6,632 matches
-
Șuluțiu motiva lipsa de „unitate”, În Înțeles tradițional, prin faptul că avem de-a face cu „o poezie de romantism frenetic, neputîndu-se complace În constrîngerea de crustă a formei consacrate”, pe care o „sparge”, eliberîndu-se prin apelul la acele „imagini” răsturnate În planuri Întretăiate, precum sunt descompuse mișcările În tablourile artei noi”, alți recenzenți observă, alături de noutatea frapantă și prospețimea acestui imagism, carențele de ordin structural pe care o astfel de tehnică le generează. „E În poetica sa o abundență de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
momentul când acestea se petreceau. Despre transferul ei la o altă școală primară, de exemplu, față de care se împotrivise când era copil, ea spune: „Nu regret nici un moment faptul că m-am transferat”. Momentele negative din povestea vieții ei sunt răsturnate, în așa fel încât să ilustreze ceva pozitiv. Acest lucru poate fi demonstrat cu ajutorul descrierii experienței segregării claselor în perioada liceului ca fiind o oportunitate, dacă nu pentru ea, cel puțin pentru alți elevi. Sau, în legătură cu emoțiile sale la examene
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de variabile corespunzătoare conducerii colectivului de elevi, dispuse și integrate într-un sistem coerent. Abordând însă realist problematica istorică, este de datoria noastră să-l menționăm printre cei preocupați de fenomenele anterioare și pe Makarenko, pedagogul rus care avea să răstoarne în mod neașteptat echilibrul și dinamica grupului prin perspectiva „bucuriei zilei de mâine”. Ancora motivațională foarte eficientă, teoria anterioară, nu poate fi neglijată. 1.2.4. Argumente sociologicetc " 1.2.4. Argumente sociologice" Jean Piaget arată, în Problèmes de la Psychologie
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
care unul (Hermogene) susține teza convenționalistă (thései), a arbitrariului numelui, iar celălalt (Cratylos) teza „naturalistă”(phusei), a motivării, Socrate lasă la început impresia că ar da câștig de cauză celei de-a doua perspective în defavoarea celei dintâi, pentru ca apoi să răstoarne, nu o dată, raportul de forțe într-un sens ori într-altul. În realitate, cele două poziții nu sunt neapărat contradictorii, ci complementare. Opțiunea lui Socrate e mai aproape, totuși de cratilism (nu capriciul subiectului, ci proprietățile obiectului ar determina, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
celelalte genuri literare: Demnitatea literară îți impune un rol activ în spectacol, o atitudine în cuvinte, o frântură de imagini, o iuțire și o abreviere lapidară, un ritm - o mie și una de sarcini pe care trebuie neapărat să le răstoarne scriitorul. Ceva să umble prin interiorul cuvintelor, să le reînsuflețească, să le croiască un destin, să le stăpânească și să le comande. Limba nu poate să fie o magazie și un depou de unelte sterpe, ca dicționarul...301. Întregul articol
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
semne ale rațiunii - îl pândesc pe propria lui frunte, pentru că ele știu că el este doar o creație care depinde de orice măruntă aberație a lui mopete, când vrea să se încrunte fără motiv, și îl uită. mopete s-a răsturnat. care din ei? el - celălalt? celălalt? (mopete și ipostazele) Bănuim aici o artă poetică mascată, un text în care se face referire la scrierea poemului însuși, de unde nu lipsesc contradicțiile generate de intersectarea mai multor regimuri ontologice și nici subminarea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
decât proza romanelor (fie ele polițiste, realiste, de atmosferă etc.), angoasa provoacă „proza lumii”, în care se pot recunoaște evenimente și personaje livrești, ca și cum acestea ar căpăta o existență independentă față de cărțile care le-au generat și ar amenința să răstoarne în uitare „clipele trăite, prea asemănătoare clipelor din literatură, când subiectul nu simte, nu trăiește, nu face decât să reacționeze ca în cărți”377. Din acest punct de vedere, am putea vorbi, desigur, în legătură cu poezia lui Mircea Ivănescu despre o
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
În gestiunea afacerilor unei astfel de companii. (p. 265, apud Rowlinson, 1997:162) Smith credea că, În lipsa unor privilegii de monopol, marile companii nu vor fi competitive În fața inițiativelor de afaceri ale indivizilor. Istoria l-a contrazis Însă pe Smith, răsturnându-i complet previziunea. La Începutul secolului al XX-lea marile companii fondate și conduse de proprietari-antreprenori au fost nevoite să Înlocuiască conducerea tradițională a proprietarului și să adopte structuri manageriale distincte pentru a evita iminența falimentului. Exemplele uzinelor Ford, Siemens
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
tratarea muncii femeilor în gospodărie ca o profesie și prețuită ca un venit. La multele obiecții potrivit cărora feminismul politic va destabiliza din temelie societatea, zdruncinând familiaxe "„familie", Alexandrina Cantacuzinoxe "„Cantacuzino,Alexandrina" răspunde, întrebându-se retoric dacă toate valorile se răstoarnă din pricina aceasta, dacă din această cauză clasa conducătoare este materialistă, esențialmente mercantilă și fără voință, dacă de aceea este societatea prinsă de lâncezeală colectivă. Lipsite de drepturi, femeile sunt transformate în păpuși fără voință fiindcă nu au preocupări și răspunderi
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător, Din stînci În stînci el saltă zdrobit; se risipește Precum o-mpârăjie de glorios popor. Frumoasa-i limpezime În clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii Ce valmeș se răstoarnă cu-o furie turbată, Formînd o avalanșă de cataracte mii. Și valuri peste valuri s-azvîrl spumegătoare, Se sparg țîșnind În aer, și ferb scoțînd scântei, Și pulberea de apă, alin plutind la soare, Se-ncinge, ca o nimfă, cu grîu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Plopul nalt l-a lui suflare ca o creangă se mlădie, Ulmul cade, fagul crapă și stejarul gros se darmă. El pătrunde prin desime, trece iute prin zăvoaie, Și sub brațul său puternic totul pîrÎie, trăsnește, Tot se rumpe, se răstoarnă, se sucește, se Îndoaie, Ș-un troian de crengi, de arbori pe-a lui urmă se clădește.” Efecte, evident teatrale, scenografie cunoscută, retorică Împrumutată de la romantici, Însă, ca și În alte cazuri, retorica Începe să-și creeze obiectul, scena se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
v-așteaptă c-un ultim sărutat.” SÎnt și alte presimțiri ale sorții, În stilul mentalității medievale, În stilul, totodată, al romanticilor care detectează sunetele misterului cosmic. Un trăsnet „bubuiește” În ceruri și-n cortul regal pătrunde, pedepsitor, furtuna, masa se răstoarnă, iar pe cîmpuri, sub fulgere, „aleargă o nălucă”. Năluca pare a fi Stropski, bufon din seria nebunilor shakespearieni. Cu privirea rătăcită, acesta avertizase pe Albert: „Deșartă-ți cupa gios, Albert! de soarte rele ți-e cupa otrăvită”... Însă deasupra acestor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
produce incendiul iubirii. E suficient ca ei să se Îndrepte spre un obiect și obiectul să fie cuprins de flăcări. Aceștia sînt ochii emițători și sînt aproape În exclusivitate de gen feminin. Ochii bărbatului sînt cu precădere receptori. Conachi nu răstoarnă niciodată acest raport, nu Întoarce sensul emisiunii și receptării. Femeia (obiectul) emite laserul, bărbatul (subiectul, marea victimă) deține substanța explozivă: „Căci numai la ochii tăi Au fost scris ochilor mei A se Închina curînd De vreme ce foc aprind”, scrie poetul uneia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că ceea ce trebuie explicat este relația dintre schimbarea comportamentului și schimbarea condițiilor de mediu, explicație care în psihologia evoluționistă angajează structurile cognitive, ca rezultat al procesului de evoluție. Mitul III. Psihologia evoluționistă nu lasă loc pentru liberul arbitru. Astfel ea răstoarnă tot eșafodajul social Așadar, dacă structurile cognitive determinate genetic îmi generează răspunsurile, mai sunt eu responsabil pentru ceea ce fac? Avem două vești la această întrebare, ambele rele. Prima veste este că, într-adevăr, psihologia evoluționistă, ca și cercetările recente din
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
mutația pentru boala Huntington (HD), datorită unei istorii familiale „încărcate”, renunță la studiile universitare și își planifică viața în avans, pe segmente de câte cinci ani, intenționând să devină un „Michael Fox al HD”. Aflarea rezultatului negativ la testul genetic răstoarnă tot acest set de expectanțe și scopuri și duce la o adevărată criză: femeia nu mai vede care este „sensul vieții sale”. Soțul său este la fel de debusolat, întrucât planul său de a avea grijă de soție pe termen lung devine
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
îi dăduseră pe răsculați pe mâna spaniolilor, arătând locurile și momentele atacurilor, formațiunile și chiar și numele multora dintre ei. Firește, fra' Tommaso fusese denunțat drept căpetenia răscoalei. Visul tău, Călugăre, a fost cel al unui dobitoc; voiai cumva să răstorni un imperiu cu o armată de zdrențăroși? La hohotul de râs al judecătorului, Tommaso răspunse: Zdrențăroșii aceia erau oameni, dar ați făcut din ei niște insecte spurcate, niște viermi. Ei însă dau rod, se înmulțesc. Va sosi clipa în care
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în fundul cărora se putuse vedea un soi de funingine gălbuie: Excelență, aveți o boală gravă și dacă nu vă îngrijiți, veți muri cât de curând. Ficatul dvs nu mai funcționează, fiți atent. Doar o curiozitate fra' Tommaso, credeai că o să răstorni un mare imperiu cu câțiva coate-goale? Ești un visător, un nebun, un provocator, un trimis al diavolului sau un naiv, un tâmpit? Ce trebuie să scriu în depeșa către Împărat? Excelență, scrieți tot ceea ce-ați spus, dar și faptul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nu se vedea nicio stea. Se gândi o clipă la Steiner, croitorul, dacă ar fi trăit, ar fi avut o noapte mai împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui. Răsturnă vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele capului și căznindu-se să priceapă ce-i ajută pe oameni să vorbească atâta de moarte. Oftă, se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
repezeală zece capse pe care le puse, mușuroi, în fața lui. Flăcăul le luă, una după alta, indicând de fiecare dată ce țintă dorește, nu era nevoie, căci, după fiecare icnet al puștii, iepurașii, rățuștele ori lupii înșirați pe perete se răsturnau și încremeneau cu capul în jos. Bătrânul rămase cu gura căscată și cu mucul de țigară lipit de buza de jos. Petrache îi dădu înapoi pușca și-i făcu loc Auricăi, să-și poată primi ursulețul de pluș. Târgul începuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl băga în tolba vânătorească, legănată pe umăr. Răscolea cu răbdare prin coșurile ori tomberoanele de gunoi. Într-un târziu, se întoarse în odaia lui. Aprinse o lampă, pentru ca lumina electrică să nu dea naștere la străluciri lipsite de rost. Răsturnă tolba, apoi luă un ștergar și se încinse cu el. Turnă apă într-un lighean, începu să spele și să usuce cu ștergarul frânturile acelea de lucruri și întâmplări trecute. Iacob Zevedei. E lucru de mirare să zâmbești auzindu- ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
seacă. Numai că de data asta hârtia rămâne la mine. — Știi bine că nu se poate ! ridică glasul Iacob. Eu sunt cel care... Nu mai ești ! i-o reteză Vocea, umblând prin întuneric ca demonul de amiazăzi. Iacob se ridică, răsturnând, cu zgomot, scaunul, dar nu se întoarse. Întinse brațul, deschizând palma în semn de poruncă... Vocea îi răspunse cu râsul ei hârâit, care umplu arcadele. — E prea târziu, șuieră. Nu mai ai nicio putere. Peticul tău de hârtie nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era sprijinit și într-o parte, și în cealaltă. Nu exista așadar pericol să cadă, ceea ce pentru el însemna că șade bine. Altminteri, dacă nu era nimeni în jur, odată căzut, nu se putea ridica singur, era ca un cărăbuș răsturnat pe spate. Închise ochii, amăgindu-și ațipeala cu căldura plitei și cu mirosul zemos de mâncare. Și-o închipui pe soră- sa dibuind pe întuneric căpețelul de lumânare și așezându-l în colț. Apoi, potrivind lemnul pe butuc, măsurând din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
alt cap, care nici nu are nevoie de trăsături pentru a fi înspăimântător. Și, mai ales, lovind peste încheieturile flăcăului, cu plesnituri surde și îndesate, chircindu-i dureros trupul din trup, Golea avea, cu siguranță, dreptate, răcnind furios în fața tolbei răsturnate din care nu se rostogoli decât un colț de pâine uscată : — De nimic nu e bun ! Niciun sfanț, nicio amărâtă de lețcaie... Îl vede lumea așa de prăpădit, că nici măcar să stârnească mila nu e-n stare... Dacă povestesc la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stimați pelerini ! Domnul primar vă urează de Ziua Națională să aveți parte de sănătate... Cârnați cu fasole, pentru toată lumea... Îl votăm ! auzi Coltuc, în vreme ce trupurile repezite la vale îl loviră cu atâta forță, încât îl desprinseră de pe căruț și-l răsturnară cu fața în jos. — Să ne mai dea ! strigau alții, trecând cu tălpile peste umerii lui, peste ceafă, peste șalele neterminate, strivindu-i buzele și obrajii de caldarâm. — Apropiați-vă, oameni buni, striga megafonul, acoperind cu aroma boabelor coapte mirosul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tălpile peste umerii lui, peste ceafă, peste șalele neterminate, strivindu-i buzele și obrajii de caldarâm. — Apropiați-vă, oameni buni, striga megafonul, acoperind cu aroma boabelor coapte mirosul de tămâie, e din partea domnului primar, nu uitați... ! Iar oamenii buni veneau, răsturnând și strivind. Orbul nu mai atinse pământul cu vârful bastonului. Nimeri peste gleznele altora, apoi gleznele îl nimeriră pe el, „aveți milă“, strigă, „sunt doar un orb“, dar foamea avea milostivirile ei, care nu mai aveau vreme de pierdut cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]