KorAP: Find »[drukola/base=prunc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...222 >

5,549 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227

VI-a Școala Gimnazială ”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Vis Stătea întins pe pat când... Era negură... dintr-o dată se limpezește totul. Da, „copilul” era cufundat într-un vis. Printr-o breșă se vedea foarte deslușit Tărâmul Copiilor. Pruncul a picat în visul cel bun. O dată-n viață va fi, cum se zice, „în centrul atenției”. Pe chipul său este zugrăvit un zâmbet larg. Înțelegea de ce animalele săltau în jurul lui, sirene îl împodobeau cu ghirlande din Hortensie, cu ochelari

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
țesute în stative de care le mai are și bunica în sipet. După aceea părintele, ciocnește cu gospodarii un pahar cu vin iar nouă ne este dat suc și colăcei. Nu lipsesc bomboanele și iconițele cu Maica Domnului și Nașterea Pruncului Iisus. Se vede treaba că tot gândindu-mă la buhai și omul de zăpadă, am uitat de celelalte obiceiuri din sat care au loc cu o săptămână în urmă, aici în sat: anume, sacrificarea porcului înaintea de venirea lui Moș

Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv (2013) [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

fost ea dar, Înainte de plecarea mea În călătorie, Siloa nu era decât una care Încă nu era mamă. Una care Încă nu era mamă și pe care noi, toți oamenii de pe pământul nostru, am fi dorit s-o facem mama pruncilor noștri. Toți am fi vrut asta. Numai că unul precum Krog nu scotea nici sunete măcar. Pe vremea aceea, pe când bietul Moru se căznea de dimineață până seară să facă tot mai multe cuvinte, Îmi spuneam așa: măi, Krog, măi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să adorm. M-am străduit să alung acest gând, deși știam că multă vreme n-o să fiu În stare să mă țin departe de el și atunci mi-am amintit de Siloa. Cum aș fi vrut s-o fac mama pruncilor mei. Însă, nici asta n-a fost bine pentru că așa mi-am amintit că o văzusem cu acel om care nu eram eu. Mi s-a chircit inima. Parcă aveam un abur dureros În burtă. Aburul acela era un alt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mamut când o spinteci. Oamenii din jur pufniră În râs. Oameni? Nici pomeneală! De jur Împrejur erau numai femei, numai și numai femei. M-am scuturat și am dat să mă ridic În capul oaselor, dar eram moale ca un prunc și m-am prăvălit la loc. - Frig! Tare frig, am rostit În minte și una dintre femei se apropie de mine și-mi puse capul În poală. - Hai, hai, mă Îndemnă ea cu cuvinte. Îmi puse la gură o piatră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
noi, slobozind un răcnet ascuțit, care cutremură crângul. Tată care i-ai făcut pe toți cu boașe, m-am rugat cu același glas tunător și mi-am Înfipt mâna cu putere Între pășitorii groși ai uriașului. De-aici Îți pleacă pruncii, de-aici Îți vine și moartea, am rostit cu glasul meu gros, cu cuvintele mele grele, iar uriașul se chirci cât ai clipi din ochi. Enkim Îl mai izbi cu un bolovan În cap dar, nu aveam timp de pierdut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
nu pe Enkim! Am strâns din dinți. Cum să-l las pe cel care mă trecuse apa care curge mereu? Cum să-l las singur pe prietenul lui Krog? - Așa e trocul ăsta al tău, măi Krog, Îmi strigă. Fugi! Pruncii de acasă și din Runa o să vorbească cu vorbe de-ale tale! Fugi! Tată care poate că nu ești, am grăit eu adânc, dar am zbughit-o fără să mai privesc Îndărăt. M-am trezit pe un povârniș care cobora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
da, se asemuiau cu niște vârfuri de suliță dar, ca să-ți spun cum erau ele cu adevărat, ar trebui să Înșirui Într-o singură răsuflare mult mai multe cuvinte decât fuseseră meșteșugite pe atunci. Oamenii aceia uriași mă Îmbrânciră prin fața pruncilor și a femeilor lor și mă scoaseră În afara satului. N-am mai apucat decât să văd cum acele acoperișuri pe care nu le pot pune În vorbe se sprijineau pe niște pari groși și afumați care se ridicau din vetre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
a Încolțit În suflet speranța, că doar nu era să mă ia Umbra chiar atât de aproape de munți... Of, of, numai pe muntele lui o să moară Krog atunci când i-o veni sorocul, iar Siloa, oricui Îi va fi făcut ea prunc, o să-i răspândească cenușa În vânturile aspre ce bat dinspre Răsărit. Așa va fi, iar Moru, Vindecătorul oamenilor-lupi, va veghea să fie așa. M-am uitat la cel ce mă păzea și i-am arătat degetele. - Unu, doi, trei, patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
de treabă prin casă, dar nu izbutise să ducă nimic până la sfârșit. Plecase după apă, dar se Întorsese cu burta din piele pe jumătate goală. După o vreme, se așezase lângă Enkim și rămăsese pe gânduri. Apoi zisese: - Voi avea prunc. Știu. De-aia m-a ales Vinas pentru tine. Mai ai alți prunci? - Mai am. - Eu nu, zise ea și iar se cufundase În gânduri. Începuse din nou ploaia, de ziceai că se rup cerurile. Se băgaseră unul lângă celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
după apă, dar se Întorsese cu burta din piele pe jumătate goală. După o vreme, se așezase lângă Enkim și rămăsese pe gânduri. Apoi zisese: - Voi avea prunc. Știu. De-aia m-a ales Vinas pentru tine. Mai ai alți prunci? - Mai am. - Eu nu, zise ea și iar se cufundase În gânduri. Începuse din nou ploaia, de ziceai că se rup cerurile. Se băgaseră unul lângă celălalt În culcuș și se Însoțiseră din nou. A doua zi, Enkim o Întrebase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-l salveze pe Krog. Runa nu-i răspunsese. Îl lăsase pe Enkim În casă și ea pornise prin sat. Se Întorsese abia pe la prânz, cu ochii roșii de plâns. - Ce zici? Crezi că ucigașul ăla de Krog o să ne Învețe pruncul să vorbească asemenea Tatălui din Cer? - Krog vrea să ne Învețe pe toți să vorbim astfel. De-aia l-a trimis Moru ăla În călătorie. - Și cât trebuie să umble Krog așa? Trebuie să se Întoarcă la Moru iute-iute? - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
din nou. - Nici Vinas, nici celelalte, nu vor să audă Încă de vorbe. Cică să așteptăm. Să vedem ce se Întâmplă. Oricum, nici una n-o să vină să-l scoatem pe Krog din mâinile uriașilor. Măi, Enkim, măi, eu vreau ca pruncul nostru să vorbească precum Tatăl, așa cum l-am auzit În minte pe Krog. De aceea, am să vin cu tine ca să-l salvăm. Crezi că o să aștepte nițel când o fi să se nască pruncul nostru? Cât să Încep să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Enkim, măi, eu vreau ca pruncul nostru să vorbească precum Tatăl, așa cum l-am auzit În minte pe Krog. De aceea, am să vin cu tine ca să-l salvăm. Crezi că o să aștepte nițel când o fi să se nască pruncul nostru? Cât să Încep să-i dau țâță, ca după aia o luăm din nou la drum... - Krog e om cinstit. N-ai să mai vezi vreodată un ucigaș ca el, măi Runa. Puseseră totul la cale Încă din noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
unor oameni. Runa a recunoscut imediat chiotele ușoare ale suratelor ei, amestecându-se cu horcăiturile repezite și bolovănoase ale uriașilor. - O să pună mâna pe noi, zise Enkim. Din cauza mea. Lăsați-mă aici. Tu ai treaba ta, Krog, iar tu ai pruncul, Runa. Am clătinat din cap odată cu Runa și i-am făcut semn să tacă. Nici să geamă nu mai putea de acum, săracul! - Încotro? am Întrebat-o pe Runa. - N-am mai fost niciodată pe aici. Doar În povești am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
culcușul din crengi În care zăcea Enkim și târându-ne pe toți pe firul bezmetic al apei. Doar atunci am zărit pe mal, chiar lângă locul În care stătuse Întins prietenul meu, un morman de mâl precum un mormânt de prunc abia născut, În care erau Înfipte trei pietre de prundiș. Peste cele trei pietre era pusă o a patra piatră, plată, ca un acoperiș mărunt, cu vârful ațintit În josul apei care curge. Pe când apa ne ducea la vale, am apucat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
uriași se avântară În apă În timp ce alții, pe mal, se și apucaseră să rupă crengi și să caute bulumaci, Îndemnați de Vinas și de Vindecătorul care dorise să mă dea Umbrei. - Blestemată fii, Runa! auzirăm glasul ascuțit al lui Vinas. - Pruncul meu o să grăiască pe gură! răcni Runa, ridicând pumnul deasupra capului. Apoi, nu-i mai văzurăm pe urmăritori căci apa se năpusti iar Într-o trecătoare, după care făcu un cot care aproape că-l smulse pe Enkim dintre noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Minos mă duse până În apropierea unor tufe frumos mirositoare, Încărcate cu flori de culoarea soarelui ce apune la sfârșitul verii. Lângă flori: o lespede de mâl uscat, o cărămidă cum i-ar fi spus Dilc. Era cam cât mormântul unui prunc născut mort. În cărămidă erau Înfipte trei pietre ascuțite, iar peste acestea era pusă o a patra piatră care avea vârful Îndreptat spre Apus. În nisipul din jur se vedeau urmele adânci ale pășitorilor ciopliți de Selat pentru prietenul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
să mergem tot mai departe. Sorocul Runei se apropia și, dacă tot era să răspândesc vorba lui Moru printre Vindecători, puteam s-o fac oriunde se aflau neamuri, deci și la Miazăzi, unde căldura era tocmai bună pentru Runa și pruncul ei nenăscut Încă. După ce am trecut de munte, am văzut cum pământul se Întindea din nou spre Răsărit, lăsând Marea cea mare și rece pe mâna noastră tare. Am dat să coborâm când, zărirăm În spatele nostru, tare-tare departe, nori de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
spre Vindecător. Am Înțeles că Runa nu mai avea mult, dar că nu avea să nască În noaptea aceea. Pfuuh, dar Siloa? Dacă bărbatul ăla o Împuiase În ziua În care plecasem, trebuie că Siloa născuse deja. Ce fel de prunc o fi având? Era băiat, era fată? Scăpase oare de Îmbrățișarea Umbrei, cea care lua mulțime de prunci În primele zile după ce făceau ochi? Of, of, oare cum mai era acum pe la mine pe acasă, În munții mei? Frig, viscol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
aceea. Pfuuh, dar Siloa? Dacă bărbatul ăla o Împuiase În ziua În care plecasem, trebuie că Siloa născuse deja. Ce fel de prunc o fi având? Era băiat, era fată? Scăpase oare de Îmbrățișarea Umbrei, cea care lua mulțime de prunci În primele zile după ce făceau ochi? Of, of, oare cum mai era acum pe la mine pe acasă, În munții mei? Frig, viscol, ploaie? - Sigur e viscol, râse Vindecătorul. Eu țin șirul soarelui pe un băț, că așa mi-a rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
În peșteră. Uite! - Îmi arătă și blănurile pe care le purtam cu toții pe spinare. La tine, acolo de unde vii, mai spuse el, trebuie că a Început viscolul. Siloa e o femeie zdravănă? I-am spus că da. - Atunci, poate că pruncul ei are noroc, chiar dacă s-a născut pe viscol, spuse Vindecătorul. Mda. Dacă te-ai gândit la Siloa, sigur ești Krog. Așa e rămas: Krog să umble ca prostul pe drumuri, iar Siloa să se bucure În liniște de culcușul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cu părul blond și piele albă, din cei ce trăiesc numai prin păduri. Laolaltă cu ei sunt și oameni din munții tăi de acasă. Dacă o să pună mâna pe tine, o să-ți spună ei ce e cu Siloa și cu pruncul ei. Râse, iar oamenii lui râseră și ei, deși nu pricepuseră mai nimic. Runa oftă, iar Enkim privi În pământ. - De unul Scept, ai auzit? mă Întrebă Vindecătorul deodată. Am făcut semn că da. - L-am și văzut, am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Dar cu cei care au auzit de tine și așteaptă vestea de la tine, ce-o să faci dacă te lași păgubaș? - Ne treci apa, sau nu? i-am retezat-o atunci. - N-am terminat Încă vorbele cu care Începe trocul. Cu pruncul ei, mi-o arătă el pe Runa, ce ai de gând? - Pruncul meu o să Învețe să vorbească cu gura, răspunse Runa În locul meu. O să fie primul care Învață să vorbească de la Însuși Krog. - Femeie! - se Înfurie Vindecătorul. Treaba asta trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tine, ce-o să faci dacă te lași păgubaș? - Ne treci apa, sau nu? i-am retezat-o atunci. - N-am terminat Încă vorbele cu care Începe trocul. Cu pruncul ei, mi-o arătă el pe Runa, ce ai de gând? - Pruncul meu o să Învețe să vorbească cu gura, răspunse Runa În locul meu. O să fie primul care Învață să vorbească de la Însuși Krog. - Femeie! - se Înfurie Vindecătorul. Treaba asta trebuie să mi-o spună chiar mutul! - O să-l Învăț să vorbească, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]