3,609 matches
-
o tradiție în act, la un traseu de cunoaștere pe care hermeneutul înaintează călăuzit de omul experienței spirituale. El merge pe urmele Universalului așa cum Acesta și-a dat chip în creștinism, cum a fost experimentat pe calea contemplativă a creștinismului răsăritean. Interpretul intră în dialog cu acei călători care, transformați de misterul spre care înaintau, și-au exprimat teologic sau imnic cunoașterea trăită. Demersul lui ne pune în față asumarea creatoare a unei tradiții. Dar tocmai fiindcă asumă ortodoxia ca o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
față de istorie. Ea aducea totodată șansa complementarității creștine. Referindu-se la o tipologie destul de curentă căreia nu îi crispa totuși niciodată caracteristicile , el vorbea despre dominantele celor două stiluri creștine, oriental și occidental. Ancorat în participarea la misterul divin, stilul răsăritean își dă drept rost principal transmutarea lumii și a istoriei în lumina increată, privește istoria ca moment din dialectica solară creație întrupare deificare a omului. Ancorat în manifestarea misterului divin, stilul occidental își dă drept rost principal crearea de civilizație
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fie judecată ca simplu fapt de cultură ori în funcție de performanța ei civilizațională. Cînd credința se retrage, religia e tentată să se legitimeze prin subsolurile ei istorice și culturale, spune adeseori André Scrima. De pildă, pînă spre mijlocul secolului XX, creștinismul răsăritean reprezenta, chiar și pentru mediile de specialiști occidentali, o variantă periferică ori exotică de creștinism, dat fiind că, de la Bizanț înainte, el nu mai produsese istorie, nici forme de gîndire care să aibă curs pe piața de idei a modernității
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
secolul al XIX-lea rusesc sau cea dintre tradiționaliștii și moderniștii români în prima parte a secolului XX au făcut să se ciocnească aprig refuzul istoriei occidentale și dorința de îmbarcare rapidă în această istorie, scop în care bagajele tradiției răsăritene trebuiau abandonate. Intelectualii interbelici, printre care Mircea Eliade și Constantin Noica, au resimțit acut atît necesitatea, cît și dificultățile de a articula istoria/cultura Occidentului european și tradițiile locului. Sîntem eternii țărani ai istoriei, exclama Noica, în vreme ce Eliade vorbea despre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
trecerea de la vîrsta premodernă la modernitate, raportul dintre religie și identitate s-a răsturnat. Biserica a fost etatizată, iar ortodoxia a fost naționalizată. Odinioară garant spiritual al identităților etnice, pe care le învăluia și le depășea prin universalitatea lui, creștinismul răsăritean s a instalat odată cu survenirea modernității în limitele diverselor națiuni, a fost subordonat categoriei naționalului. Mai mult, prin ceea ce Paschalis Kitromilides numește unul dintre cele mai mari anacronisme ale istoriografiei balcanice, această răsturnare a fost proiectată asupra întregului trecut est-european
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
intrarea țărilor est-europene în Uniunea Europeană, Bisericile Ortodoxe încep să formuleze generalități privitoare la relația dintre principiile doctrinei lor și cele ale democrației liberale. Așa încît reflecțiile lui André Scrima de acum jumătate de secol, privitoare la faptul că, pentru comunitățile răsăritene, istoria (încă) nu advine 3, par să fie chiar și astăzi parțial îndreptățite. Dacă Bisericile est-europene și au făcut de acum un loc recunoscut în istoria modernă, în schimb modernitatea nu și-a făcut încă un loc semnificativ în gîndirea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
spirituală vertiginoasă și totodată pe participarea ortodoxiei la modernitate, dar înaintează șovăitor spre articularea efectivă a celor două teme. Efortul de articulare e cu atît mai lent cu cît (mai) nimic din realitatea socială nu pare să-l solicite. Creștinismul răsăritean nu stă sub pericolul de a-și vedea diminuat prestigiul în ochii unei societăți care rămîne încă, în majoritatea ei, sensibilă la stereofonia religie-națiune. Sigură pe strălucirea trecutului ei spiritual și cultural, sigură pe asocierea ei cu identitatea națională, curtată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
culturii înalte ; c) noutatea Universalului descoperit și în alte tradiții spirituale, dată fiind fidelitatea inteligentă față de propria tradiție. Dacă interpretările lui André Scrima au prospețimea originarului, este pentru că ele urmăresc mereu adîncirea în Origine. Ceea ce îl captivase în tradiția creștină răsăriteană fusese tocmai dinamismul ei participativ la viața intra divină, fusese luciditatea ei extatică, apofatismul ei, pe care aspectele catafatice nu făceau decît să-l intensifice, fuseseră eficacitatea și rafinamentul cu care ea îl insera pe om în elanul Duhului. Cînd
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de realitate și de înțelegere. Cu mai bine de zece secole înainte, în miezul apofatismului răsăritean, Grigore de Nyssa înmulțește paradoxurile care susțin urcușul fără sfîrșit pe urmele divinului : orice înălțime atinsă în acest parcurs amplifică, în călător, conștiința ilimitării care îi stă în față ; stabilitatea pe acest traseu este ca o aripă . Deși atît de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
este, în arhitectura indiană a ființei umane, sahasr‡ra : punctul lotusului cu o mie de petale, pe unde coloana subtilă a organismului uman iese din agregatul psihofizic. Acest punct constituie, simbolic, istmul de legătură cu rădăcina transcendentă. Un adagiu monahal răsăritean declară : monahul este fire întoarsă. Monahul are ca program să răstoarne răsturnarea ființei căzute, să-și pună ființa în ordine dreaptă, în conformitate cu perspectiva cerească. Coomaraswamy citează un pasaj spectaculos din Faptele lui Petru, unde se vorbește despre răsturnarea petrecută la
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
relatată de Dante e tot atît de aparte ca și geniul lui, el nu face totuși decît să dea expresie excepțională unei concepții tradiționale comune. Coprezența celor două perspective nu este, în fond, refuzată experienței curente. Dacă, într-o biserică răsăriteană oarecare, te așezi în centrul naosului și ridici ochii, realizezi deja întîlnirea celor două perspective, inverse una față de cealaltă. Raza vederii tale, unidirecționată, întîlnește chipul și privirea atotdirecționată a Pantocratorului din boltă. într-o logică simbolică ce se impune imediat
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
umane. Prin această rădăcină transcendentă a ființei sale, animată de inspirație și de travaliu spiritual, omul poate participa la perspectiva divină asupra realului. Condiția necesară pentru participare este inversarea perspectivei umane, așadar o inversare a inversării ei curente. Autori mistici răsăriteni și apuseni vorbesc despre necesitatea de a coborî în abisul ființei tale, pentru a descoperi acolo punctul de răsucire care schimbă perspectiva, astfel încît ochiul sufletului să ajungă să privească lucrurile din polul superior. E vorba, spune Andrei Pleșu, de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cel mult atunci cînd își exercită presiunea normativă asupra membrilor ei. Influența religiei în societate scade, e drept, accelerat ; dar autoritatea ei propriu zis spirituală e, cel puțin formal, ca statut și stilistică, mai limpede, mai evidentă, mai convingătoare. Creștinismul răsăritean, cu înalta și vechea lui tradiție, are totuși și astăzi reprezentanți care se despart cu greu de coaja protectoare a politicului, care se dezlipesc anevoie de prestigiul echivoc al categoriei de putere. Pentru aceștia, simbolica tăriei lipsite de forță rămîne
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Henry Corbin declara că numai datorită unor gînditori religioși ca Nikolai Berdiaev și Alexis Homiakov, care nu erau teologi oficiali, un anumit număr dintre noi, cei din Apus, am devenit conștienți de ceea ce era specific și de viitor în creștinismul răsăritean. Leszek Ko\akowski susținea, pe bună dreptate, că o religie, în speță cea creștină, arată că rămîne vie în măsura în care e în stare să se confrunte cu situații intelectuale noi, să integreze curajul intelectual, critica și tematizarea personală a cunoașterii religioase
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
per se, ca în lucrările lui Simion Mehedinți, de obicei va fi abordată din punct de vedere identitar problema „europenității” României sau, cea asemănătoare, a poziției frontierei orientale a României și a aproximativei suprapuneri a acesteia din urmă cu frontiera răsăriteană a Europei. Problema e mai mult una a obținerii de legitimitate ca fost, actual și viitor stat antemurale christianitatis - ca să folosim formula lui John Armstrong -, și nu atât cea a arătării organicității teritoriale a spațiului național. Întregul discurs științific antebelic
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
noțiuni (Todorova, 1997), a realității românești din perspectiva Occidentului. În acest context, principala preocupare a antropogeografiei românești va fi demonstrarea situării central-europene a noului stat românesc. Vor fi însă și voci, unele chiar importante, care vor insista asupra unei „europenități răsăritene” sau chiar asupra unei fundamentale și ireductibile specificități a spațiului (este cazul influentelor analize ale lui Simion Mehedinți, dar și ale lui Vintilă Mihăilescu), conceput ca un fel de sinteză, de confinium și de pacificare a unor „permanențe” istorice, politice
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
două gropi. Pecenegii au ridicat asediul, iar amestecul de orz și apă (supus unei fermentații lactice, spre deosebire de cel din miere și apă, care a trecut printr-o fermentație alcoolică) a ajuns strămoșul tuturor borșurilor care umplu și astăzi farfuriile Europei răsăritene. Strămoșescul gust pentru acru Una dintre cele mai ciudate particularități ale bucătăriilor estului european este prezența importantă, între zemuri, a supelor acre. Ciorbe la noi și la bulgari, borșuri la ucraineni, ruși sau români, rassol ’nik, okroșka sau uha la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
care este totuși originalitatea sa? La fel precum în cazul sarmalelor, românii și-au folosit cu maximă ingeniozitate statutul de bucătărie „de frontieră“. Plasată ca o marcă (în sensul istoriografic al cuvântului) gastronomică între Levant și Europa Centrală și cea Răsăriteană, cratița românească a selectat după bunu-i plac dintre ofertele celor trei lumi culinare învecinate. În cazul tocanei la bostan, ideea a fost preluată de la turci (evrei sau greci...), dar, în loc să respecte umplutura standard-levantină, românul a „montat“ înlăuntrul fructului o mâncare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
se naște conjunctura stranie care va fi la originea multor aspecte (inclusiv gastronomice) originale ale culturii noastre, anume presiunea exercitată de trei modele culturale extrem de diferite, de trei lumi: Europa Occidentală, via Ungaria ori Polonia, Orientul, prin otomani, și Europa Răsăriteană, 105 adică Rusia, a cărei influență începe și ea să fie resimțită cam de la mijlocul secolului al XVIII-lea. Să începem cu aceea care, paradoxal, a fost multă vreme cea mai puternică dintre aceste influențe: cea occidentală. În Muntenia, mesele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
au avut loc pentru a lămuri definitiv textele canonice sau pentru a discuta anumite chestiuni de doctrină. Numeroase concilii au avut loc și în Biserică și din aceleași motive. Cele mai importante sunt cele șapte sinoade ecumenice recunoscute de creștinismul răsăritean. Născut ca reacție la decăderea ritualistă brahmanică, buddhismul s-a despărțit în Micul și Marele Vehicul, schismă asemănătoare primei rupturi dintre catolici și ortodocși în sânul creștinismului. Apoi, din cadrul catolicismului se desprinde protestantismul, așa cum din Mahăyăna se conturează o nouă
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
În ciuda schimburilor culturale, neînțelegerile dintre lumea creștină și cea musulmană au erupt în conflicte violente (Cruciadele), cu ecouri până în ziua de astăzi, conflictele religioase ducând la terorism; a fost mai degrabă un conflict între Apus și Răsărit, pentru că și creștinătatea răsăriteană a perceput Cruciadele ca pe o tragedie, iar "eliberatorii" doreau eliberarea cetăților sfinte nu numai de către musulmani, ci și de către "schismatici", adică de către ortodocși. În Orient, cucerirea musulmană nu a avut efectele devastatoare ale Cruciadelor, între comunitățile creștine, musulmane și
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
relativizată această viziune asupra Cruciadelor, pe care o propagă apusenii în mod greșit, și care, într-adevăr, a condus la permanentizarea conflictului între lumea creștină apuseană și musulmani, și din cauza faptului că experiența de conviețuire în general pașnică între creștinii răsăriteni și musulmani a fost constant neglijată, iar imaginea apuseană asupra Islamului a rămas în principiu cea din vremea Cruciadelor, cum tot pe experiența Cruciadelor se bazează și imaginea musulmanilor fundamentaliști de astăzi asupra Apusului, pe care-l socotesc imoral, necredincios
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
Jos. Prefigurând dinamica unui traiect direcționat către centrul și - finalmente - vestul Europei, punctele terminale ale afirmării politicomilitare autonome a formațiunilor sarmato-alanice târzii, evoluțiile din zonele dunarene urmează unor contacte stepice și silvo-stepice preliminare, care au angajat masele iranofone și prelungirile răsăritene ale lumii romane, germanice, dacice iar mai tarziu uralice si slave. Confluențele prealabile ponto-caucaziene, mai timpurii comparativ cu alte secvențe geografice, sunt însă definitorii pentru ceea ce va individualiza masele sarmatice în raport cu celelalte grupe migratoare și sunt logice și
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
și respectiv pe sacii dintre Oxus și Iaxarte, populații nord-iraniene înrudite cu sarmații, dar cu anumite pregnanțe central-asiatice particularizante în raport cu aceștia. Posibila încorporare ulterioară, în decursul avansării spre vest, a unei mari părți a aorșilor și a altor ramuri sarmatice răsăritene, a accentuat elementele de înrudire între sarmați și alani, îndreptățind pentru o anumită etapă istorică formula terminologică generică de sarmato-alani, aplicată populațiilor iranice din întregul spațiu cuprins între gurile Dunării și Marea Aral. Etnogeneza alanilor ridică multe probleme specialiștilor, cele mai multe
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
este relativ redus, fapt care trebuie interpretat nu în sensul survenirii unei diminuări a densității populației sarmato-alanice în zonă în perioada respectivă, ci mai curând al unei abandonări parțiale a acestei practici, pe măsura depărtării elementelor etnice purtătoare de aria răsăriteană inițială. Câteva situații atipice sunt reprezentate de înmormântările cu fața în jos de la Dubăsari și Roșcani și de mormintele de la Seliște, Tocmagiu, Burlănești și Văratic, care conțineau câte două schelete. Alte elemente care pot contribui la elucidarea ritului funerar al
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]