4,549 matches
-
anumite ocazii, când se simțea vulnerabilă și era mahmură rău, se Întorcea la biserică, devastată de remușcări. Mai târziu, beată fiind, spunea pe un ton batjocoritor că n-o să mai pună niciodată piciorul În locul ăla. Dacă există, oricum nu oprește răutatea. Dacă nu, atunci n-ar trebui să ne preocupe, zicea ea. Alcoolul și bingo, odată complemantare căsniciei și religiei, se dilataseră ocupându-și locul În viața ei. Bunica ta detesta Însușirile cucernice ale fiicei ei, mama ta. Dar, În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
consens cu această ecuație, prezența răului (a minciunii inclusiv) în lume este explicată în două posibile maniere [Bădescu, 1997:62-63]: • una reducționistă în sens negativ, conform căreia restaurarea chipului lui Dumnezeu în lume (a creației însăși) este esențialmente pătată de răutate și de păcatul oamenilor, care prin oboseală, abandon sau agresare nu reușesc să se poarte cu adevărat în consens cu chipul și asemănarea lui Dumnezeu; în această viziune, ecuația lumii devine y = ai(-xi), sugerînd că "oricît de vrednic ar
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sînt dirijate de guvern se disting numai prin faptul că își iau resursele de la un nivel superior. Drept urmare, ajungem la situația în care, după părerea lui Adams, consilierii președintelui Nixon au mințit, se pare, nu numai din lăcomie... nu din răutate sau teamă... și nici măcar dintr-o înclinație naturală însă coruptă spre minciună... Se pare că ei au mințit în mod automat, mecanic, dintr-un spirit de echipă, ca un om care s-ar vinde diavolului numai pentru că n-ar vrea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
De aceea, copiii au învățat să răspundă la aceste întrebări prin minciuni. După cum observă du Boulay (1974:74), "copilul este inițiat în tainele minciunii încă de la o vîrstă fragedă, deoarece nesinceritatea este necesară pentru a păzi familia de curiozitatea și răutatea comunității". Apoi, mai există și minciuni spuse pentru că este absolut necesar, pentru a lua apărarea unui prieten sau unei rude. Du Boulay descrie o minciună pe care a spus-o ea însăși. În comunitatea în mijlocul căreia a lucrat, oamenii care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Domnul, ca să dobândesc o credință vie și lucrătoare în El, neomorâtă de patimi, ci având puterea crucii și a morții și a înmormântării și a învierii Lui. A crucii, prin nelucrarea păcatului, a morții, prin lepădarea cea mai deplină a răutății, a mormântului, prin renunțarea la închipuirile produse în suflet de lucrurile supuse simțurilor, a învierii, prin bogăția virtuților și a belșugului cunoștinței adevărului Lui și prin ridicarea cugetării de la cele stricăcioase la înălțime, ca să devin de un trup și de
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 754 „Căci credința este o armă de neînfrânt, înlătură frica de pătimire și face nelucrătoare și cu totul fără folos săgețile răutății celor ce ispitesc”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a noua, Introducere, în PSB, vol. 41, p. 832) „Peste tot, fraților, pretutindeni credința ne este necesară, această credință care este izvorul tuturor bunurilor, care lucrează mântuirea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
între celelalte fiare sau șerpi. Astfel, unul este numit leu datorită furiei și ferocității sale, altul basilisc după veninul său care ucide chiar înainte de a fi fost simțită mușcătura, iar alții au primit denumirea de onocentauri, arici, ori struți, datorită răutății lor mai puțin primejdioase”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea I, Prima convorbire cu părintele Serenus, cap. XXXII, 3-5, în PSB, vol. 57, p. 432433) „Dar socotești acest adevăr puțin luminos nu fiindcă în el nu este destulă lumină, ci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pot spune aproape că voi răpiți oamenilor văzul și lumina zilei! E oare nevoie să vă înșir toate vinile? Nici lipsa noastră de timp, nici mulțimea grijilor, nu ne îngăduie să zăbovim cât de cât - așa cum s-ar cere - asupra răutăților voastre. Iar nebunia voastră este nu numai mare, ci chiar atât de mare, atât de hâdă și de degradantă, că o singură zi nu mi-ar ajunge spre a o descrie. Și altminteri se cuvine mai curând să ne astupăm
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Dumnezeu, cuvântarea II, p. 58) „Să te ferești de momelile ereticilor. Află că sub pielea de oaie se ascund lupii, care cu tine se poartă cu dulceață și blândețe, însă cu Domnul luptă ca niște fiare turbate. Fugi departe de răutățile lor și rămâi credincios Tradiției Părinților, adică învățăturii și credinței care izvorăsc din Sfintele Scripturi”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 357) ,, Se cuvine ca de la început să fugiți de asemenea convorbiri cu ei și mai
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
thee in Christ I shall rise again. Principesa Maria a României a dorit mult să participe la înmormîntarea bunicii ei paterne, dar regele Carol i-a refuzat cererea. Pe lîngă marile sale calități, Carol I a avut meschinăriile, duritățile și răutățile sale. 25. Cititorul care a parcurs lista genealogică a familiei regale din această carte (volumele 1, 2, 3) va fi observat că unele dintre căsătoriile contractate de-a lungul mai multor generații erau morganatice, în sensul că unul dintre parteneri
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Săi în lume s-a rugat să fiepăziți doar de cel „rău”, iar nu de împotrivirea oamenilor (Ioan 17,16), căci nu aceasta este în lume lucrul cel mai rău, ci „viclenia”.Acolo unde este vorba de sinceritate chiar în răutate, Dumnezeu osuportă chemând la luarea crucii în urmarea lui Hristos, care-i deosebește pe ucenicii Săi de cele din lume. De aceea, lumea nu se poateruga: „Și ne izbăvește de cel rău ” (Matei 6, 13), deoarece nu se deo sebește
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
lui Dumnezeu din inima lor, sau „jefuirea” de averide către tâlharii care i-au dus la sminteală cu dibăcie demonică(Luca 10, 30). Chiar dacă după sminteală erau îmbrăcați, oameniierau „goi” de Dumnezeu pe dinăuntru. Dar, tocmai această „lipsă”a însemnat răutatea și viclenia, în locul bunătății și adevărului:„Dumnezeu i-a zidit pe oamenii fără prihană, dar ei umblă cumulte vicleșuguri” (Ecclesiast 7, 29); „Șarpele era cel mai șiret”(Facere 3, 1), cel mai lipsit de inimă, stare simbolizată prin „cu-noașterea binelui
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
volumul 4, edițiaa II-a, Harisma, București, 1994, p. 290. footnote>, îl leapădă „fără în-tristare, îndreptându-se cu pace spre îngerul luminos și vesel carevine din înălțime și, străbătând fără piedică împreună cu acela văzduhul, nevătămat câtuși de puțin de duhurile răutății, ci suindu-secu bucurie și cu îndrăzneală și graiuri de mulțumire, până va ajungesă se poată închina Făcătorul și de acolo să primească hotărârea de-ase rândui cu cei asemeni și de aceeași măsură în virtute, până la în-vierea cea de obște”<footnote
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
toate, de la cea mai neînsemnată până la cele care l-aumarcat în mod deosebit”<footnote Jean-Claude Larchet, Tradiția ortodoxă despre viața după moarte, traducere dinlimba franceză de Marinela Bojin, Editura Sophia, București, 2006, p. 44. footnote>. Pentru câștigarea sufletului, se luptă cu răutate și disperare mulțime de demoni. Aceștia sunt cu atât mai numeroși, cu cât păcatelepe care le-a săvârșit omul în viață au fost mai numeroase. Toți sebat pentru bietul suflet, chiar și între ei, care și cum să-l prindă
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
le-a săvârșit omul în viață au fost mai numeroase. Toți sebat pentru bietul suflet, chiar și între ei, care și cum să-l prindă,după dezlipirea de trup, și să îl arunce în chinurile iadului. Atât demare va fi răutatea lor, încât vor căuta să descopere, atât în stările din pragul morții, cât și prin vămile văzduhului, păcatele vechi aleomului, chiar dacă s-a mărturisit și s-a căit pentru ele. Credința și convingerea spiritualității ortodoxe este că, dacăpână în clipa
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
sufletul încearcăîntre ziua a treia și a noua, să treacă prin vămile văzduhului. Fie-care dintre acestea are ca vameș un diavol care va încerca să acuze sufletul pentru păcatul respectiv, de câte ori l-a săvârșit, în care circumstanțe, însă toată această răutate va fi spulberată dacă sufletulse va fi mărturisit și se va fi căit în viață de respectivul păcat. Pe baza vechilor tradiții, credința ortodoxă consideră că întrecea de-a noua și a patruzecea zi după moarte, sufletul, escortat deîngeri, este
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
prin propria-i natură, dar este limitat (ὁρίζεται) de către opusul său: de exemplu, viața este limitată de moarte. Și așa cum încetarea vieții este începutul morții, tot așa, a te opri din cursa bunătății înseamnă să începi să alergi în cursa răutății. Astfel că, bunătatea nu poate fi limitată sau definită. Mai departe: Dumnezeu este binele adevărat și original (ἀγαθόν). Acum, din moment ce singura limită a bunătății este răutatea și din moment ce Dumnezeu nu-l poate admite (ἀπαράδεκτον) pe opusul Său, Dumnezeu este înțeles
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
așa, a te opri din cursa bunătății înseamnă să începi să alergi în cursa răutății. Astfel că, bunătatea nu poate fi limitată sau definită. Mai departe: Dumnezeu este binele adevărat și original (ἀγαθόν). Acum, din moment ce singura limită a bunătății este răutatea și din moment ce Dumnezeu nu-l poate admite (ἀπαράδεκτον) pe opusul Său, Dumnezeu este înțeles a fi nelimitat (ἀόριστος ... καὶ ἀπεράτωτος καταλαμβάνεται)<footnote Un oximoron izbitor, din moment ce ἀόριστος este în mod normal sinonim cu ἀκατάληπτος. Poate și acesta este un ecou
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
calitate", adică să aibă "ținută", "clasă", fără de care nu ar putea trezi mila spectatorului. Aristotel nu înțelege prin asta nici rang social (el citează exemplul sclavului care poate să fie de calitate), nici rang moral (eroul poate fi dotat cu răutate dacă acțiunea o cere), ci îl definește ca pe o ființă de excepție. Celelalte trei atribute ale personajului contribuie să-l facă credibil. Ele vizează temperarea acestei prime trăsături care ar risca să îndepărteze prea mult personajul de spectator. Eroul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
forme de recunoaștere, profund motivate. Calitatea tragică a răsturnării de situație care lovește personajul depinde de doi parametri, sensul răsturnării (după cum eroul trece de la fericire la nefericire, sau invers) și calificarea morală a protagonistului (plin de virtuți sau plin de răutate). Aristotel, în calitate de perfect logician, are în vedere patru configurații. Cel drept poate trece de la fericire la nefericire, cel rău de la nefericire la fericire. El elimină de la bun început aceste două posibilități care nu ar putea provoca mila și teama. Nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nefericire la fericire. Fără îndoială o consideră lipsită de potențialități tragice. Odată respinse aceste cazuri extreme, el are în vedere formula "intermediară" a omului care, "fără a atinge perfecțiunea în ordinul virtuții și al dreptății, datorează, nu viciului și nici răutății, ci unei greșeli, situația lui nefericită". Aristotel dă o serie de exemple, citându-i pe Oedip, Thyeste, Oreste, Alcmeon, și își generalizează părerea cu privire la "toți ceilalți eroi care au suportat sau cauzat evenimente îngrozitoare". Cel drept și cel rău nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca pe un om rezonabil, un monstru de egoism și de ipocrizie, o ființă pe care prea multă curtoazie a pervertit-o iremediabil. Cine este prin urmare Mizantropul lui Molière? Un om de bine ce detestă moravurile secolului său și răutatea contemporanilor lui; care, tocmai fiindcă-și iubește semenii, urăște în ei relele pe care și le fac reciproc și viciile care rezultă din aceste rele. Dacă ar fi mai puțin impresionat de erorile umanității, mai puțin indignat de nelegiuirile pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o oarecare idee despre slăbiciunea umană". Foarte mult influențat de sensibilitatea preromantică a lui Richardson, Beaumarchais pretinde să facă și el din elogiul virtuții subiectul primei sale drame, Eugénie, scrisă în 1767. Este, spune el, "disperarea la care imprudența și răutatea altuia pot conduce pe o persoană tânără, nevinovată și virtuoasă, în actul cel mai important din viața omului". Diderot și Louis-Sébastien Mercier ar vrea să regăsească forța și energia vitală a teatrului grec care, în simplitatea, gustul său pentru adevăr
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
le respinge cu frenezie, Caragiale izbutește să-și dea în vileag adevăratele opinii, pe principiul simulării per contrarium. Utilizând, așadar, o gamă extrem de largă de nuanțe și procedee ironice, inclusiv autoironia amară și crudă (Economii, Grand Hôtel "Victoria Română", O răutate, O lămurire), sau o variantă situată la limita grotescului și a umorului negru (O făclie de Paști, Pastramă trufanda), Caragiale își conturează un univers inconfundabil, care stă mereu sub semnul dictonului A bon entendeur, salut! 3.8. Diplomație postcaragialiană Ironia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în drama caragialiană, tocmai prin lipsa de verticalitate spirituală a înșelătorului. Practic, Anca se dovedește a fi mai crudă și mai imorală 54 decât ucigașul "păcălit", astfel încât gestul reparator echivalează mai degrabă cu un abuz, cu o simplă manifestate de răutate, condamnabilă în ochii spectatorului. De altfel, nu este singurul loc în care se poate descoperi o astfel de pervertire a motivului "înșelatului înșelat" la Caragiale. Minidrame ca În vreme de război, O făclie de Paști, Păcat și chiar Două loturi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]