12,874 matches
-
Sophie. Nu, nu, spune Hans, nu pe Anna, dar n‑am de gând să divulg despre cine‑i vorba, de fapt, și o privește languros pe Sophie, ca ea să‑și dea seama că despre ea e vorba. Sophie nu pricepe nimic din mutra idioată a lui Hans și‑l întreabă dacă, după părerea lui, o acțiune ilegală te poate dezinhiba. Hans nu cunoaște cuvântul. Cuvântul „ilegal”. Dacă mai beau acum încă un coniac, încep să cânt pe‑aici și iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
în serios. Doamna W.: Să folosesc un accesoriu, Otti? Domnul W.: Acum ai reușit să mă iriți în conștiința mea de fotograf amator. Până și felul în care te rușinezi e fals, deși tocmai la asta ar trebui să te pricepi. În privința accesoriului nu pot să mă hotărăsc așa de repede, pentru că un artist trebuie să aștepte inspirația. Iar acum mi‑a pierit inspirația. Tocmai mi‑ai jignit profund ambiția de fotograf cu joaca asta. Doamna W.: N‑am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
are pete roșii pe pomeți și arată aproape ca o ființă vie. Spune că vrea să vadă toate detaliile, Hans trebuie să se așeze așa încât ea să vadă și, dacă‑i nevoie, să aprindă și lumina electrică la care se pricepe. O fac doar din iubire, spune Hans și începe, cam stângaci, să‑și tragă, să‑și întindă, să‑și frece și să‑și apese puța, care de frică s‑a chircit și a ajuns de mărimea unei petarde. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sophie n‑ar trebui să plece în partea franceză a Elveției. Hans se leagă abia apoi de Elveția, după ce i se spune unde se află Lausanne. Sophie se desprinde de la brațul ambilor băieți - care au intenții bune, dar nu se pricep să apuce - transformându‑se într‑o plantă carnivoră primejdioasă, care ucide insecte cu lipiciul ei. Declară că nu admite să mai fie deranjată în vreun fel. O să plece ca să nu mai fie nevoită să‑i vadă pe ăștia doi. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au apărut cu puțin timp În urmă sunt și ele niște stimulente. În perioadele de calm social sunt la modă stimulentele, iar pe timp de război sau conflicte sociale, au succes calmantele: opiu, heroină și altele. — Dar văd că te pricepi! „Yaguchi, dragul meu, trăiești hrănindu-te cu informații.“ — Yaguchi, ție care Îți place? — Ce vorbești!? Miyashita, ești cumva vreun inspector de la Ministerul Sănătății deghizat În civil? — Chiar crezi că un inspector de la Ministerul Sănătății s-ar infiltra În firma aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ziua când mi se ceruse să scriu un raport despre retragerea trupelor irakiene, În timpul războiului iraniano-irakian, având la dispoziție doar câteva informații. Raportul acela mi se părea floare la ureche față de ce trebuia să Îndur acum. — Sistem... Într-adevăr vă pricepeți! Spusese asta ca să-mi facă plăcere, dar pe un ton care putea să Însemne și: „Uite! Nu-i așa că te bucuri că te-am lăudat? Ia dă tu din codiță ca un cățel și arată-mi cum te bucuri!“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asta ca să-mi facă plăcere, dar pe un ton care putea să Însemne și: „Uite! Nu-i așa că te bucuri că te-am lăudat? Ia dă tu din codiță ca un cățel și arată-mi cum te bucuri!“ sau „Te pricepi să folosești cuvintele, fără Îndoială asta se datorează faptului că ai lucrat la un institut de cercetare“. — Exact cum ați spus. Dar asta nu Însemna că modul meu de viață de până atunci era unul greșit. Înțelegeți, nu? Nu sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din adâncul ființei ei, ceva ce nu putea fi transpus În cuvinte. Vagabondul se prefăcea că muncea bătând la tastele computerului, cu documentele Întinse În fața lui, dar de fapt trăgea cu urechea la discuția celor două femei. Omul acesta se pricepe așa de bine să se prefacă, se gândea Keiko Kataoka. Oare nu aceasta era adevărata natură a bărbaților, de a se preface că fac ceva? — Undeva Între Nisa și Monaco se află o stațiune de vacanță numită Saint-Jean-Cap-Ferrat. Și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de acolo sunt italieni. Italienii sunt cei mai buni barmani, pe lângă irlandezi, desigur. Știți de ce? Noriko clătină din cap. Pupilele nu i se dilataseră Încă. — Bărbații italieni, ca și cei irlandezi, sunt un neam de vânători până În măduva oaselor. Mă pricep foarte bine să recunosc caracteristicile unui vânător, credeți-mă, pentru că și bărbatul acesta este un vânător. Auzind aluzia la el, Noriko Își Îndreptă privirile asupra vagabondului. Componentele pastilei de ecstasy Începeau să-i pătrundă În vasele sangvine, trecând prin peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
excitația. Dacă nu conștientizezi acest lucru, e posibil să cazi pradă delirului cauzat de acea nevoie de autosatisfacere. — Spuneți, domnișoară Noriko, Înțelegeți? Keiko Kataoka o chestiona dinadins cu o voce blândă, deși era evident că Noriko nu avea cum să priceapă despre ce vorbea. Încerca să o facă să cadă În capcană. Noriko căuta cu disperare un punct de sprijin, cu ochii pierduți În spațiu, cu expresia unei fetițe care a făcut o năzbâtie și se așteaptă să fie certată. — V-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cocaină toată noaptea. Dimineața am trasat, mai mult În glumă, o linie de cincizeci de centimetri, voiam să-l aud spunându-mi: „Nu mai pot, lasă-mă să iau o pauză!“. Dar nu mi-a spus decât: „Într-adevăr te pricepi să trasezi linii!“, apoi a tras puternic pe fiecare nară câte douăzeci și cinci de centimetri, ca și cum ar fi vrut să stingă, suflând, vreo cincizeci de lumânări de pe tortul de la ziua de naștere. În tot timpul acesta din nări Îi atârna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
hotelului Plaza, inundat de primele raze ale soarelui de dimineață. Era Într-o stare de tensiune extremă. Depășise cu mult doza maximă, ajungând Într-o stare de tensiune și nesiguranță pe care numai cei care trecuseră prin așa ceva o puteau pricepe. Sentimentul acela de deprimare provocat de consumul de cocaină mi se pare mai teribil decât cel pe care-l resimți după ce consumi LSD. În cazul unei depresii cauzate de LSD, e suficient să-ți injectezi niște heroină și ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Dacă ar fi fost vorba de un alt bărbat, probabil că ar fi ajuns să-mi care bagajele Într-o stațiune de schi, sau ceva asemănător. Fresca sau simfonia nu era rezultatul Încăpățânării oarbe, ci era chiar acea Încăpățânare. Mă pricepeam mult mai bine decât el să descopăr lucruri noi și apoi să le transform În ceva sofisticat. Bărbații nu au capacitatea de a disocia esența lucrurilor. De exemplu, dacă le vorbești despre ochelari de soare, nu le vine În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și pe Reiko să danseze. Era imposibil să se descurce doar pe baza clienților ei, avea nevoie de ceva care să-i susțină mândria de regină neîncoronată. Chiar și acum, dacă e vorba de dansuri nu prea dificile, Keiko se pricepe mai bine decât Reiko. Dar, vezi tu, au constituții fizice total diferite. Keiko obosește repede, e genul de femeie agitată, cu toții nervii vibrând, și Îi este imposibil să reziste la un spectacol de două săptămâni. Reiko e exact opusul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
zici că n-are nimic Înăuntru. Dezagreabil să te uiți la el, Într-un mod ciudat. Ei, cam așa era și tipul ăsta. — Eu nu-l cunosc prea bine pe Yazaki, dar era așa de celebru? — Yazaki era un tip priceput la toate. Cu toate astea, era un leneș fără pereche și nu-i plăcea să pună osul la treabă. Făcea numai chestii care necesită minimum de efort. A fost și fotograf și s-a plimbat În jurul lumii Încă din tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
acoperită de imprimeuri, pe care scria London Punk, un fel de halat cu care sunt Îmbrăcați pacienții din spitalele de nebuni... Cum Îi spune? Chestia aia cu mâneci lungi cu care Îți leagă efectiv corpul... — Cămașă de forță? — Exact! Te pricepi la cuvintele astea bizare! În orice caz, imprimeurile de pe Îmbrăcămintea ei erau stranii, ceva În genul tatuajelor pe care și le fac pe braț homosexualii skinhead. Mi-aduc bine aminte de ele pentru că, de Îndată ce le-am văzut, mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
doi se uitau fix la mine. Apoi bărbatul În canadiană scoase un oftat prelung, se ridică În picioare și Îmi aruncă liniștit În față: — Dacă tot ai venit În America, Învață măcar un pic de engleză! Nu pot să vă pricep deloc pe voi, japonezii. Dar ați face mai bine să nu vă puneți cu noi! Spunând acestea, Îi făcu semn bărbatului În impermeabil să se pregătească de plecare, apoi, Înainte de a ieși pe ușă, se Întoarse spre băiețașii din colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trăiască În New York numai prin tot felul de șmecherii. Credeai că scapi doar cu atât? Să pui botul la tot ce spune el și apoi să-mi transmiți mie exact ce-ai auzit? Gan e un snob, nici măcar nu se pricepe să mintă cu abilitate. De aceea, dacă ascultai cu atenție, erai În stare să Înțelegi ce se ascunde sub cuvintele lui. — Da, da, am repetat eu ca un valet pe care nu-l ducea mintea mai mult. — Vorbește! Spune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceilalți pui din cuib, dar părinții săi adoptivi continuă să-l hrănească. — Poate speră și ei că o să tacă și o să plece, am zis cu subînțeles, dar aluzia fu prea fină pentru obrazul gros al lui Bruno ca s-o priceapă. Mi-am aruncat ochii pe cuprinsul uneia dintre scrisori și apoi am citit-o din nou, mai atent. — Pur și simplu nu vor să bage de seamă. Ce corespondență e? — Hmm? A, niște cecuri. — Binecuvântată fie ziua care aduce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și adresa ta pe el, poți fi sigur că îți va parveni. — Îmi amintesc, zise el aprinzându-și pipa și întorcându-se la Völkischer Beobachter. L-am privit cum îl citea și, stăpânit de confuzia celui care nu reușește să priceapă, i-am zis: — Ai putea la fel de bine să aștepți după crainicul orașului decât să afli vreo știre adevărată din ăla. — E adevărat. Dar îmi place să citesc ziarul dimineața, chiar dacă e un munte de rahat. Așa m-am obișnuit. Câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
De ce aș da cu piciorul la toate astea pentru plăcerea de a fi din nou în poliție? — S-ar putea să nu prea ai de ales. Heydrich crede că i-ai putea fi de folos dacă te întorci în Kripo. — Pricep. Din vreun motiv anume? — E un caz de care vrea să te ocupi. Sunt sigur că nu trebuie să-ți spun eu că Heydrich își ia foarte în serios fascismul. În general, obține ceea ce vrea. — Care-i treaba cu cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prin cap să treacă pe roșu. Au plămânii putrezi pentru că aerul nu e bun și pentru că fumează prea mult, și au un simț al umorului care pare plin de cruzime dacă nu-l înțelegi și chiar mai crud dacă-l pricepi. Își cumpără vitrine Biedermeier scumpe, la fel de solide ca blocurile de locuit, și apoi atârnă în interiorul ușilor de sticlă perdeluțe care să ascundă vederii tot ce țin în ele. Este un amestec excentric tipic de ostentativ și privat. Cum mă descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ar putea fi? — Greu de spus. Deplasări. Șpăgi. Orice care poate duce la o informație. Primiți chitanțe pentru tot, mai puțin pentru șpăgi. Aici mă tem că va trebui să mă credeți pe cuvânt. — Ei bine, să sperăm că te pricepi să apreciezi pentru ce merită să plătești. — N-am avut plângeri. Și presupun că vrei un avans. Îmi dădu un plic: — Înăuntru vei găsi o mie de mărci. Consideri mulțumitoare această sumă? Am aprobat din cap. — Vreau, desigur, o chitanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
va fi să-i spună acestui șantajist să se ducă dracului și să nu dea banii. Asta ar duce aproape sigur la arestarea lui. Reinhard e fiul meu, și ca mamă îl iubesc nespus, dar e un prost care nu pricepe deloc chestiunile pragmatice. Bănuiesc că indiferent cine e cel care mă șantajează, posedă o abilă cunoaștere a psihologiei umane. Înțelege ce simte o mamă văduvă pentru unicul ei fiu - mai ales o mamă bogată și foarte singură ca mine. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui. — Ei, și tu, haide, privește partea bună a lucrurilor. Or să-l învețe să conducă și să se ocupe de un motor. Or să-l transforme într-un nazist, desigur, da’ cel puțin va fi un nazist care se pricepe la ceva. Stând pe bancheta din spate a taxiului care mă ducea înapoi în Alexanderplatz, unde-mi lăsasem mașina, am meditat la faptul că perspectiva ca fiul său să dobândească o calificare în mecanică nu era, probabil, cine știe ce consolare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]