70,602 matches
-
clipă am avut impresia că vrea să-mi spună ceva, căci avea gura întredeschisă și i se vedea tremurând limba umflată. Dar nu era decât un fir de cacao rămas în colțul gurii, părând urma unui zâmbet. PĂDUREA DIN INTERIOR Presupun că prima dată te-a durut când i-ai văzut rădăcinile vibrând în soare sub lama zimțată a fierăstrăului. Frunzele umplură asfaltul și ai fi putut crede că înmuguresc acolo dacă n-ar fi venit mașina de gunoi și nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
pași spre camera de execuție erau de-a dreptul apăsați. Urma să i se administreze o injecție letală ca un fel de eutanasie. Ca să nu i se pară evenimentul prea deplasat, Vladimir pretindea că suferă de o boală neînsemnată, care presupune o intervenție chirurgicală de rutină, ceva asemănător apendicitei. Se întinse zâmbitor pe patul confortabil și moale. Într-un fel îi păru rău că va petrece prea puțin timp întins într-un așternut curat și primitor, iar nopțile precedente fusese nevoit
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ți s ar fi părut chiar stupid ca tu să te gândești la un simplu scaun. În același mod în care ți-ai imaginat scaunul din colț, începi să simți prezența unui personaj și a fumului de țigară pe care presupui că o fumează. Să fie un bărbat sau o femeie? Aici nu am cum să te ajut. Dar ca să păstrăm tradiția vei hotărî că este un bărbat. După ce-l vei descrie te vei decide asupra numelui său. Pe mine nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vrând astfel să încheie conversația fară a pune punctul pe i, ca să stea ea trează toată noaptea și să se gândească la ce ar fi vrut să spună mătușa Mia. — Bună seara. Vă rog să mă iertați că vă deranjez. Presupun că sunteți Vera. — Dar cine sunteți dumneavoastră? Și cum de vă permiteți să ne faceți o vizită atât de târzie? — Mi-am permis să vin la dumneavoastră pentru că este o chestiune foarte importantă. — Importantă pentru cine? Poate pentru dumneata? — Aș
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
juris?, ce e stabilit de dreptul unui anumit sistem. Dar vrem să cunoaștem dreptul În totalitatea sa logică, adică să știm care sunt elementele esențiale comune tuturor sistemelor și să urmărim conceptul universal al dreptului. Definiția acestui concept implică și presupune mai multe cugetări, precum: asupra raporturilor dintre morală și drept, asupra distincției diferitelor aspecte sau momente constitutive ale dreptului; subiectiv și obiectiv și chiar necesită lămurirea multor altor concepte care se Întrepătrund și se leagă cu acel al dreptului: așa
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreptul de a se opune la nevoie prin constrângere (coerciție). De aici decurge consecința logică: morala pozitivă nu are nevoie de structuri și articulații speciale, În vreme ce dreptul pozitiv - observă Giorgio del Vecchio - care este În chip efectiv aplicabil și aplicat, presupune o voință preponderentă și suverană. „Normele juridice, care compun unitatea unui sistem sunt oarecum subiectivizate, sunt raportate la subiectul acestei voințe preponderente ca la centrul lor comun, la o personalitate juridică. Această personalitate constituie o ființă care nu se confundă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acționează legea cauzalității, pe când În domeniul moralei, principiul suprem este reprezentat de libertatea voinței. Este aceeași distincție fundamentală, ontologică și totodată axiologică Între ceeea ce este (Sein), și ceea ce trebuie să fie (Sollen), din punct de vedere moral. Această deosebire presupune implicit o altă distincție fundamentală pentru Întemeierea moralității, dintre autonomia voinței - ca principiu suprem al moralității, și eteronomia voinței - ca izvor al tuturor opiniilor false ale moralității. În explicarea autonomiei voinței, conceptul-cheie este libertatea. Autonomia voinței nu este decât proprietatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
unul abstract, general, independent de conștiința ființei umane, așa cum este acțiunea unei legi fizice; dimpotrivă, În raportarea sa la om, legea dobândește caracterul unui imperativ. Imperativul exprimă o necesitate obiectivă. De aceea, această necesitate nu exclude libertatea, mai mult, o presupune ca bază a ei. Immanuel Kant distinge două tipuri de imperative: imperativul categoric și imperativul ipotetic. Cel dintâi exprimă o exigență necondiționată prin care rațiunea detemină nemijlocit voința. Acest imperativ aparține autonomiei voinței, deoarece respectarea și realizarea lui efectivă nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
suprasensibil, deoarece aceste postulate nu sunt luate ca obiecte de cunoaștere, ci doar, că În lumea ideală realitatea lor este incontestabilă. Conceptul de „metafizică a moravurilor” include În conținutul său atât teoria asupra virtuții, cât și cea a dreptului, aceasta presupunând implicit noțiunea de obligativitate - supunerea față de o lege exterioară, care se plasează În aceeași ordine cu virtutea, supunerea față de legea noastră morală interioară. Unirea virtuții cu dreptul are un rol deosebit de important În analiza comportamentului ființei sociale, anume, față de sine
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ființei sale, pentru a se acorda cu legea morală. Putem concluziona că dreptul pur este, În mod necesar, eliberat de orice element etic. Două sunt cazurile În care tribunalul nu se poate pronunța, și anume dreptul de legitimă apărare - care presupune constrângerea lipsită de drept, și echitatea - care stipulează dreptul lipsit de constrângere. Pentru acestea nu există principii ferme, universal valabile, pentru a se pronunța o decizie care să decurgă cu necesitate. Echitatea se poate invoca doar În numele propriu, și nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
condiția ca posesiunea să fie În comun cu a celorlalți. „Ădreptul asupra unui lucru este un drept al Întrebuințării sale private, iar posesiunea mea (originară sau ulterioară) este În comun cu a celorlalți”. Prin acest tip de posesiune comună se presupune un liber arbitru al tuturor, și nu unul unilateral, și totodată se interzice oricărui alt posesor Întrebuințarea privată a lucrului. Dreptul real (ius reale) nu poate funcționa decât În societatea civilă, deoarece, un om izolat nu poate poseda un obiect
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
constructivă și apreciativă a capacității (facultății) umane de cunoaștere. Neokantienii vor insista asupra faptului că apriorismul kantian are un caracter logic, apriori Înseamnă, În esență, că principiul precede pe cele cărora le este fundament. Mircea Florian explica această idee: „Apriori presupune o prioritate logică sau de valoare, nu În timp sau reală. Tot ce este universal și necesar (rațional) (Ă) este Înaintea particularului și contingentului (experienții)”. Teza lui Kant că obiectivitatea trebuie fundată, Întemeiată cu ajutorul metodei, este valabilă, ca și ideea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Înclinației”, ea arată că Însăși „valoarea caracterului, care este morală și incomparabil supremă, anume să facă binele (!), rezidă nu În Înclinație, ci să-l facă din datorie”. Conceptul de libertate este cheia pentru explicarea autonomiei voinței; libertatea trebuie să fie presupusă ca proprietate a voințelor tuturor ființelor raționale; ea arată cum este posibil un imperativ categoric. Kant argumenta că Întrucât voința stă la mijloc, Între principiul ei apriori care este formal și mobilul ei aposteriori, care este material. Datoria este necesitatea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În același timp - cu toată diversitatea - coerente și să nu se contrazică Între ele. E necesar, deci, să vedem cum se pot deduce În mod coerent diferite specii de norme, dintr-un același principiu. Pentru aceasta, trebuie, Înainte de toate, să presupunem ca dat un principiu etic, luând termenul În sens larg, adică un principiu propus ca tip al acțiunii, o idee după care trebuie să fie reglementată conduita. Această idee are, deci un caracter deontologic, adică servește ca model, chiar și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În aceasta constă diferența Între drept și morală, spun Giorgio Del Vecchio și Mircea Djuvara. Este evident, totuși, că În drept nu e vorba numai de materialitatea unui act, căci acest act trebuie să fie al unui subiect despre care presupunem că acționează În mod rațional și deci el trebuie să fie judecat prin prisma intențiilor, scopurilor și a sentimentelor care l-au provocat. O acțiune absolut lipsită de orice intenție este, de fapt, o simplă mișcare mecanică și va fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
distincte În raport cu celelalte cunoștințe practice și utilitare. O simplă privire rapidă asupra experiențelor trăite În drept verifică de altfel, cu ușurință, aceste considerații teoretice. Într-adevăr, să nu uităm că orice judecată poartă asupra acțiunilor unei ființe pe care o presupunem că intervine prin rațiune, respectiv asupra acțiunilor, ce-i drept, exteriorizate, Însă considerate prin prisma sursei lor reflectate interioare. Dreptul judecă astfel activitatea interioară reflectată, În același timp, cu acțiunea materială În care ea se exteriorizează. Se spune că dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și În limbajul comun. Chiar s-a ajuns uneori să se exprime această diferență atât de fină, ca de exemplu, În limba franceză prin distincția care se face Între pronumele „je” (eu) și pronumele „moi” (eu) . Obligația morală față de sine presupune, de fapt, o obiectivare logică posibilă a eului În raport cu propria sa activitate percepută interior: noi judecăm propriile noastre acțiuni, ca și cum ele erau acțiunile altuia și le judecăm moral, raportându se la propria noastră persoană ca și cum ea ar fi străină. Fiecare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
evidență În toate cazurile posibile, la o analiză mai aprofundată, În ciuda aparențelor datorate obișnuitelor noastre spirituale. Grupul de cunoștințe morale și juridice se găsește astfel precis situat și delimitat ca judecată ce stabilește valoarea rațională În sine a activităților reale presupuse ca reflectate, nu numai În raport cu orice alte cunoștințe practice și utilitare dar, de asemenea, și În raport cu toate judecățile ce constată realități materiale, psihologice sau sociologice. În acest grup, obiectul moralei se distinge de cel al dreptului căci ca să existe drept
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
acestei păreri Înainte de toate, putem obiecta, referindu-ne la textul articolului mai sus amintit, că principiile generale sunt invocate aici În mod precis pentru cazurile care nu pot fi rezolvate pe calea analogiei. În realitate, e cu totul greșit a presupune că analogia poate fi extinsă la infinit, iar generalizarea normelor existente ar fi suficientă să ofere un criteriu pentru oricare caz. Adevărul este, În schimb, că izvorul nesecat al dreptului e constituit de natura lucrurilor, așa cum poate fi apreciată de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cere de la debitor Îndeplinirea obligației luate”; care În fond spune că Îndeplinirea e o obligație juridică a debitorului. În alte cazuri, În schimb, norma permisivă are un Înțeles de negație sau cel puțin de limitare a unei norme precedente. Să presupunem că există o interzicere generală, dar Într-un anume caz, se crede potrivit a libera o categorie de persoane sau cineva care se află Într-o condiție determinată, și se emană, deci, o normă printr-o formulă permisivă, atunci această
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Încheierii contractului (cfr. În special art. 1123), interzice uneia din părți de a renunța la contract din propria sa voință. Tot astfel, permisiunea juridică de a nu plăti datoriile rezultate din jocul de noroc (cfr. art. 1102 din Cod. civ.), presupune comandamentul general de respecta pactele; unde acesta ar lipsi, adică nici o normă n-ar impune această obligațiune, permisiunea de mai sus ar fi de prisos și chiar nici nu s-ar putea Înțelege. E vorba, deci, de negări sau abrogări
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
egal manifestată, nu e diversă. Uneori, aceste norme se prezintă sub forma unei clarificări sau interpretări a voinței exprimate de părți În mod incomplet sau obscur: se vorbește, mai precis, În acest caz, de norme interpretative. Alteori dimpotrivă, normele dispozitive presupun de-a dreptul lipsa oricărei manifestări de voință și atunci se numesc mai exact norme supletive. Existența acestor norme dă posibilitatea particularilor de a constitui un oarecare raport juridic, fără a mai indica acele clauze, care se Înțeleg cuprinse În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de aceea produsele civilizației pot fi În progres și pot reprezenta o creștere a spiritualității, o adițiune neîncetată la capitalul dinainte câștigat. „Activitatea” cunoașterii reprezintă, prin urmare, un punct de vedere cu totul deosebit decât „obiectele” ei. O asemenea activitate presupune o finalitate a acțiunilor. Considerarea acestei finalități prin prisma sistematizării sale logice, adică prin prisma adevărului, constituie tocmai punctul de vedere etic, acel al rațiunii practice kantiene, și, prin urmare, și acel juridic, spre deosebire de cel al rațiunii teoretice kantiene. Capitolul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
2. Normele dispozitive sunt acelea care au valoare numai dacă și Întrucât voința părților, egal manifestată nu e diversă. Clarificări sau interpretări ale voinței exprimate incomplet sau obscur. În acest caz se vorbește de norme intepretative. Alteori, când normele dispozitive presupun de-a dreptul lipsa oricărei manifestări de voință, se numesc mai exact norme supletive. Trebuie considerat raportul determinat, În toate punctele sale particulare (de ex. succesiunea legitimă, are loc numai În lipsa testamentului etc). Chiar și În cazul acestor norme dispozitive
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
exact norme supletive. Trebuie considerat raportul determinat, În toate punctele sale particulare (de ex. succesiunea legitimă, are loc numai În lipsa testamentului etc). Chiar și În cazul acestor norme dispozitive, avem de-a face cu natura imperativă a Dreptului. Norma juridică presupune luarea În seamă a unor condiții de fapt, când acestea sunt verificate, sau se acceptă un imperativ ipotetic: când s-a manifestat sau nu s-a manifestat o anumită voință, din partea părților. Referindu-se la distincția dintre drept public și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]