3,510 matches
-
fost răzpândiți pe tot întinsul Germaniei și al Galiei. Ultimii amintiți au fost învinși dintr-o singură incursiune dar nu au fost integrați în regat. Papalitatea, adusă la tăcere După aceste confruntări, Carol cel Mare a reușit să încorporeze în posesiunea sa un teritoriu uriaș. În aceste condiții era normal ca regele Carol să râvnească la titlul de împărat. Constituirea unui al doilea imperiu al Europei ( după cel din răsărit) a fost favorizat și de un context extern extrem de favorabil. Puterea
Carol cel Mare: asasin, creștin, învingător - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102096_a_103388]
-
în 1187 și căderea Regatului cruciat al Ierusalimului a permis accesul liber al evreilor în cetate. Comunitatea lor a revenit atunci pe Muntele Sion. La jumătatea secolului al XV-lea a izbucnit o dispută între evrei și călugării franciscani în jurul posesiunii Mormântului lui David pe Muntele Sion. Stăpânitorii mameluci ai orașului au pus capăt litigiului, izgonind amândouă părțile implicate din zonă și transformând locul în moschee. Creștinii au trebuit să se stabilească în Cartierul creștin, iar evreii s-au așezat într-
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Contele "Rudolf" Johann Franz von Meran () a fost un înalt funcționar habsburgic, consilier secret și jurist, precum și Landeschef al mai multor posesiuni habsburgice. Rudolf a fost un nepot al arhiducelui Ioan de Austria (1782-1859) și al Annei Plochl (n. 6 ianuarie 1804, Aussee - d. 4 august 1885, Aussee, baroneasă von Brandhofen 1834, contesă von Meran 1850) cu care acesta a avut numai
Rudolf von Meran () [Corola-website/Science/336881_a_338210]
-
fructiferi, bumbac, venituri ocazionale, stupuri de albine și pășuni de iarnă. În anul 1799 pe harta lui Pierre Jacotin așezarea figurează sub numele de Tomrat. În 1859 consulul britanic Rogers aprecia populația Tamrei la 1.200, în totalitate musulmani.În posesiunea acestora se aflau 80 de feddani. În 1875 după datele lui Guérin, Tamra avea 800 locuitori, cu toții musulmani. În 1881 Studiul Palestinei de vest al Fondului de Explorare a Palestinei descria Tamra ca fiind un sat mare, având o mică
Tamra () [Corola-website/Science/337042_a_338371]
-
internațională părea a fi favorabilă Rusiei, întrucât după lupta de la Navarin din 1827 relațiile dintre statele europene și turci s-au complicat . Spre sfârșitul anilor '20 ai sec. al XIX-lea drept pretext pentru o nouă tentativă de a împărți posesiunile Imperiului Otoman a servit cererea Angliei, Franței, Austriei și, în special, a Rusiei de a acorda Greciei statut de autonomie. Pentru Rusia războiul ruso-turc din 1828-1829 nu a fost o situație imprevizibilă, ci un pas foarte bine calculat și echilibrat
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
Danemarca au intervenit ambele între 1559 și 1561. A apărut în ciuda invaziilor constante ale Rusiei și Frederick al II-lea al Danemarcei a cumpărat fosta , pe care a pus-o sub controlul fratelui său . Magnus a încercat să-și extindă posesiunile din Livonia creând un , vasal Rusiei, stat ce a existat cu numele până la defecțiunea lui Magnus din 1576. În 1576 principele Ștefan Báthory a devenit rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei și a întors soarta războiului cu succese
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
succese între 1578 și 1581, inclusiv ofensiva comună suedo-polono-lituaniană din . Aceasta a fost urmată de o culminând cu lungul și dificilul . Conform din 1582, care a pus capăt războiului între Rusia și Uniunea Polono-Lituaniană, Rusia și-a pierdut toate fostele posesiuni din Livonia și Poloțk în favoarea Poloniei-Lituaniei. În anul următor, Suedia și Rusia au semnat , prin care Suedia dobândea mare parte din Ingria și nordul Livoniei, păstrând și Ducatul Estoniei. Până pe la jumătatea secolului al XVI-lea, , prosperă economic, devenise o
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
supremă și dominantă în Europa de Nord, dar nu a reușit să restaureze și . Condițiile nefavorabile Suediei au dus la o serie de conflicte care s-au încheiat doar odată cu Marele Război al Nordului din 1720. Suedia a acceptat să-și predea posesiunile din Livonia în schimbul unei plăți din partea sfântului împărat roman Maximilian al II-lea. Maximilian nu a reușit însă să plătească compensațiile cerute, astfel că și-a pierdut influența în afacerile baltice. Termenii tratatului privind Livonia au fost astfel ignorați și
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
motive dacă nu meschine, atunci răuvoitoare, este faptul că proiectul său de țară unită a fost continuat peste veacuri cu sorți de reușită din ce în ce mai mari. Trebuie să lămurim un lucru: în cazul Mihai Viteazul nu se discută despre recuperarea de posesiuni ori de obținerea unor noi cetăți ori moșii dintr-un Principat în altul, cum este situația domniilor lui Mircea cel Bătrân ori Ștefan cel Mare ori Petru Rareș sau Vlad Dracul, ci despre înfăptuirea unei idei politice, având un temei
Mihai Viteazul, un mare erou naţional by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296443_a_297772]
-
Regatul Ungariei, rezultate din starea de fapt politică, militară, economică și etnică constituită prin destrămarea Imperiului Austro - Ungar, în urma înfrîngerii Puterilor Centrale de către Antantă. La tratativele de pace, reprezentanții Ungariei au avut ca principal argument al pledoariei lor pentru păstrarea posesiunii asupra Transilvaniei supoziția că România nu are capacitatea administrativă, culturală și politică de a administra această provincie. Delegația ungară la tratativele de la Trianon se afla în eroare. După un secol, Transilvania nu și-a pierdut caracteristicile, presupuse a fi în
Ce ne apropie, ce ne desparte… by Eugen Uricaru () [Corola-website/Journalistic/296500_a_297829]