3,990 matches
-
un raion mai mic, în fața înălțimilor Seelow. "Frontul al 2-lea Belorus" s-a mutat într-un sector la nord de înălțimile Seelow, sector părăsit de "FB1". Pe durata redesfășurării de forțe au rămas spații neacoperite de sovietici, pe unde rămășițele "Armatei a 2-a" germane scăpate din încercuirea de la Danzig au reușit să se strecoare traversând Oderul. La sud, generalul Ivan Konev a mutat greutatea atacului Frontul 1 Ucrainean (FU1) din Silezia Superioară la nord-vest de râul Neisse. Cele trei
Frontul de Răsărit (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/298322_a_299651]
-
sau chiar ocultat. În acest context, Românii sud-dunăreni apar ba ca "imigranți de origine nord-dunăreană" în țările balcanice (unde sunt totuși menționati încă din secolul VII, în episodul "Torna fratre" din Teofan Spovednicul și din Theofilact din Simocatta), ba ca "rămășițe răzlețe a unei latinități sud-dunărene strămutată tardiv în nordul Dunării" (teoria istoriografiei mahiare, inițiată de Robert Rössler), ba ca "greci latinizați" fără nici-o legătură cu Românii (teoria istoriografiei elene, care nu ține nici-un cont de realitatea unui ansamblu lingvistic roman
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
vota noi impozite pentru războaiele propuse. O importantă particularitate a revoluției engleze a fost faptul că ideologia ei a îmbrăcat o formă religioasă. Mișcarea îndreptată împotriva Bisericii Anglicane este cunoscută sub denumirea de puritanism. Puritanii urmăreau "purificarea" bisericii de toate rămășițele catolicismului, îndeosebi suprimarea episcopatului și introducerea în forma cea mai exactă a calvinismului. De asemenea cereau cult religios și o viață simplă, fără strălucire, respectarea libertăților civile. Puritanii s-au împărțit treptat în două grupuri: presbiterienii și independenții. Primii, grupând
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
fii lui Pompei, Gnaeus Pompeius și Sextus Pompeius, alături de Titus Labienus, fostul nunțiu propraetorian al lui Cezar ("legatus propraetore") și al doilea în comandă în Războiul Galic, supraviețuiesc bătăliilor din Spania. Cezar a pus sub urmărire și a înfrânt ultimele rămășițe ale opozanților în Bătălia de la Munda în martie 45 î.Hr.. În tot acest timp, Cezar a fost ales pentru al treilea și al patrulea său mandat în poziția de consul în anii 46 î.Hr. (alături de Marcus Aemilius Lepidus) și 45
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
element situat în exterior, la o distanță de câteva sute de metri, forma brâul de ziduri din piatră, tot în formă de pătrat, cu bastioane la colțuri. Din acestea nu ne-au rămas decât puține urme, între care se remarcă rămășițele bastionului dinspre Crișul Alb, situat în gradina școlii. Zidurile erau înconjurate din trei părți de șanțuri cu apă, pe cea de a patra latură curgând Crișul Alb. Cucerită în 1658 din nou de turci, fapt relatat pentru importanța lui și
Ineu () [Corola-website/Science/297078_a_298407]
-
publicat nuvela Kir Ianulea, o versiune românească a piesei lui Niccolò Machiavelli, "Nunta lui Belfagor" ("Belfagor arcidiavolo"). În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
arterioscleroză. Rămășițele pământești sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof și depuse, la 14 iunie, în cavoul familiei, în prezența lui Gherea, a lui Delavrancea și a lui Vlahuță. Cinci luni mai târziu, la 18 noiembrie, sicriul cu rămășițele sale pământești a fost adus la București și, la 22 noiembrie 1912, s-a făcut înmormântarea la cimitirul Șerban Vodă. Cortegiul funerar, format la biserica Sf. Gheorghe, a făcut un ocol prin fața Teatrului Național și a continuat apoi drumul până la
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
în anul morții regelui Azaria și a continuat-o sub regii Ioatam (740 - 736), Ahaz (736 - 716) și Iezechia (716 - 687). Ideile de bază ale operei lui sunt: Dumnezeul lui Isaia este „cel sfânt”, Dumnezeu este singura realitate importantă, mesianismul, rămășițele - elita religioasă care este purtătoarea mesajului divin nealterat. Partea aparținătoare lui Isaia este partea capitolelor 1-39 și se împarte în: profeții privitoare la tribul lui Iuda și Ierusalim (1-12), profeții privitoare la neamurile păgâne (13-23), marele apocalips (24-27), amenințări care
Isaia () [Corola-website/Science/298059_a_299388]
-
au făurit și s-au prăbușit cariere, unele de mai multe ori. Nume celebre erau reprimate, atât "revoluționari" (printre ei: Isaac Babel, Vsevolod Meierhold), cât și "nonconformiști" (de exemplu: Osip Mandelștam). Alții, reprezentând atât "omul sovietic" (Arkadi Gaidar), cât și rămășițele Rusiei prerevoluționare (Constantin Stanislavski), au prosperat. Anumiți emigranți s-au reîntors în Uniunea Sovietică, precum Alexei Nicolaevici Tolstoi, în 1925, Alexandr Kuprin - în 1936, și Alexander Vertinski - în 1943. Trebuie amintit cazul Annei Ahmatova, care a suportat mai multe cicluri
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
000 și 5.000 î.Ch. de către vânători-culegători, ale căror unelte (răzuitoare, dălți, vârfuri de săgeți) au fost descoperite în 1973 de către Simran Nijjar. Așezările de fermieri au apărut între 3.600 și 2.600 î.Ch., care pe baza rămășițelor structurilor existente, par să fi fost permanente. Între anii 1.500 și 1.000 î.Ch. s-au dezvoltat atât tehnologia, utilizându-se fierul, ceramică și pietre șlefuite, cât și spiritualitatea, reflectată în rămășițele mormitelor. În partea de nord și
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
600 î.Ch., care pe baza rămășițelor structurilor existente, par să fi fost permanente. Între anii 1.500 și 1.000 î.Ch. s-au dezvoltat atât tehnologia, utilizându-se fierul, ceramică și pietre șlefuite, cât și spiritualitatea, reflectată în rămășițele mormitelor. În partea de nord și nord-vest a Burkinei Fâso au fost descoperite relicve ale Dogonilor, care au părăsit zona cândva între secolele XV și XVI, pentru a se stabili în zona stâncoasa Bandiagara. În partea de sud-vest a Burkinei
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
Troienilor se asociază cu Jupiter, dar au fost descoperiți câțiva, care orbitează cu Marte sau Neptun. Deși amplasarea lor în centura de asteroizi le exclude de la statutul de planeta, cele mai mari patru obiecte, Ceres, Vesta, Pallas, și Hygiea, sunt rămășițele protoplanetelor care au multe caracteristici comune cu planetele. Clasificarea generală a asteroizilor se bazează pe caracteristicile lor orbitale și descrierea spectrului luminii solare vizibile, care se reflectă la suprafața lor. Deși s-a reușit identificarea a zeci de mii de
Asteroid () [Corola-website/Science/298160_a_299489]
-
China mai devreme de anul 3000 î.Hr. Conform traditiei chineze, prima dinastie monarhică a fost Xia, care a apărut în jurul anului 2070 î.Hr. Dinastia a fost considerat mitică de către istorici, până săpăturile arheologice științifice de la Erlitou, unde au fost găsite rămășițe datând din epoca bronzului, în Henan în 1959. Însă rămâne neclar dacă aceste site-uri sunt rămășițele dinastiei Xia sau unei alte culturi din aceeași perioadă. Prima dinastie din China care a lăsat consemnări istorice, semi-feudala Shang, era poziționată de-
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
a apărut în jurul anului 2070 î.Hr. Dinastia a fost considerat mitică de către istorici, până săpăturile arheologice științifice de la Erlitou, unde au fost găsite rămășițe datând din epoca bronzului, în Henan în 1959. Însă rămâne neclar dacă aceste site-uri sunt rămășițele dinastiei Xia sau unei alte culturi din aceeași perioadă. Prima dinastie din China care a lăsat consemnări istorice, semi-feudala Shang, era poziționată de-a lungul Fluviului Galben, din estul Chinei, din secolul al XVII-lea î.Hr., până în sec XI î.Hr.
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
pe drumurile din interiorul Asiei Mici, unde au rămas fără hrană și apă și au fost, parțial, prinși de către turci. În octombrie 1147, la Dorylaeum, au fost masacrați, iar Conrad a fost unul dintre puținii care au scăpat cu viață. Rămășițele armatei romano-germane s-au alăturat armatei franceze la Niceea și au urmat lungul coastei anatoliene. Armata franceză era lipsită de disciplină și s-a înfruntat cu turcii. Ludovic a decis să divizeze armata, ducându-și curtea și cavaleria pe mare
Cruciadă () [Corola-website/Science/298175_a_299504]
-
redactată cu începere din secolul al VII-lea a. Chr. în Ierusalim, nu oferă însă exactitatea necesară unor reconstituiri istorice relevante. Relatarea cu privire la descendența lui Abraham din Haran (Gen. 12:4,5), conservă amintirea faptului că tribul lui Beniamin reprezenta rămășițele unui trib mai numeros care, potrivit „scrisorilor din Mari” (ca. 1720 a. Chr.), trăia în corturi în Mesopotamia de Nord. Izvoare istorice înregistrează în prima jumătate a mileniului al II-lea (ca. 1650 a. Chr.) și deplasări ale populației hicso
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
romană-herodiană a fost caracterizată prin orașe construite în jurul unui forum - intersecția principală a două mari străzi - Cardo (Nord-Sud) și Decumanus (Est-Vest). Orașele erau conectate printr-o rețea de străzi complexă, creată în scopuri economice și militare. Printre cele mai notabile rămășițe arheologice din această eră au rămas Herodium (la sud de Betleem) și Cesarea. 1891 - primul protest al notabililor arabi din Ierusalim adresat oficialităților otomane împotriva imigrației evreiești și a cumpărării de pământuri. 1897 - Primul congres sionist la Basel, în Elveția
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]
-
care îndrăzneau să lucreze în ac. Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită "zăpada zânelor", iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. Există o serie de obiceiuri în zona rurala legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
Descendența domnului a fost asigurată de copiii fiicelor sale și ai lui Constantin II, la mijlocul secolului al XIX-lea putând fi numărați peste două sute de urmași direcți în viață. În 2014, cu prilejul împlinirii a trei sute de ani de la martiriu, rămășițele pământești ale domnului au fost dezgropate și plasate într-o raclă, care este expusă la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București. Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (actualmente sat și comună în județul Olt). Era fiul
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
În 1985 au avut loc lucrări de consolidare ale mormântului, conduse de arheologul Panait I. Panait. În 12-15 mai 2014, cripta de la Biserica Sfântul Gheorghe Nou a fost deschisă din nou, fiind identificate trei sicrie; într-unul din ele erau rămășițele lui Constantin Brâncoveanu, un craniu cu urme corespunzând descrierii morții și celelalte oase dispuse sub formă de cruce (în alt sicriu erau oasele soției și ale unora dintre urmașii săi). Patriarhia Română a însărcinat cu această cercetare arheologică o echipă
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
a însărcinat cu această cercetare arheologică o echipă de la Muzeul Municipiului București, completată de două persoane de la Institutul de Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei Române. Cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la martiriul din Constantinopol, Biserica Ortodoxă Română a plasat rămășițele domnului într-o raclă, ritual descris de vicarul administrativ patriarhal Ionuț Corduneanu astfel: „Pregătirea pentru așezarea în raclă este una specifică sfintelor moaște și a fost făcută de preasfințitul părinte Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al arhiepiscopiei Bucureștilor. Astfel, osemintele domnitorului
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
moaștele de la Catedrala Patriarhală din București până la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, la eveniment participând patriarhul Daniel, membri ai Sfântului Sinod, sute de preoți și diaconi, monahi și monahii și mii de persoane. Drumul urmat a fost cel din 1934, când rămășițele voievodului fuseseră reînhumate după deshumarea din 1932. Racla va rămâne expusă în Biserica Sfântul Gheorghe Nou, cu excepția unor viitoare evenimente religioase. Contextul extern al domniei lui Brâncoveanu era definit de adversitatea a patru mari puteri, Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic, Polonia
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
le sucombă alte personalități, precum N. Iorga). În timpul războiului părăsește țara, pentru a se întorce în 1946. Întoarcerea sa, motivată de speranța unei noi implicări în viața politică, a fost întâmpinată atât de organele de presă comuniste cât și de rămășițele presei libere cu condescendență și sarcasm. În Monitorul Oficial al României. Partea 1, 114, nr. 226, 30 septembrie 1946 (p. 13B) este anunțată naționalizarea fermei C. Argetoianu, com. Breasta, județul Dolj, suprafața. 100 ha., fiind trecută în proprietatea și administrarea
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
numit și Gebeleizis. La fiecare patru ani, un războinic era sacrificat prin aruncare in trei sulițe In Grecia, in secolul al V-lea, I.H., Zalmoxis era discutat în legătură cu Pitagora și cu Medicina Psihosomatică "Articol principal:" Cultura tracă Căutările arheologice ale rămășițelor culturii tracice au demarat în secolul al XX-lea, în special după Al Doilea Război Mondial. Ele s-au desfășurat cu precădere în sudul Bulgariei. În urma săpăturilor intense din anii 1960 și anii 1970 au fost descoperite o serie de
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
muribundului Ionescu, căruia i-a recunoscut meritele proiectelor balcanice („Ai avut dreptate domnule Ionescu. Am avut prilejul să văd acum în haosul de la Geneva de ce mare folos ne-a fost alcătuirea și solidaritatea Micii Înțelegeri”). Trenul care i-a transportat rămășițele a fost primit cu urale de oficialii sârbi, în timp ce acesta le traversa țara. Ajuns la București, trenul a fost întâmpinat de alte locomotive care și-au sunat sirenele la unison, din semn de respect. Sicriul, înfășurat în drapelul României, a
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]