KorAP: Find »[drukola/base=pragmatic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...203 >

5,068 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

se asociază interpretativ cu exprimarea autoreferențială a unei emoții negative, uneori cu conotații ironice, ca în formule de tipul (141) (v. discuția la Zafiu 2015). Deși unele forme de inversiune par aproape catecretice (imprecațiile), această impresie decurge din specializarea lor pragmatică și valorile stilistice cu care sunt asociate (expresiile injurioase sunt productive și creative, dar se bazează pe un inventar limitat de expresie). (140) a. Cheamă-l și spală-l / îlspală! b. chemându-l / nechemându-l c. da-le-aș niște

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în care poziționarea constituenților este dictată de interpretarea lor pragmatico-semantică; în §2.4, am arătat, urmându-i pe Alboiu (1999); Gallego (2012) că ordonarea VOS obținută prin strategia de object shift, familiară și altor limbi romanice, este dictată de factori pragmatici: defocalizarea obiectului și atribuire de interpretare rematică (de focus) subiectului. De asemenea, analiza complementizatorului să și a statutului negației propoziționale arată în mod direct că domeniul preverbal reprezintă periferia stângă a propoziției, deplasarea în acest domeniu fiind deci o formă

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
sănubucure-mi-se (CP1.1577: 62r) (19) n-auridicatu-să nimeni cu nici o pâră (AB: 279;Todi 2001: 49) Adiacența la complementizator a pronumelor clitice este posibilă (20), însă doar în condițiile în care periferia stângă a propoziției nu este accesată de constituenți marcați pragmatic; odată ce pozițiile de topic sau focus din periferia stângă sunt accesate, se observă că adiacența la complementizator a pronumelor clitice este doar aparentă, cliticul pronominal fiind, de fapt, adiacent la verb (21). În rarele situații în care inversiunea verbală are

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în structuri circumstanțiale (46a) în secolul al XVI-lea, structura se extinde rapid la argumentele propoziționale, fie nedisociată (46b) (ca să) (Zafiu 2016), fie disociată (47) (ca... să). În structurile scindate (47), spațiul dintre ca și să găzduiește constituenți cu interpretare pragmatică de topic sau de focus, întocmai ca în româna contemporană (v. Stan 2007). (46) a. am muncit mult și cu oamenii mănăstirii ca să fie sfântei mănăstiri de hrană (DÎ.1573: IV) b. mai bine-ți iaste ca să piiae unul din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
romanică se caracterizează prin deplasarea verbului, cealaltă operațiune (avansarea unui XP la stânga verbului) fiind frecventă, opțională și nu limitată la un singur constituent • natura opțională a celei de a doua reguli explică apariția frecventă a structurilor V1 cu diverse interpretări pragmatice • gramatica V2 romanică nu se asociază cu efectul de "gât de sticlă" (engl. the bottleneck effect, v. Poletto 2002), trăsătură care permite deplasarea de constituenți multipli la stânga verbului ridicat în domeniul C, rezultând astfel linearizări V3, V4 etc. • domeniul preverbal

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
subiect (117), verbul inversat poate fi precedat de obiecte (118) (v. și Zafiu 2014), adjuncți (119) sau predicate ((116b), (117f)); nespecializarea poziției preverbale este caracteristică și propozițiilor subordonate. Poziționarea constituenților preverbali în periferia stângă propozițională îi asociază cu diverse interpretări pragmatice (diverse tipuri de topic sau focus) (v. și §3.2.2.1 supra; v. și Zafiu 2014). A se observa și faptul că obiectele directe periferice sunt opțional dublate clitic ((118a-c) vs (118d-e)) (observație formulată de Mensching 2012 și pentru

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nu este legată în mod direct de accesarea de către alți constituenți a periferiei stângi. Cu alte cuvinte, deplasarea V-la-C nu constrânge sau favorizează într-o manieră specială accesul la periferia stângă; spațiul periferic este în mod liber accesibil constituenților marcați pragmatic ca topic sau ca focus și se poate accesa sub orice formă a gramaticii verbului (V-la-I sau V-la-C). (120) a. Domnu e luminra mea și scoțătoriulu mie<u>, de nimenreme voiu teame. (PH.1500−10: 21r) b. De dulce-cinstiți și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
urdzisăm și începătura létopisețului. (CLM.1700−50: 158r) Un alt tip de focus identificat de Alboiu, Hill și Sitaridou (2014); Hill și Alboiu (2016) este focusul emfatic/de scalaritate: într-un context în care alternativele sunt ierarhizate (amintind de scalele pragmatice propuse de Fauconnier 1975), denotația de focus se atribuie unui element ocupând una dintre extremitățile scalei (126). În termeni mai generali, este vorba de o strategie de formare a chiasmului (Croitor 2014, Zafiu 2014), cu toate efectele discursive antrenate de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
cercetare în paralel a construcțiilor V1 cu inversiune (structuri V-la-C) și a construcțiilor V1 fără inversiune (structuri V-la-I) va scoate în evidență aportul interpretativ al deplasării verbului la C: dacă ambele tipuri de structuri au valori discursive comune, atunci aportul pragmatic al inversiunii se va diminua. Un rezultat de acest tip ar întări ideea că deplasarea V-la-C în româna veche se asociază în primul rând cu codarea forței asertive (ca și alte faze V2 ale altor limbi romanice vechi), idee conturată

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
PARC a venit) etc., poate fi deplasat la FOCUS, deci specificarea categorială a acestei proiecții nu este clară (poate fi chiar acategorială); în al doilea rând, deplasarea la focus (și, în general, în periferia stângă, în proiecțiile noncompletive cu aport pragmatic) nu întâmpină efecte de blocare și localitate de tipul celor înregistrate în inversiunea V-CL și V-(CL-)AUX, cu auxiliar nonpasiv - de exemplu, participiul pasiv (chiar cu o structură complexă) poate fi în mod liber dislocat la stânga negației ([Citită

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Numeroși autori (Vincent 1997, apud Ledgeway 2012; Salvi 2005; Ledgeway 2012 i.a.) atrag atenția asupra faptului că domeniul C al latinei este bine articulat, existând dovezi pentru organizarea unei periferii stângi care găzduiește constituenți marcați din punct de vedere pragmatic, nu doar în textele de latină târzie, ci și la autori din epoca de aur/latina clasică (e.g. la Cicero) și la autori de texte nonbeletristice (e.g. la Cato cel Bătrân) (Vincent 1997, în Ledgeway 2012: 153-154).Disponibilitatea unei periferii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
același lucru' (latină; Cezar, de Bello Gallico; Ledgeway 2012: 151) (133) CP qp Spec C' qp C IP... Ø Miserat (...) Miserat Idem facit (...) Idemfacit Avansarea verbului (structurile V1 în principal) - topică marcată - a fost asociată cu două valori principale: mecanism pragmatic/pragmatico-stilistic (Mihăescu 1960: 181; Salvi 2001: 304-305; Ledgeway 2012: 151-152) și mecanism sintactic (Ledgeway 2012: 152-153). În prima categorie au fost incluse, pe de o parte, strategiile pragmatico-stilistice de emfatizare a verbului și de structurare a narațiunii (propoziții (thetice) care

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de emfatizare a verbului și de structurare a narațiunii (propoziții (thetice) care introduc un referent nou sau un eveniment nou (134a) în universul de discurs; introducerea descrierii și marcarea desfășurării acțiunii) și, pe de altă parte, deplasările determinate de factori pragmatici (marcând mai ales valori modale) (propoziții optative, iusive (134b), concesive, asertive, imperative; interogative totale; marcarea contrastului). (134) a. (Inopinantes nostri re nova perturbantur, ac vix primum impetum cohors in statione sustinet.) Circumfundunturhostes ex reliquis partibus, si quem aditum reperire possint

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ani), i-au ridicat mormântul (acesta) ca să-i eternizeze memoria' (Pârvan, Histria IV, nr. 49, Sinoe) Latina dunăreană prezintă o serie de linearizări care deviază de la ordinea canonică SOV. Deși caracterul stereotip al inscripțiilor lasă puțin loc pentru evaluarea interpretărilor pragmatice ale structurilor deviante, poziția verbului în raport cu alți constituenți arată în mod cert că avem a face cu devieri de la structura de bază SOV. În primul rând, există structuri V1, cu avansare a verbului la C (137); în exemple ca (137b

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
ca efect al slăbirii morfologiei. 5. Negocierea unei gramatici În această secțiune, ne propunem să discutăm pe scurt două aspecte ale influenței modelelor/textelor străine asupra sintaxei limbii române vechi: (i) encliza pronominală în contexte nespecifice și (ii) anularea efectelor pragmatice. 5.1 Encliză pronominală în contexte nespecifice În §§ 2.1.2; 2.1.3; 2.2 supra am avansat ideea că unele situații de encliză pronominală, implicând mai ales pronumele reflexiv (inerent sau cu funcție sintactică), rezultă din influența modelelor

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nespecific) este atestată doar în CB.1559-60 (Zafiu 2014, 2016): (176) Nu lăsa-se-va sufletul lui în Iad (CB.1559-60: 22) Absența unui model străin explică, așadar, diferențele (însemnate) de frecvență dintre diversele fenomene nespecifice. 5.2 Anularea efectelor pragmatice S-a remarcat în mod repetat în bibliografia de specialitate preferința lui Cantemir de a plasa verbul la sfârșitul propoziției (177), fapt care a fost interpretat ca un element de influență a modelor (latinești și/sau turcești) asupra scriiturii lui

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
37r) (181) a. Să cânt, vreau; să citesc, nu vreau. b. Să citesc romane cavalești, mai pot; să mai urc pe munți, nu. Dacă analizăm însă exemplele din (180) -(181), observăm că topicalizarea CP-ului se asociază cu o interpretare pragmatică specială: CP-ul topicalizat este interpretat ca focus contrastiv, interpretarea asociată în general cu fenomenul de topicalizare a CP-ului (v., de exemplu, următoarea remarcă din Holmberg 1997: 18: "[t]he effect of topicalizing a CP is that it is

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
topicalizing a CP is that it is interpreted with contrastive focus"). Prin contrapunerea exemplelor cu topicalizarea CP-ului de la Cantemir (e.g. (178)-(179)) celorlalte exemple din alte surse (180), observăm că, la Cantemir, segmentele topicalizate nu se asociază cu interpretarea pragmatică obișnuită a topicalizării CP, nefiind contrastive. Așadar, Cantemir folosește o strategie sintactică cu corelații pragmatic-interpretative bine stabilite (topicalizarea CP - interpretare contrastivă) pentru a reda propoziții neutre din punct de vedere pragmatic. Cu alte cuvinte, pentru a reda un model străin

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la Cantemir, segmentele topicalizate nu se asociază cu interpretarea pragmatică obișnuită a topicalizării CP, nefiind contrastive. Așadar, Cantemir folosește o strategie sintactică cu corelații pragmatic-interpretative bine stabilite (topicalizarea CP - interpretare contrastivă) pentru a reda propoziții neutre din punct de vedere pragmatic. Cu alte cuvinte, pentru a reda un model străin (o gramatică cu centru final), Cantemir se folosește de o structură sintactică diferită, disponibilă în limba-țintă, și anume topicalizarea CP în scurta analiză de față. Structura sintactică folosită are o interpretare

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Cu alte cuvinte, pentru a reda un model străin (o gramatică cu centru final), Cantemir se folosește de o structură sintactică diferită, disponibilă în limba-țintă, și anume topicalizarea CP în scurta analiză de față. Structura sintactică folosită are o interpretare pragmatică specială (pe care derivarea prin roll-up movement din gramaticile cu centru final nu o are), care contravine modului în care este utilizată de Cantemir. Putem deci conchide că una dintre sursele "artificialității" stilului lui Cantemir este folosirea unor fenomene de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
roll-up movement din gramaticile cu centru final nu o are), care contravine modului în care este utilizată de Cantemir. Putem deci conchide că una dintre sursele "artificialității" stilului lui Cantemir este folosirea unor fenomene de topică în mod obișnuit marcate pragmatic în română pentru redarea unor enunțuri neutre, nemarcate. Citirile pragmatice asociate în mod obișnuit cu topica marcată sunt deci anulate. 6. Concluzii. Rezumat Statutul categoriilor funcționale (i) Analiza elementelor funcționale verbale relevante pentru deplasarea verbului (negația propozițională, cliticele pronominale, auxiliarele

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care contravine modului în care este utilizată de Cantemir. Putem deci conchide că una dintre sursele "artificialității" stilului lui Cantemir este folosirea unor fenomene de topică în mod obișnuit marcate pragmatic în română pentru redarea unor enunțuri neutre, nemarcate. Citirile pragmatice asociate în mod obișnuit cu topica marcată sunt deci anulate. 6. Concluzii. Rezumat Statutul categoriilor funcționale (i) Analiza elementelor funcționale verbale relevante pentru deplasarea verbului (negația propozițională, cliticele pronominale, auxiliarele verbale, complementizatorul să) a scos la iveală faptul că, exceptând

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
opțiunile sintactice ale limbii-țintă: (a) prezența unor linearizări nespecifice (i.e. care nu derivă din regulile sintactice și specificul tipologic al românei vechi) influențate de texte mai ales slavone; (b) adoptarea în contexte neutre a unor reguli de topică cu încărcătură pragmatică specială în română cu scopul vădit de reda o topică străină, fapt care conduce la conflicte între sintaxă și pragmatică (/ structură informațională), rezultatul fiind anularea efectelor pragmatice și artificialitatea stilistică. V Concluzii generale Concluziile de față rezumă principalele noutăți de

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
românei vechi) influențate de texte mai ales slavone; (b) adoptarea în contexte neutre a unor reguli de topică cu încărcătură pragmatică specială în română cu scopul vădit de reda o topică străină, fapt care conduce la conflicte între sintaxă și pragmatică (/ structură informațională), rezultatul fiind anularea efectelor pragmatice și artificialitatea stilistică. V Concluzii generale Concluziile de față rezumă principalele noutăți de descriere, analiză și interpretare prezentate în diverse puncte ale capitolelor precedente. Subliniem în continuare atât punctele în care considerăm că

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
slavone; (b) adoptarea în contexte neutre a unor reguli de topică cu încărcătură pragmatică specială în română cu scopul vădit de reda o topică străină, fapt care conduce la conflicte între sintaxă și pragmatică (/ structură informațională), rezultatul fiind anularea efectelor pragmatice și artificialitatea stilistică. V Concluzii generale Concluziile de față rezumă principalele noutăți de descriere, analiză și interpretare prezentate în diverse puncte ale capitolelor precedente. Subliniem în continuare atât punctele în care considerăm că lucrarea noastră aduce un plus de înțelegere

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]