaro de Campos. În notele pe care Pessoa le-a scris "Despre heteronimie în concepția ei generală", în ultimul paragraf face următoarea precizare: "Niciodată nu sînt mai portughez ca atunci cînd mă simt diferit de mine - Alberto Caeiro, Ricardo Reis, Álvaro de Campos, Fernando Pessoa, și toți cîți au fost sau cîți vor mai fi. Fii infinit precum universul"
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
(1465 — 1536) este considerat primul mare dramaturg portughez. Activitatea să literară este cuprinsă între anii 1502 și 1536. Anul 1465, data propusă de Queirós Veloso, este cel mai adesea considerat ca fiind anul în care s-a născut . Totuși, Braamcamp Freire a propus anul 1460, în timp ce Brito Rebelo
Gil Vicente () [Corola-website/Science/310071_a_311400]
-
Joăo II, Rege al Portugaliei OG (pronunția portugheză în AFI ʒu'ɐ̃ũ; română: Ioan al II-lea), "Prințul Perfect" (portugheză "o Príncipe Perfeito"), al patrusprezecelea rege al Portugaliei și Algarves, s-a născut în Lisabona, pe 3 martie 1455, și a murit în Alvor, pe 25
Ioan al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310165_a_311494]
-
și recomandări. Plângerile populare și actele judiciare se bucurau în general de simpatia regelui. Chiar și înainte de Tratatul de la Tordesillas, Ioan al II-lea obținuse atât de mult profit din investițiile sale în explorațiile și expansiunea de peste mări, încât moneda portugheză devenise cea mai puternică din Europa. Regatul a putut să strângă în sfârșit taxe pe cont propriu, din moment ce își plătise toate datoriile, în special mulțumită principalei surse de aur din acea vreme, coasta din Guinea.
Ioan al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310165_a_311494]
-
a acceptat să-și vadă fiica maltratată, așa că a declarat război Castiliei. S-a semnat pacea patru ani mai târziu, cu intervenția Infantei însăși. S-a semnat un tratat de pace la Sevilla în 1339, și, în anul următor, trupele portugheze au jucat un rol important în victoria din Bătălia de la Rio Salado contra maurilor, în octombrie 1340. Ultima parte a domniei lui Afonso al IV-lea nu a fost marcată de războaie deschise, ci de intrigi politice. Războiul civil dintre
Afonso al IV-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310216_a_311545]