4,155 matches
-
presupune studiul unor complexe probleme socioeconomice, anatomo-fiziologice, medicale și de filosofie umanistă. Cursul „cum înfruntă omul adversitățile?” presupune o investigație pretențioasă în problematica religiilor, psihologiei, istoriei, literaturii. Curriculumul „în miez” (core curriculum): conceptul de core curriculum este folosit în literatura psihopedagogică în mai multe sensuri. În orice curriculum există un „miez” sau „nucleu”. De exemplu, în „curricula centrate pe discipline” acesta este, tradițional, alcătuit din limba maternă, chimie, matematică, fizică și chiar discipline socioumane. Există un core al curriculumului primar și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
impuse de societate, cerute de trebuințele celui care învață; 7. este orientare controlată. Orientarea în educație, în profesie, în viață, toate țin de core și profesorii trebuie să asigure această ghidare. Curriculumul „ascuns” (hidden curriculum) este din ce în ce mai invocat în literatura psihopedagogică a ultimelor decenii. (Postmoderniștii, în orice caz, au făcut mare zarvă în legătură cu el.) Termenul desemnează valorile asimilate „subliminal” de către tineri prin influențe socioeducative de tip informal sau nonformal. Curriculumul „ascuns” nu este specificat în planurile de învățământ sau programele școlare
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a fost abandonată în favoarea inventarului de demersuri intelectuale transdisciplinare propus de L. D’Hainaut (asupra căruia vom reveni în acest capitol). Trebuie să facem totuși precizarea că „pedagogia prin obiective” și dezvoltarea curriculară prin taxonomii preconstituite de obiective în literatura psihopedagogică au întâmpinat și numeroase critici. Acestora li se opune așa-zisa pedagogie by men („prin oameni”). Criticilor aduse de reprezentanții „pedagogiei prin oameni” le-a răspuns J.W. Popham (1968). Întrucât, în pedagogia modernă, problema este abordată ca tematică distinctă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
reforma curricularătc "12.10. Optimizarea curriculumului și reforma curriculară" Sunt oare sinonime expresiile „optimizarea/dezvoltarea curriculumului” și „reformă curriculară”? Unii cercetători, inclusiv din România, sunt tentați să răspundă afirmativ la această întrebare. Contribuie la aceasta și faptul că în literatura psihopedagogică anglo-saxonă expresia curriculum developement este folosită și în sensul mai larg de „reformă curriculară”. Mai minuțioși însă, unii autori disting cu îndreptățire între aspectul „tehnic” al reformei curriculare și ansamblul metodologic al acesteia, care nu se reduce doar la simpla
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o componentă a unui ansamblu mai larg, reforma educațională, deci se supune regulilor metodologice ale acesteia; b) componenta esențială a reformei educaționale este de ordin managerial și organizatoric și o subordonează pe cea tehnică, chiar dacă se bazează pe ea. Literatura psihopedagogică anglo-saxonă folosește, în acest sens, expresii precum „managementul schimbării în educație” (educational change management) sau „managementul schimbării curriculare” (curriculum change management). Nu are rost să analizăm dacă aceste expresii pot fi echivalate cu „dezvoltare curriculară” sau „optimizare curriculară”, cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
redescoperită în anii ’80, din perspectivă postmodernă, când J. Pagano (1981) i-a dezvăluit sensurile curriculare și paideutice profunde 13. 13.4. Nașterea „curentelor curriculare distructive”tc "13.4. Nașterea „curentelor curriculare distructive”" În aceeași decadă au apărut două curente psihopedagogice noi pentru gândirea educațională americană care s-au dovedit de-a dreptul „ucigașe” pentru miturile modernismului curricular. În 1961 a avut loc o conferință, care a durat trei zile, sponsorizată de Departamentul pentru Curriculum al Columbia University. La întâlnire au
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în societatea modernă și în postmodernitate: mesajele „academice” pe care le conțin curricula moderne cu privire la sex și inegalitatea sexuală; „construcția” socială a sexului; „efeminarea societății”; „efeminarea bărbaților” în modernitate și postmodernitate; cunoașterea intersubiectivă; relațiile simbiotice dintre mamă și copil; problematica psihopedagogică a „împreunării”; pornografia; erotismul; posibilitatea întemeierii unei pedagogii a reciprocității; sexul și căutarea identității; statutul sentimentalismului și al esențialismului în cunoaștere; misoginia curriculară; androcentrismul curricular; etnografia feministă; curriculumul ca text homosexual; profeminismul masculin în școli ș.a. Postmodernismul feminist a anticipat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ratei de absolvire a liceului. Capitolul III: Adaptarea școlară 3.1. Nevoia de adaptare la cerințele vieții școlare Adaptarea copilului la procesul instructiv educativ la noile condiții de viață, de mediu fizic și social din școală este o impresionantă cerință psihopedagogică și medico-socială necesară menținerii și perfecționării integrității și (perfecționării integrității) echilibrului morfofuncțional, psihomoral și social al elevului. Este important ca fiecare școlar să se acomodeze rapid și ușor noilor cerințe, să se conformeze acestora fără turbări biopsihosociale. Modul în care
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
și al tulburărilor de vorbire. Capacitatea de comprehensiune este slabă. Caracterul veridic al deosebirilor dintre elevii cu dificultăți de adaptare și cei adaptați optim solicitărilor instructivi educative sunt confirmate de către cadrele didactice cărora li s-a cerut informații despre caracteristicile psihopedagogice individuale implicate în procesul adaptării școlare. Acestea se referă la particularitățile capacității de învățare, la nivelul de organizare a activității, nivelul deprinderilor școlare. Elevii cu manifestări dezadaptive prezintă dificultăți de integrare și soluționare optimă în cadrul cerințelor școlare din cauza limbajului că
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
ale mediului înconjurător environnement-ului în cadrul cărora o pondere însemnată revine înseși construcțiilor școlare. Creșterea, dezvoltarea și formarea psihofizică normală a copilului sunt condiționate în bună măsură de instruirea și respectarea unui regim de muncă și odihnă sănătos potrivit unor cerințe psihopedagogice și medicale dozate rațional. Statutul de școlar al copilului impune o nouă distribuire a timpului său. Copilul de 6 ani școlar fiind, are încă nevoie de mișcare, de alegere, de joc liber în casă, în curte, în locuri special amenajate
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
dobândite, mecanismele de producere a rhinolaliei, angajează terapeutul în explicarea etiopatogenetică neurofiziologică și fenomenologică, activitate pe care autoarea cărții a stăpânit-o și aplicat-o diferențiat la un înalt nivel deontologic. Ca un important aspect științific, din punct de vedere psihopedagogic și terapeutic este faptul că a remarcat la acești copii - spre deosebire de debilul mental - că elaborarea, structurarea și dezvoltarea limbajului este determinată nu numai de aspectul clinic al despicăturii elementelor interesate în articulare, ci și de alți factori de influență. În
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Orice vorbire pe nas este etichetată rhinolalie, indiferent de cauzele, factorii, condițiile și mai ales indiferent de relațiile care există între limbaj, vorbire și funcționalitate psihică. Acest fenomen îmbracă o patologie complexă și diversă a manifestărilor verbale cu importante implicații psihopedagogice și sociale. 1.2. Etiopatologie și frecvență După criteriul etiopatogenetic și în ordinea frecvenței, tulburările rhinolalice sunt consecința despicăturilor de boltă și văl palatin cu care unii copii se nasc. Ele se întâlnesc deseori în afecțiunile dobândite ale palatului: orificii
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
numai în condiții de terapie complexă. Cicatricile postoperatorii, insuficiența velară, precum și tulburările fono-articulatorii consecutive influențează viața de relație a copilului, dezvoltarea psihicului și a intelectului. În contextul acestor probleme recuperarea funcțională necesară integrării sociale prezintă o importanță majoră cu implicații psihopedagogice ce impun un studiu amplu și multilateral de soluționare. Trecerea succintă în revistă a principalilor factori determinanți ai organogenezei malformațiilor de care ne ocupăm, au o semnificație cu valoare probabilistică în organizarea mintală și psihică a copilului. Deși sunt autori
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și de emisie sonoră, pentru a recupera la vârsta formării și dezvoltării limbajului latura cea mai importantă a exprimării verbale - fonetismul. PARTEA A III-A ASPECTE PSIHO-PEDAGOGICE ALE TERAPIEI COMPLEXE CONTRIBUȚII TEORETICE ȘI PRACTICE. CAPITOLUL VI STUDIUL EXPERIMENTAL AL SISTEMULUI PSIHOPEDAGOGIC DE EDUCARE ȘI REEDUCARE FONETICĂ A VORBIRII SPECIFICE DESPICĂTURILOR CONGENITALE DE BUZĂ, BOLTĂ ȘI VĂL PALATIN „Nu este suficient să constați că într-o sistemă de terapie sunt necesari „n” factori cu potențiale diferite reeducaționale ci foarte important sub raport
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
Ei pot să se integreze condițiilor impuse de progresul social contemporan, de industrializarea modernă, reușind să se pregătească pentru toate sectoarele de muncă. Datele statistice raportate la un grup de 302 subiecți care au format lotul experimental privind eficiența activității psihopedagogice de integrare socială este edificatoare. 69,5% din acest lot sunt elevi ai școlilor generale de mase cu rezultate bune la învățătură, 5% studenți, 7% cu pregătire medie și superioară, 12% muncitori calificați pentru industrie și munci agricole și numai
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
și văl palatin pentru realizarea programului de exerciții în familie, terapia organizată de reeducare fonetică fiind practic realizabilă începând de la vârsta de 4 ani. Între 4-6-7 ani se desfășoară o activitate logopedică intensivă alături de mamă, la cabinet, în lecții organizate psihopedagogic, în scopul obținerii unor bune rezultate, pentru ca astfel copilul rhinolalic să poată fi redat școlii și familiei cu posibilități normale de integrare psiho-socială. CAPITOLUL VII UNELE PROBLEME METODOLOGICE DE PRINCIPIU ÎN TERAPIA COMPLEXĂ A RHINOLALIEI „Despicăturile congenitale labio-maxilo-palatine pot fi
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
buco-maxilo-facială, vol. II. Litogr. I.M.F., București, 1976. 154. Popescu, V., Stieber, C., Gall Cornelia, Ghițescu Iulia Cu privire la factorii familiali în geneza malformațiilor congenitale labio-maxilo-palatine. Studii și Cercetări de embriologie. Seria embriol., București, 1964, ½, p. 8-9. 155. Popescu P. Neveanu Studii psihopedagogice privind dezvoltarea copiilor între 3-7 ani, București, editura didactică și pedagogică, 1970, p. 235-261. 156. Portman Michel, Les centres des phonoaudiologie. Rééducation orthophonique, 40, 1968, p. 447. 157. Pufan, C. Aspecte ale relațiilor dintre gândire și limbaj, la copiii cu
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
pentru profesori 86 Capitolul IV Metode de cunoaștere a elevilor Ă Cornel Havârneanu 88 1. Necesitatea și dificultățile cunoașterii psihologice a elevilor 88 2. Metode de cunoaștere 91 3. De la evaluarea psihometrică la evaluarea potențialului de învățare 100 4. Fișa psihopedagogică 103 Capitolul V Devierile comportamentale și combaterea lor Ă Tiberiu Rudică 105 1. Precizări terminologice 105 2. Forme ale inadaptării școlare și factorii care le explică 107 3. Aspecte psiho-pedagogice privind profilaxia comportamentului deviant al elevilor 115 Partea a II
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
țară 175 7.2. „Școlile active” de la începutul secolului XX 176 7.3. Dezvoltarea gândirii în centrul atenției actualelor școli din Occident 177 Capitolul X Comunicarea didactică Ă Luminița Iacob 181 1. Precizări conceptuale 181 2. Forme ale comunicării. Implicații psihopedagogice 182 2.1. Verbal, paraverbal și nonverbal 184 2.2. Comunicarea accidentală, subiectivă și instrumentală 187 2.3. Implicații psihopedagogice 188 3. Comunicarea didactică 190 4. Retroacțiuni ale comunicării didactice 192 4.1. Delimitări conceptuale 193 4.2. Taxonomia feed-back-ului
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
din Occident 177 Capitolul X Comunicarea didactică Ă Luminița Iacob 181 1. Precizări conceptuale 181 2. Forme ale comunicării. Implicații psihopedagogice 182 2.1. Verbal, paraverbal și nonverbal 184 2.2. Comunicarea accidentală, subiectivă și instrumentală 187 2.3. Implicații psihopedagogice 188 3. Comunicarea didactică 190 4. Retroacțiuni ale comunicării didactice 192 4.1. Delimitări conceptuale 193 4.2. Taxonomia feed-back-ului 194 Capitolul XI Aspecte motivaționale ale învățării în școală Ă Andrei Cosmovici 199 1. Caracterizarea motivației 199 2. Motive fundamentale
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Talentul și experiența îi ajută mai eficient pe cei deja inițiați teoretic. Aceștia vor ști de ce fac ceea ce fac, ce resurse activează, până unde pot merge, ce riscă. Dacă unei solide pregătiri de specialitate i se alătură o bună formație psihopedagogică, marja de libertate a exprimării profesionale crește semnificativ. Într-o formulare plastică, diferența este comparabilă cu acea dintre două nave, potențial egale, dar care au un randament semnificativ diferit deoarece navighează în condiții deosebite: prima, tatonând printre neguri cu radarul
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
orizont. El este indispensabil plasării corecte a profesorului, ca specialist al formării, față de această problematică. A doua țintă vizată este tentativa de a oferi o succintă inițiere în psihologia vârstelor școlare (3). Mai puțin teoretizant și cu sugestii de acțiune psihopedagogică, subcapitolul încearcă să transpună în pagini de carte ceva din „pulsul clasei”. 1. Factorii dezvoltării ontogeneticetc " 1. Factorii dezvolt\rii ontogenetice" Referitor la identificarea factorilor implicați în dezvoltarea umană, întâlnim o convergență principială, chiar dacă planul analitic se prezintă diferit. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
să transpună în pagini de carte ceva din „pulsul clasei”. 1. Factorii dezvoltării ontogeneticetc " 1. Factorii dezvolt\rii ontogenetice" Referitor la identificarea factorilor implicați în dezvoltarea umană, întâlnim o convergență principială, chiar dacă planul analitic se prezintă diferit. Astfel, în literatura psihopedagogică românească sunt discutați ca factori ai ontogenezei ereditatea, mediul și educația, în timp ce literatura occidentală se ocupă de raportul „nature Ă nurture” (cea anglo-saxonă) sau „hérédité Ă milieu/environement” (cea franceză). Semnalarea acestor nuanțări prilejuiește observația că, în fond, delimitările categorice
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
principale ale caracterului, implică metode și tehnici specifice. Complexitatea și unicitatea ființei umane nu permite formularea și recomandarea unei singure strategii. Fiecare domeniu al vieții are particularități și limite practic imposibil de cuprins în scheme teoretice (Neacșu, I., 1990). Literatura psihopedagogică destinată acestui subiect este relativ restrânsă. Unele încercări sunt legate mai ales de motivație, interese, aspirații și atitudini, privite ca factori motivatori în contextul activităților școlare. Comunicarea de tip persuasiv, metodele directe implicând condiționările clasice și operante, și unele metode
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
anumit gen de comportament, chiar dacă aceasta ar conduce pe termen mai lung la o recompensă considerabilă. Aceste principii, împreună cu cele rezultate din paradigma condiționării clasice, de tip pavlovian, fundamentează în egală măsură tehnici psihoterapeutice și demersuri educative. Dintr-o perspectivă psihopedagogică, principiile anterior expuse (discutate de multe ori prin prisma motivației învățării) conduc la o serie de considerații: 1. Cunoașterea rezultatelor. Dacă rezultatele intermediare sunt comunicate elevilor, acestea se constituie în factori recompensativi ce fixează conduita de succes. 2. Fixarea obiectivelor
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]