4,908 matches
-
labirint și m-au urât, crezând că i-am Înșelat. Oameni și-au aruncat zdrențele de dragul meu și m-am oprit din drum ca să-mi potrivesc haina pe măsura luminii din ei; ei, cei goi și adevărați. Oamenii știu să prețuiască doar ceea ce corespunde regulilor lor. Nesocotește principiile lor morale și te vor huidui. Fă-le pe plac și te vor bârfi pe ascuns. Lui Martin. Fii negru și mă voi zvârli după tine Însetată de noaptea ta ca de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe dumneata, ei, mă rog, mă-nțelegi... Da, să mă recucerească... — Așa! Ei bine, când i-am dat sfatul ăsta, mi-a spus de-o sută și una de ori că nu, și nu, și nu; că pe dumneata te prețuiește ca prieten și așa cum ești, dar că nu-i placi ca soț, nu vrea să se mărite decât cu un bărbat de care să fie îndrăgostită... — Și că de mine nu va fi niciodată, nu-i așa? — Nu, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și se recunosc ca atare și ei înșiși, când sunt singuri, în fața oglinzii propriei lor conștiințe. Nu-i atât de sigur că niciunul nu se recunoaște. Cred mai degrabă că omul, în forul interior al conștiinței sale, înclină să se prețuiască mai puțin decât valorează. Dar față de ceilalți o ascunde și, dacă se simte prost, se preface că se crede deștept, ca să vadă dacă poate păcăli pe cineva. Și în același timp, convingându-i pe ceilalți că nu e prost, sfârșește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ridica în spatele unor tufișuri sălbatice și al unui pâlc de brazi, fiind, de fapt, o priveliște odihnitoare pe care mama o iubea în mod deosebit, pentru că îi amintea un pic „de ceva de demult“: ea, care era întru totul perfectă, prețuia imperfecțiunea din spatele unui gard de merișor și din afara grădinii ei, unde se înmulțea în prostie liliacul sau tufele de soc și o mlădiță de viță se răsucise ajungând la una din ferestre - acolo unde azi cupa excavatorului intra urlând turbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fiindcă lui W. îi plăceau așa de mult florile și oricum nu puteau să lipsească dintr-o gospodărie îngrijită. Dar în ciuda acestor atenții, intraserăm într-un con de umbră, deveniserăm un fel de personaje din trecutul ei, pe care le prețuia și le iubea, dar nu mai mult decât serviciul din Cöln, comoda Biedermeier și tablourile lui tata-mare. Noi aparțineam amintirilor și făceam tot ce trebuia ca să devenim amintiri: fratele meu s-a decis când tata îl lăsase baltă după întâmplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
una dintre pietrele de temelie ale prieteniei dintre ei. Ea făcuse din „micul Du Maurier“ (cum Îi spunea la Începutul amiciției lor) un fel de erou În ochii lui Henry și Îl ajutase pe Du Maurier să recunoască și să prețuiască acest gen de respect. În alte domenii, aveau multe În comun, iar diferențele dintre ei erau complementare. Amândoi erau expatriați, care trăiau spasme periodice de exasperare, provocate de aspecte ale societății engleze În care optaseră să Își ducă traiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
subteran situat la capătul dinspre Aldwych al Strandului. Lui Henry numele i se păru nefericit ales și amplasamentul respingător, dar teatrul fusese renovat de curând și se lăuda cu „ultimele cuceriri În domeniul instalațiilor sanitare“, calitate pe care Compton o prețuia mult. Aici se ținură repetițiile pe tot parcursul lunii septembrie, la care Henry participă cu rigurozitate. — Nu e nevoie să vii chiar În fiecare zi, James, Îl asigură Compton. Dar, dacă nu apărea timp de o zi sau două, actorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
White Benson, arhiepiscopul de Canterbury. Îl cunoscuse pe Arthur Benson, care era director de colegiu la Eton, În casa lui Frederick Myers de la Cambridge, și Îl adăugase rapid micii confrerii de tineri inteligenți, politicoși și citiți a căror companie o prețuia. Edward, fratele mai mic al lui Arthur, care avea la rândul său interese de natură literară, se afla și el acasă, pentru vacanța de Crăciun. Reședința arhiepiscopului de la Addington, În Kent, era frumos proporționată și dotată cu tot confortul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dacă nu putea câștiga bani din teatru, atunci trebuia să Îi câștige de unde putea. Îi făcea plăcere să se plimbe pe jos prin Rye - străzile abrupte și Înguste, pietruite, nu erau potrivite pentru mersul cu bicicleta - răsfoind cărți prin librării, prețuind obiecte În magazinele de antichități, odihnindu-se pe meterezele Turnului Ypres și citind inscripțiile de pe pietrele de mormânt din cimitir. St Mary era o biserică normandă, care suferise multe adăugiri și restaurări, cu contraforți gotici, un ceas din secolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
parte datorită Îngrijirilor acordate de fratele și cumnata lui, și a scris alte cărți, cu deosebire volumele autobiografice Un băiețel și altele și Note despre un fiu și frate, primite cu căldură de o lume literară acum dispusă să Îl prețuiască așa cum prețuiești o relicvă rămasă dintr-o altă epocă. Dar nu a mai dus la bun sfârșit nici un alt proiect literar important și tot mai multe din cărțile lui au Încetat să mai fie publicate. A fost mai bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îngrijirilor acordate de fratele și cumnata lui, și a scris alte cărți, cu deosebire volumele autobiografice Un băiețel și altele și Note despre un fiu și frate, primite cu căldură de o lume literară acum dispusă să Îl prețuiască așa cum prețuiești o relicvă rămasă dintr-o altă epocă. Dar nu a mai dus la bun sfârșit nici un alt proiect literar important și tot mai multe din cărțile lui au Încetat să mai fie publicate. A fost mai bine că nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
existențialism și și-a pus amprenta pe gestica și mimica din filmele neorealiste - atât de uitat de Dumnezeu și de sumbru și de închis în sine însuși privește în obiectiv. Nu încape îndoială, precizările referitoare la persoană și semnătura proprie, prețuind liniile lungi pe dedesubt, confirmă ceea ce era de bănuit: tânărul acela întunecat, străin mie, sunt eu ca student la Arte în primul semestru. Cravata poate să provină din lada cu donații a acelui neobosit întru caritate, pater Fulgentius. Nodul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cel de-al patrulea stomac al vacii care, bine răzuit și spălat temeinic, seamănă cu o bucată de frotir. Această mâncare am servit-o mai târziu tot mereu, cu roșii, usturoi și fasole, ca antreu pentru oaspeții pe care-i prețuiam: de pildă pentru meșterul pietrar al domului din Naumburg și modelele lui, cu toții din familii burgheze sau de țărani, care, după cuceriri războinice, se statoriniciseră, la începutul secolului XIII, pe malul râului Saale. Ei i-au fost de ajutor maestrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în urma noastră! Câte lacune cu neputință de umplut, câte lucruri bune de dat uitării. Câte lucruri au intervenit nechemate, dorind ulterior să pară a fi fost dorite fierbinte. Cu ce anume ne-am făcut fericiți unul pe altul. Ce am prețuit ca fiind frumos. Ce a fost amăgire. De ce ne-am devenit străini, ne-am rănit reciproc. De ce te-am strigat încă multă vreme, și nu numai dintr-o predilecție pentru diminutive, „Annchen“, iar și iar. Eram o pereche ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timpului V. tînăr întrebă: „-Tu n-ai vrut niciodată s-o faci?“ Doctorul tînăr zîmbește forțat: „-Ba, da, dar eu am ieșit oarecum din viață. Sînt o verigă. Și un simbol. Cum aș putea să mă consider inutil și să prețuiesc, totuși, viața altora? Poate, doar, melancolic, să nu-i încurc! Și poate că furîndu-i morții sufletele pe care le fură din trupuri, mi-am speriat, cumva, propria slăbiciune.“ V. din spital, capăt deodată concretețe și-aș vrea să-l apuc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în EPAVE. L-am privit ca pe-o icoană vie Era un prinț frumos venit din zări Avea în ochi privirea unor arse zile L am îndrăgit ca o nebună prin Spuma unei mări. Și m-a iubit frumos, îi prețuiam iubirea Cum simți prin noapte o lumină sfântă Din mine se rupeau liane, în albele strigări Pe un tărâm de vorbe O stea ce mă alintă. Am prețuit atunci o nebunie calmă, Zile și nopți s-au prefăcut în dor
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
o nebună prin Spuma unei mări. Și m-a iubit frumos, îi prețuiam iubirea Cum simți prin noapte o lumină sfântă Din mine se rupeau liane, în albele strigări Pe un tărâm de vorbe O stea ce mă alintă. Am prețuit atunci o nebunie calmă, Zile și nopți s-au prefăcut în dor Părea o amintire prin viața-mi arsă, faldă, Și-n plânsul timpului un cântec în decor. O, tu, nebun din clipe sfărâmate, Ce mă iubești și pari venit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
A dus-o-n nori de stea. NEAMUL VIEȚILOR AMARE În singurătățile ce vin Voi adormi în plâns amar Și-n cuvinte-am să revin Cu nopțile trecute în zadar. Și-n gustul toamnei sidefie Eu n-am știut să prețuiesc, Din cer aștept să mai învie Să-i spun cât de mult o doresc... Și-n simțul clipelor de dor O lume-ntreagă o să știe Că-n ceruri are somn ușor Și-n taine sufletul se mbie. Îi aud cuvintele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Îi aud cuvintele frumoase Și nu mai știu de-i rătăcire... Va mai veni târziu pe-acasă Și-mi va șopti de nemurire. Cum că-i pământul neființei Și nimica nu-i lipsește; Îngerii au locul pocăinței Iar Dumnezeu îi prețuiește. Prin dimineți o mai rechem Să-i spun cât sufletul mă doare Și iarăși simt parc-un blestem Din neamul vieților amare.
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
evrei. Alt dr., Viorel Vodă, chiar cade pe gînduri, văzînd că „fundamentalismul islamic e un izvor al dreptății”. Cum avea să se vadă și pe 11 septembrie zece ani mai tîrziu. Și dă un citat indescifrabil din ayatolahul Khomeini, care „prețuia omul”. Cum Îl prețuia și pe Salman Rushdie pe care l-a condamnat la moarte pe motiv c-a scris un roman iritant pentru ayatolahi. În sfîrșit, și o veste bună: doi ofițeri KGB, soț și soție, infiltrați timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vodă, chiar cade pe gînduri, văzînd că „fundamentalismul islamic e un izvor al dreptății”. Cum avea să se vadă și pe 11 septembrie zece ani mai tîrziu. Și dă un citat indescifrabil din ayatolahul Khomeini, care „prețuia omul”. Cum Îl prețuia și pe Salman Rushdie pe care l-a condamnat la moarte pe motiv c-a scris un roman iritant pentru ayatolahi. În sfîrșit, și o veste bună: doi ofițeri KGB, soț și soție, infiltrați timp de 25 de ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ochii lui Thomas Winshaw erau asigurați (la casa de asigurări a firmei Stewards) cu o sumă despre care se zvonea că varia între 100000 și 1 milion de lire sterline. Nu era organ, cu alte cuvinte, pe care să-l prețuiască mai mult; și spre care mâna lui dreaptă nu se putea abține să nu zăbovească - și cea mai memorabilă poate a fost în ziua în care i-a primit pe regina Elisabetha și prințul Charles, ușor surprinși, dar politicos rămași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și această trecere de la albastru la negru e treptată și frumoasă. Lumea n-a mai putut aștepta. MOȘTENIREA FAMILIEI WINSHAW Cronică de familie MICHAEL OWEN PEACOCK PRESS Prefață de Hortensia Tonks, licențiată, Universitatea din Cambridge Signor Italo Calvino, scriitor italian, prețuit de cognoscenti literari, a remarcat o datăși foarte frumos, după părerea mea - că nu există ceva mai emoționant decât o carte lăsată neternimată de autorul ei. Asemenea opere fragmentare sunt în opinia acestui distins gentleman ca „ruinele unor proiecte ambițioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
loc între preferințe. Aici am deprins graiul naturii și m-am identificat cu ea. Eu cu ea într-o singura împletitură ce va dăinui cât voi atinge cu privirea seninul cerului. Binecuvântate au fost zilele petrecute acolo, alături de prietenii care prețuiau natura și peregrinările. Pentru unii era de mirare cum puteau să ne crească aripile tinereții, într-un loc unde până și pietrele plângeau, împletind griul lor postum cu verdele speranței ce se legăna pe crengile arborilor bătrâni. Zilele trecute am
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
umor. Femeia și epigrama Amândouă mă turmentă Gânduri, simțuri îmi incită, Fiecare de-i recentă, De se poate inedită! Rostul amorului “Iubire, bibelou de porțelan”, Un dar divin din ceruri slobozit, Tu îi îndemni pe tineri an de an Să prețuiască ce-i neprețuit! Amorul tarifat și onoarea Când tu, constrânsă dur ești de nevoi Și dai pe bani favoruri și candoare, Să știi că ai tot dreptul la onoare, Că aurul străluce și-n noroi! Unor soții fidele Cântate-n
MIHAI COSMA by MIHAI COSMA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83942_a_85267]