3,904 matches
-
mea de Ajun, cu ninsoarea liniștită, e acum ger sec și aspru, cu vînt usturător. Tovarășe Vlădeanu, rostește scurt și apăsat Tamara, sigură pe sine, deschizînd între sufletul ei, pe care i-1 simțeam cîndva alături, și al meu o prăpastie amețitoare, trebuie să ne spui soluția! Mă uit adînc în ochii ei, gata să explodez din nou, s-o invit și pe ea să învețe să pună întrebări dacă vrea să obțină răspunsuri, dar îmi spun că nu aș face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a fost una dintre... femeile de lux ale Bucureștiului. Ți-a plăcut ce-a făcut din mine, da? Tamara, înmărmurită, continuă să stea cu mîna întinsă, ținînd ușa cabinei deschisă. Privirea ei s-a pierdut în gol, ca într-o prăpastie. Stă așa și se gîndește aiurea. Te rog, îi spun eu, arătînd spre mîna ei cu care ține ușa, vreo mie cinci sute de salariați stau încă în combinat pentru că eu n-am ajuns la separator... Mergeți dumneavoastră, doamnă, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și vocea ta caldă și profundă a răsunat minunat în casă; dar țignalul strident și de mahala al lui L. a stricat atmosfera intimă. Oh, Doamne, tu și cu mine - pe când, spune, pe când? Ce destin cumplit îmi împinge pașii spre prăpastie fără să te pot revedea? Spune, scumpa, scumpa mea, a mea și numai a mea? În seara asta îmi vine să mă zvârcolesc pe jos... II 28 ianuarie [1949], vineri Am să-mi petrec viața scriindu-ți; cum am o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
XVIII-lea un Cuvânt pentru mărturisirea Domnului nostru Iisus Hristos, Împotriva jidovilor celor orbiți și rătăciți (mss. BAR 3171, din 1792). Aceștia din urmă sunt orbi, conduși de călăuze, la rândul lor, oarbe. Și unii, și ceilalți vor cădea În prăpastia păcatului, ca În „Pilda orbilor” : „Sunt călăuze oarbe pentru orbi. Orb pe orb de-l va duce pe drum, amândoi vor cădea În râpă” (Matei 15, 14 ; Luca 6, 39). Este o parabolă spusă de Isus, referitoare la evreii farisei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu satanică voluptate, la surparea lentă a statului românesc modern” (Vremea, nr. 505, 1937 ; <endnote id="vezi și 188, pp. 268-273"/>). Parabola cristică a orbilor călăuziți de orbi este prezentă și aici, chiar dacă În subtext : „piloții orbi” (guvernanții) conduc În prăpastie alți orbi (guvernații). În ianuarie 1937, Constantin Noica se luptă cu „parazitul dinăuntrul” ființei românești și cu „parazitul dinafară” [= evreul]. „Cine e atât de orb Încât să-i confunde ?” Filozoful nu regretă atât că „prietenii noștri evrei [...] vor avea de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
teoretizează În coordonatele unui rasism halucinant „separația prăpăstioasă ce deosebește orice ne-evreu de un evreu”. „Un abis” ar despărți aceste „două ființe esențial diferite”. „Evreul nu este semenul, deaproapele nostru, și oricâtă intimitate ne-am lăsa cu el, o prăpastie ne separă, vrem nu vrem. Este ca și cum ei ar descinde dintr-o altă specie de maimuțe decât noi...” <endnote id="(512, p. 130)"/>. Într-o carte recentă, Alexandra Laignel-Lavastine a Încercat să demonstreze că Emil Cioran, chiar și În eseul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
acesta ordonă militarilor lichidarea grupului de legionari care ocupaseră sediul Președinției Consiliului de Miniștri. La 23 ianuarie 1941, armata 606 Matatias Carp, Cartea Neagră. Suferințele evreilor din România 1940 - 1944, vol.I. Legionarii și rebeliunea, București, 1996. 607 Pe marginea prăpastiei..., vol.II, pp.159-160. 162 română controla deplin situația, militarii români au ocupat pozițiile deținute de legionari în Capitală și în țară608. De altfel, în dimineața zilei de 23 ianuarie 1941, Horia Sima a difuzat un ordin prin care cerea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
regimului legionar, ea a fost definită în anul 1924 de sociologul român Ștefan Zeletin. Din anul 1940, românizarea devenea un obiectiv național, care a fost continuat și după înlăturarea legionarilor de la 620 vezi Legislație, motivarea Statutului evreilor. 621 Pe marginea prăpastiei..., vol.I, p.165. 622 În recensământul din primăvara anului 1942, după deportările din sudul Bucovinei, s-a constatat că pe teritoriul fără teritoriile pierdute, trăiau 272409 evrei. 169 putere. Guvernul național legionar s-a remarcat prin fermitatea înfăptuirii ei
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Sean Connery) l-au făcut simpatic : curățîndu-l de sîngele-și-mațele-pe-pereți ale pulp fiction-ului și cultivînd o nonșalanță semiparodică, i-au rafinat stilul pînă la artă. Dar nonșalanța asta l-a dus, în cele din urmă (după plecarea lui Connery), în asemenea prăpăstii de insipiditate și infantilism, încît această întoarcere la minimalismul blood-and-guts al lui Fleming, cu influențele lui nobile (sentimentalismul deghizat în duritate al lui Raymond Chandler) și chiar mai puțin nobile (cruzimea lui Mickey Spillane), pare o elevație. Realizatorii au făcut
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Dar în artă nu e destul ; oricine poate să scrie : Ieși din casă și-l călcă mașina, dar nu oricine poate să creeze structuri în care personajele să pășească aparent natural, fără brînciurile unui autor grăbit să le nenorocească, spre prăpăstii care puteau și totuși nu puteau fi evitate. Structura lui Babel în care o întreagă familie, împărțită între Africa și America, e aproape anihilată aproape simultan de o doză masivă de ghinion de origine vag asiatică e prea subțire și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de furnici mari și carnivore, cu excepția unui cerc magic creat în jurul prețiosului craniu, în interiorul căruia Indiana Jones (Harrison Ford) boxează cu un colos sovietic, înainte de a se urca din nou în mașină și de a sări cu ea într-o prăpastie, nimerind într-un copac care crescuse din peretele de stîncă și care acum se apleacă grațios, depunînd mașina în rîul de pe fundul prăpastiei, pentru ca apoi, destinzîndu se, să-i lovească pe sovieticii care coborau pe frînghii ? Criticii au dreptate să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
sovietic, înainte de a se urca din nou în mașină și de a sări cu ea într-o prăpastie, nimerind într-un copac care crescuse din peretele de stîncă și care acum se apleacă grațios, depunînd mașina în rîul de pe fundul prăpastiei, pentru ca apoi, destinzîndu se, să-i lovească pe sovieticii care coborau pe frînghii ? Criticii au dreptate să deplîngă regresul cinematografului american (cel puțin pe perioada verii) la funcția sa primitivă de spectacol de bîlci, fără mare însemnătate, și nu sînt
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din lume îl atrase ca un magnet și părăsi biserica, ba mai mult, începu să ducă o viață de chefuri, beții și desfrâu. Paisprezece ani a stat departe de biserică și, în tot acest timp, coborâse în cele mai adânci prăpăstii ale păcatului. Dar într-o zi, cineva îi bătu la ușă și nu mică îi fu mirarea când văzu că cel care îl vizita nu era altul decât oaspetele de altădată. “Pacea Domnului să fie cu tine!” îi ură acesta
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
gata să facă o crimă. Adunarea s-a ridicat și punând mâna pe ISUS L-au dat afară din sinagogă, și L-au izgonit din oraș. Toți păreau grăbiți să L omoare. L-au dus în grabă la marginea unei prăpăstii, voind să-L arunce jos. Țipete și blesteme umpleau văzduhul. Unii aruncau cu pietre în El, când deodată a dispărut din mijlocul lor. Trimișii cerului L-au ascuns de privirea vrăjmașilor Lui și L-au condus într-un loc sigur
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
mașinile din sens opus se opreau pentru a ne lăsa să trecem. Sau invers. Noroc că nu prea era circulație. Munții înalți, fără vegetație și totuși fascinanți; un sat agățat de stâncă parcă așezat special pentru a se prăvăli în prăpastia de sub el. Uimitor. Stăteam cu sufletul la gura căscată. Nici eu, nici Liviu n-am mai văzut așa ceva vreodată. A fost un drum minunat, cu multe amănunte încântătoare, dar pe care acum nu le amintesc, ele, de fapt, constituind starea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am vrut să urc, să zbor? Oare nu toți oamenii doresc seninul, dăruirea și zborul? Nu pot fi crezută când spun cum am muncit și cum am disperat. Nu pot fi crezută când spun că, nevrând să stau în hățișul prăpastiei, m-am agățat de rădăcini, mi-am zdrelit sufletul, dar am privit mereu în sus. Existența mea nu doare pe nimeni, nu bucură pe nimeni. „Sunt ca o insulă. O insulă sunt și singură sunt”. Joi 6 octombrie 1994 - Iași
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dezvoltat în mine mai mult decât trebuia. Contrastul între ce-am construit și ce trebuie să fac, ceea ce este acest personaj este imens. Parcă de pe vârful unui munte unde am urcat cu greu și cu plăcere, pic brusc într-o prăpastie. La Bordel - relație între clienți și curve. Clienții merg spre excitație, sunt mulțumiți. La 2.30 merg la curve. La 3.00 merg la dentist. La 3.30 la mișcare fizică... etc. Toată lumea-i mulțumită. După moartea inspectorului, Bichir nu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
curve. La 3.00 merg la dentist. La 3.30 la mișcare fizică... etc. Toată lumea-i mulțumită. După moartea inspectorului, Bichir nu mai poate controla destinul. Totul se dezlănțuie clar. Toată lumea intră mâncând la metroul I. Înaintăm ca spre o prăpastie. Depindem de un computer, de un orar. Ne oprim un moment și ne uităm derutați. Vulnerabilitate. Depindem de el. Retragere lașă. Nu mai vine metroul și nu vrem să rămânem noaptea închiși în tunel. Metrou II - dimineața cu cafeaua. Am
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
sus. Mai sus decât noi. ... în fond... toți știm că oricât de chinuitor ar fi urcușul, suntem capabili să o luăm de la început, să uităm efortul depus, intemperiile și forțele întunericului care încearcă de fiecare dată să ne tragă în prăpastie. Noi ne-am ales cărarea și pedeapsa sublimă este de a o străbate de câte ori suntem chemați spre culmi. Eu cred încă! Tartuffe - Molière Luni 6 martie 2000 - Sala Pruteanu ora 10.00 Prima repetiție cu Tartuffe de Molière. Regia Petre
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Una din două." Cred că Ada noastră e dezlegătorul din textul lui Paler. Hieroglifele au acum frunți senine fiindcă Actrița le-a domesticit și toate sensurile vieții și morții, norului și cucului cântând, stau aliniate frumos și dau samă de prăpăstiile neînțelesului. Departe de stihiile care-i macină pe cei care nu vor să vadă suflet și miez, Ada și-a așternut culcuș cald de cuvânt în sufletele noastre și din cînd în cînd își înfoaie tandră gîndurile peste noi. Bine
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de bleu comme l’aile du grand Sylvain (fluturele Poplar Admirable). Și printre puținele imagini cu adevărat lepidopterologice din poezia engleză, cea creată de Browning este imaginea mea preferată: De altă parte-o stană semeț se profilează; Poteca trece printre prăpastie și stânci Prin bolovanii unde licheni Întruchipează Aripi de fluturi, iar ferigi vin pe brânci Cu zimții spre blocul șlefuit („Lângă foc“) Este uluitor cum trec fluturii aproape neobservați pentru o persoană neobișnuită. „Nici unul“, mi-a răspuns calm acel vajnic
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stradă În vietăți marine cu țepi prismatici. În timp ce traversam piețele vaste, diverse fantome arhitectonice se Înălțau brusc, tăcute, În fața noastră. Ne treceau fiori reci, În general provocați nu de Înălțime, ci de adâncime - aveam senzația că ni se deschide o prăpastie la picioare - când niște pilaștri monolitici impunători, din granit lustruit (lustruit de sclavi, apoi din nou de lună și rotindu-se Încetișor În hăul lustruit al nopții) țâșneau deasupra noastră pentru a susține misterioasele rotunjimi ale catedralei Sf. Isaac. Ne
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
puțin umilă. Acest povârniș era naționalismul Înfocat care era În stare să socotească un stat (Rusia lui Stalin, În acest caz) bun și atrăgător pentru simplul motiv că armata lui câștigase un război. Cu toate acestea, la Începutul anilor treizeci, prăpastia naționalistă era doar vag percepută și mistagogii trăiau Încă emoția unei poziții suspendate, instabile. Erau ciudat de conservatori În atitudinea lor față de literatură; pentru ei, pe primul loc era mântuirea sufletului, apoi urma tămâierea reciprocă și pe ultimul loc era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tătarilor, stăpânirea austro-ungară, rusească, hitleristă, sovietico-comunistă, post comunistă originală și capitalistă sălbatecă... ne întrebăm: când a fost țara noastră liberă, stăpână pe soarta sa, împlinirea visului de libertate al lui Ștefan? Ștefan a salvat Moldova ce se afla pe marginea prăpăstiei, în pericol de a fi sfâșiată "Super extirpatione Valahiae" de către vecinii hrăpăreți ce visau deschiderea la Marea Neagră comerțul Levantului prin Cetatea Albă și Chilia. Cu dinții am ținut și țara și Marea să nu se împlinească visul lui Mahomed: Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tăi toate durerile țării. E prea mult pentru un om singur... Ștefan dă din cap, încet, încet, privind undeva departe: Da... e mult... prea mult pentru un om singur... Mă târam, mă cățăram pe stânci... Sângeram... Plângeam... Urlam... Pe marginea prăpăstiilor priveam în hăul abisului căscat ce-mi răspundea... Ce mă striga... Ce mă chema... Când ai pierdut totul, nu-ți mai pasă nici de viață, nici de moarte... Își cuprinde în palme obrajii ce ard ca focul. Doamne, îngână Daniil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]