8,590 matches
-
Acasă > Poezie > Familie > COPILĂRIE, COPILĂRIE Autor: Dora Păscu Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului Copilărie, copilărie, te-ai rătăcit pe unde nimeni nu știe, era pe acolo, odată, o cofetărie de unde mama cumpăra prăjituri și bomboane, eu să-i tratez pe copii și ea pe cucoane. Copilărie, copilărie te-ai rătăcit pe străzi micuțe, târzie, cănd mai era pe-
COPILĂRIE, COPILĂRIE de DORA PASCU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340112_a_341441]
-
2016 Toate Articolele Autorului Copilărie, copilărie, te-ai rătăcit pe unde nimeni nu știe, era pe acolo, odată, o cofetărie de unde mama cumpăra prăjituri și bomboane, eu să-i tratez pe copii și ea pe cucoane. Copilărie, copilărie te-ai rătăcit pe străzi micuțe, târzie, cănd mai era pe-acolo și o tutungerie de unde cumpărăm bunicii țigări cu filtru auriu și ea le fuma săracă, ascunzându-se, seara, târziu. Copilărie, copilărie, te-ai rătăcit pe drumuri uitate, pustie, când, tot așa
COPILĂRIE, COPILĂRIE de DORA PASCU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340112_a_341441]
-
ea pe cucoane. Copilărie, copilărie te-ai rătăcit pe străzi micuțe, târzie, cănd mai era pe-acolo și o tutungerie de unde cumpărăm bunicii țigări cu filtru auriu și ea le fuma săracă, ascunzându-se, seara, târziu. Copilărie, copilărie, te-ai rătăcit pe drumuri uitate, pustie, când, tot așa, era pe acolo și o ghețărie de unde bunicul cumpăra blocuri incolore, de gheață că, de puneai pepeni mulți și dulci, rapid îi îngheață. Copilărie, copilărie, te-am pierdut eu, te-ai ascuns și
COPILĂRIE, COPILĂRIE de DORA PASCU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/340112_a_341441]
-
Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1932 din 15 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului E atât de firesc să-mi fie dor... ca setea de apă. Cu cât te beau, cu atât mi-e sete. Când tu pleci de lângă mine rătăcesc prin deșertul clipei... Îmi arde sufletul și îl sting cu un vis. Visul de a ne fi oază unul celuilalt. Uneori, te duci în largul vieții doar pentru a înțelege că cel mai bine e în spațiul inimii. Ne-am
E FIRESC SĂ-MI FIE DOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340108_a_341437]
-
Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului Privesc în urmă. Stoluri prefăcute Au răsturnat iar toamna-n ochii mei Și-atâtea frunze moarte, nevăzute Mi se aștern prin gânduri. Pe alei De ne-nțeles îmi rătăcesc toți pașii. Pun virgule de noapte-ntre tăceri Ca să-mblânzesc apusul. Uriașii Vin să zdrobească stânci... De nicăieri Apar răspunsuri. Se-ntețesc migrații Dinspre povești întemnițate-n frig Și iar mă zbat în funii de negații. Nu eu ar trebui
PESTE UMĂR... de AURA POPA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340128_a_341457]
-
lume fără întuneric, care îmi intra în ochi. O lume de semne Și eu eram o legumă. Mi-era frică să merg pe stradă, și fiecare pas era o tortură. Mă rugam ca să mai pun un pas. Să nu mă rătăcesc. Mă ascundeam în casă. Aș fi fugit oriunde, si nicăieri. Dar nu puteam să rămân acasă. Pentru că am tot bătut pe la uși. Și mi s-a oferit, de oameni, un serviciu. Și aveai nevoie de mine, iubita mea. Nu te
Liviu Florian Jianu: Femeia. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339345_a_340674]
-
de teatru cu actorii Timpul, Frumusețea, Viața și Moartea”. Figură exotică, misterioasă și mereu inspirată, Radu Stanca admiră în orașul-burg clădirile cu “ochii” obsedanți ai acoperișurilor, stradelele și turnurile medievale. Clopotele bisericilor, aerul misterios al piațetelor, prin care sufletul său rătăcește, apar transfigurate artistic în imaginile trubadurului, ale cavalerului galant și tragic totodată. Autoarea însăși îl identifică pe poetul care trecea “pe sub castanii cetății” cu imaginea eului liric din versurile de mai târziu ale lui Radu Stanca. “Intru-n Sibiu cum
Antonia Bodea: O carte de colecție – Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai () [Corola-blog/BlogPost/339333_a_340662]
-
cu cu cei doi demnitari, supus păcatelor la fel ca orice ființă umană, pe parcurs se delimiteaza de concepția de corupție a celorlalți. Revine la credință cu stoicism, la menirea sa de preot în această lume, de a aduce „oile rătăcite pe calea cea dreaptă”, pentru el aceasta înfăptuindu-se zidind mănăstiri -„Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu sprijinul vostru voi mai face o manastire..., iar voi ca politicieni ce sunteți faceți ce-ați învățat: vopsiți drumurile și șoselele cu asfalt la
Mihai Fotache: Hermeneutica posibilului imposibil. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339354_a_340683]
-
o dorească, s-o iubească, regretând permanent plecarea de lângă părinți, din satul natal : « De ce m-ați dus de lângă voi, De ce m-ați dus de-acasă ? Să fi rămas fecior la plug, Să fi rămas la coasă. Atunci eu nu mai rătăceam Pe-atâtea căi răzlețe Și-ați fi avut și voi acum Un stâlp la bătrânețe... Proaspăt absolvent de liceu, Octavian Goga în anul 1900 trăiește prima iubire adolescentină. Participând la o nuntă în comuna Tohanu Vechi o va cunoaște pe
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
Stau acasă cu soția, si jucăm table. Dacă bat eu, face ea piața. Dacă bate ea, o fac eu. Apoi, domnul Gruber nu a mai venit deloc. Probabil, soția Domniei Sale bătuse, domnul Gruber a plecat la piata, dar s-a rătăcit, si nu a mai știut să se întoarcă acasă. 11-12 martie 2014 Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Liviu Florian Jianu: Domnul Gruber. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339487_a_340816]
-
și «are povara unei netâlmăciri trezită din rămășițele închinăciunii», „nădăjduiește“ «clipă de clipă că nu e doar un popas acest prelung răsfăț al buzelor», în sufletu-i, «tot mai viu trăiește visul [...] cu flori de liliac îmbătătoare. indigo, alb, roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
a pleca în căutarea tatălui său, una din temele majore ale romanului, aflarea legăturilor cu tradițiile și originea; secțiunea a doua, Rătăcirile lui Ulise, cuprinde douăsprezece episoade și este consacrată celui care reprezintă personajul principal, Leopold Bloom, un Ulise modern, rătăcind prin Dublin asemenea personajului homeric; secțiunea a treia, Intoarcerea, cuprinde trei episoade sub semnul soției lui Bloom. Acțiunea romanului Ulise se petrece într-o singură zi, joi, 16 iunie 1904. Partea I Telemachiada Episodul 1. Primul din episoadele secțiunii Telemachiada
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
Episodul 3. În acest episod este prezentat Stephen Dedalus în meditațiile sale în cursul unei plimbări singuratice pe malul mării, este intitulat Proteus și se referă la ceea ce îi povestește lui Telemac, în prima etapa a călătoriei sale, regele Menelaos. Rătăcindu-și calea de întoarcere după războiul troian, Menelaos caută să obțină o îndrumare de la “Bătrânul mării, Proteus”. Acest “fidel slujitor al lui Poseidon” avea capacitatea de a-și schimba după plac înfățișarea și Menelaos trebuia să se lupte cu el
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
nimic./ Viața îi e mai scumpă/ (...)/ Ceva orbitor li se arată: unuia clarul de lună/ celuilalt/ peretele întunecat de care stă agățată luna“. Șobolanul nu mai are nicio soluție, adică are: „peretele întunecat“. Eul poetic trăiește într-o „țară neagră“ (rătăcesc în capul unuia) în care „elementele scad în întuneric“ (aș putea lăsa câteva urme): „lumina se înnegrește la capete“ (voi povesti în cer), „stau în întuneric“ (o profeție nu se mai poate), „noaptea asta m-a prins departe de fundătură
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
armătura axiologică fundamentală a cărții și-l fac identificabil ca spirit creator pe Nicolae Coande sunt: O viziune a fiecăruia, În secolul ăstora, Poetul își declină faima, Eu sunt un anonim, În margine, respir direct prin pereți, ajunge că trăiesc, Rătăcesc în capul unuia, fundătura homer, Sfoara, Un amănunt de prisos, Tălpi mici, VorbaIago. (Cronică apărută în Revista „Scrisul Românesc”, Nr. 6 / 2013). Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
NICOLAE COANDE: Extatica întunericului, de STEFAN VLADUTESCU () [Corola-blog/BlogPost/339519_a_340848]
-
scot la suprafață și să încerc să le descifrez, (...), să recompun de unul singur vasul, întregul”. Viața noastră este, literar, ca metaforă, un vas care se sparge și se scufundă. Demersul artistic constă în a aduce la textualitate aceste fragmente rătăcite de cronologie personală și a le descifra. Edificiul artistic are o componentă textuală și o alta hermeneutică și ambele se supun unui deziderat experiențial. În aducerea la cuvânt, grila de selecție se fundamentează pe năstrușnicie, dar și pe patru valori
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
în jur are un sens”, cu timpul să se dumirească (p. 13), „să se lămurească”. Sunt calități secundare imaginația, visul, închipuirea și rătăcirea: „imaginându-mă vizitiu”, „vise și închipuri”, „mi s-a întâmplat de multe ori în viață să mă rătăcesc”. O altă calitate o constituie opțiunea socială: a ignora sistemul social („întorc spatele oricărui sistem social”) și a alege altceva decât „mântuirea colectivă, căci nu se întrezăresc „decât soluții personale de mântuire” (p. 127). Ideea morții are un dublu și
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
Când sunt mulțumit c-am stârnit noi ispite, Din mine ies limbi și năpârci otrăvite. Din mine cresc crengi că pe pomi, mătăsoase, Și însăși natură atotștiutoare Ea însăși nu stie ce sunt: om sau floare? Sau numai un turn rătăcit printre case, Un turn de pe care cad pietre prețioase? Sunt cel mai frumos din orașul acesta, Pe străzile pline când ies n-am pereche, Atât de grațios port inelu-n ureche Si-atat de-nflorite cravată și vestă. Sunt cel mai
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
fatal supusă discontinuităților de tot felul, poveștile rămân singurul conectiv” (p. 54). Acest al doilea jurnal permite literaturizarea și nu se mai concentrează pe „regăsirea de sine”: Aici se dă curs unor experiențe livrești și, uneori, îl vedem pe diarist „rătăcit în labirintul livresc” (p. 115). Dincolo de această raportare a eului la imaginar înregistrăm și preocuparea raportării eului și alterității la persuasiune. Se constată că „omul contemporan” este „vulnerabil în fața formelor de persuasiune, între care publicitatea ocupă primul loc” (p. 176
Constantin M. Popa: Cum se comunică sfiala şi devoţiunea, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339630_a_340959]
-
ce vin, / Ce le cer, și ei, de toate - / Din puținul lor, puțin, / Ei i-ar duce-n Rai, în spate... // Și mai au, puțin, puteri, / Și mai au, puțină, vlagă, / Să întrebe: Ce mai vrei, / Dragul meu, fetiță dragă? // Rătăciți, mai au de dat, / Cocârjați, mai stau ca drepții, / Să plătească îndesat, / Și iubirea tinereții - // Să plătească și în rugă, / Un păcat - de-a fi părinți, / Ce nu știu deloc să fugă, / Doar să dea, strângând din dinți ... // Și mai
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
pagina 23, aceleași cuvinte spuse de el de ziua “Tuturor Sfinților” : “Ați auzit cum numără Apostolul de astăzi ostenelile sfinților : prin credință - zice - au biruit împărății; au suferit de sabie, de foame, de sete, de frig, s-au fierăstruit, au rătăcit în cojoace, în piei de capre. Și lumea nu era vrednică de ei. Ce să spun de toți sfinții ? E prea greu de spus. Atât spun numai, că sfinții l-au iubit pe Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339687_a_341016]
-
îndesate în loc de tutun de colegii puși pe farse, e momentul comic de vârf. Toate acestea apar ca precursoare ale finalului, Grand Finale, în stil Hollywood clasic. Coregrafia, scenografia, muzica, versurile, pe tema iadului mitologic și iadului lumii contemporane, prin care rătăcește un Orfeu buimac și dezamăgit, zgâlțâit de obsesia cutremurului, a bulinei roșii, agățat de iubire ca ultimă speranță, fac un spectacol demn de istoria mare a filmului românesc. Doar niște împrumuturi din All that Jazz, al lui Bob Fosse, nu
Cutremure de suprafață () [Corola-blog/BlogPost/339212_a_340541]
-
pierzi singurul drum ce ți s-a dăruit? Și că tot tu, în fiecare dimineață Îți amintești c-ai fost a mea deși... nu m-ai iubit? E vina mea, că urma îți tot caut Și că întruna eu mă rătăcesc? Și tot a mea e vina, că te laud Că tu ești totul pentru mine și că, încă te iubesc? E vina mea, că soarele răsare Și că lumina lui pălește-n preajma ta? Și tot eu sunt de vină
E VINA MEA? de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340739_a_342068]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RĂTĂCIND PRINTR-O MOLECULĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 303 din 30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEM DE AL.FLORIN ȚENE Rătăcind printr-o moleculă Fluxul magnetic al timpului m-a atras în centrul propriei mele molecule
RĂTĂCIND PRINTR-O MOLECULĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340766_a_342095]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RĂTĂCIND PRINTR-O MOLECULĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 303 din 30 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEM DE AL.FLORIN ȚENE Rătăcind printr-o moleculă Fluxul magnetic al timpului m-a atras în centrul propriei mele molecule. Substanța chimică o sorbeam precum vinul dintr-un vas. Începusem să mă definesc ca un grup electric neutru când mi-am găsit perecha pe insula
RĂTĂCIND PRINTR-O MOLECULĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340766_a_342095]