5,656 matches
-
căruia îi aparține proiectul artistic. Acceptăm ideea că imaginea catedralei este redata pe avers ca simbol al Episcopiei Romano-catolice din Iași, la jubileul de 120 de ani. Din nefericire, distribuirea elementelor constitutive ale legendei de pe avers poate crea confuzii în receptarea mesajului, din moment ce, în câmpul central, deasupra imaginii catedralei, este plasată inscripția JUBILEU 120 DE ANI, iar de o parte și de alta a acesteia, anii 1884 și 2004. Noi înțelegem că este vorba de jubileul Episcopiei, ca instituție ecleziastica, si
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
proiectantul acestei medalii recurge pentru avers (fig. 60av) la motivul efigiei schițate, iar pentru revers (fig. 60rv) la cel al figurilor geometrice împletite. Prin jocul de culori (galben și gri deschis strălucitor) și de planuri (vertical-orizontal) proiectantul ușurează posibilitatea de receptare a mesajului și sporește notă de originalitate a medaliei. Menționam că motivul figurilor geometrice împletite este folosit pentru prima dată la noi pe medalia Theatrum Vlahicum Bucharestini, din anul 1814, cât și pe aceea a reprezentării operei „Normă” la București
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
compoziția obținută a plasat-o în stânga jos a reversului, vizibilă fiind doar parțial. Trinitatea triunghi, pătrat, cerc, alături de cea a liniilor care dau contur figurilor geometrice respective face trimitere la Puterea Divină sub semnul căreia se află actul creației și receptării artistice, dar și la cele trei domenii ale acesteia și implicit la cele trei facultăți ale Universității de Arte „George Enescu”. Începând cu al treilea an din actualul secol și mileniu, reprezentările simbol de pe medaliile Universității „Al. I. Cuza” din
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
acceptat, cel puțin în lumea colecționarilor, ca o medalie pare cu atat mai interesantă că realizare artistică cu cat imaginea de ansamblu place, atrage privirea, stimulează imaginația și sensibilitatea și comunică prin reprezentări simple și ușor accesibile. Acest nivel de receptare constituie temelia pe care se fundamentează următoarele două nivele. Următorul nivel de receptare, i-am spune cel mediu, presupune desprinderea din imaginea de ansamblu a elementelor constitutive și apoi recompunerea acestora. În cazul medaliei aniversative din 2010, observăm că imaginile
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
interesantă că realizare artistică cu cat imaginea de ansamblu place, atrage privirea, stimulează imaginația și sensibilitatea și comunică prin reprezentări simple și ușor accesibile. Acest nivel de receptare constituie temelia pe care se fundamentează următoarele două nivele. Următorul nivel de receptare, i-am spune cel mediu, presupune desprinderea din imaginea de ansamblu a elementelor constitutive și apoi recompunerea acestora. În cazul medaliei aniversative din 2010, observăm că imaginile de ansamblu ale aversului și reversului sunt încărcate cu elemente constitutive mai mult
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
sus și jos, de inscripții în limba română, pe avers, și imaginea fațadei palatului Universității cuprinsă între anii 1860 și 2010 și inscripțiile latine, pe revers). Modalitatea această de dispunere înlesnește contemplatorului vizualizarea rapidă a lor și lasă impresia de receptare imediată a mesajului. Nivelul următor de receptare, pe care l-am numi avansat, constă în analiza atentă și detaliată a reprezentărilor de pe medalie care ne conduce la concluzia că înțelegerea semnificației acestora nu este deloc simplă. Înțelegerea profundă a mesajului
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
română, pe avers, și imaginea fațadei palatului Universității cuprinsă între anii 1860 și 2010 și inscripțiile latine, pe revers). Modalitatea această de dispunere înlesnește contemplatorului vizualizarea rapidă a lor și lasă impresia de receptare imediată a mesajului. Nivelul următor de receptare, pe care l-am numi avansat, constă în analiza atentă și detaliată a reprezentărilor de pe medalie care ne conduce la concluzia că înțelegerea semnificației acestora nu este deloc simplă. Înțelegerea profundă a mesajului medalistic a devenit posibilă datorită explicațiilor primite
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
medalistic a devenit posibilă datorită explicațiilor primite pe Internet, atât din partea inițiatorului și realizatorului stemei, Comisia de Heraldica, Genealogie și Sigilografie a Academiei Române (Filiala Iași) cât și a beneficiarului medaliei, Universitatea „Al. I. Cuza”. După cum arătăm mai sus, probleme în legătură cu receptarea mesajului ridică și modul în care este realizată stema Universității pe medalia din 2010 (fig 62av). Dacă timbrarea stemei cu cifră 150 comunica un mesaj clar și pentru neinițiații în heraldica, scutul în sine, încărcat excesiv pe medalie prin adăugare
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
simbolice sau în manifestări onirice. Are, în consecință, o mare capacitate de "modelizare", conformându-se naturii obiectului și dorinței subiectului (Thomas 22), însă în absența unui suport material. Ea e o dedublare, dar, ca impresie senzitivă, este condiționată de calitatea receptării, a memorării și a reamintirii. În cadrul imaginarului, când intră în structuri simbolice, ea dă naștere "complexelor", stări corelate unor acțiuni fundamentale pentru o situație-limită: complexul lui Pygmalion (frustrarea creatorului - provine din faptul că imaginea în sine nu poate reface sau
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vezi confruntarea politică exprimată prin intermediul bestiarului animalier, în Istoria ieroglifică), o figură de construcție în retorică. Ciudat, am zice, pentru că cele două structuri seamănă foarte mult, ambele ținând de gândire; ceea ce practic le diferențiază este ordinul de mărime. Totuși, subiectul receptării, implicat în procesul de simbolizare, se poate simți emoționat în raport cu valoarea unui simbol − spre diferență de un semn (Thomas 25) −, fie pentru că acesta este un simptom al fantasmelor provocate de o tra(u)mă refulată (teoria freudiană), fie pentru că este
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
achievement, eveniment punctual, instantaneu) vs I could hear planes passing overhead 'Auzeam trecând avioane pe deasupra' - interpretare statică. Autorii arată că verbele de percepție sunt compatibile cu aspectul progresiv doar atunci când se focalizează calitatea organelor de simț sau a canalului de receptare: She's not hearing well these days 'Zilele astea/temporar, nu aude bine' sau când se exprimă o percepție distorsionată, fără corespondent în realitate: She's hearing voices ' Aude voci', She's seeing stars 'Vede stele'. Diferențe de clasificare apar
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
astfel, sensurile verbului a vedea sunt clasificate în funcție de trei domenii semantice cărora li se subordonează 70: domeniul perceptual vizual (a vedeaI), domeniul supraordonat al tuturor percepțiilor fizice (a vedeaII), în cadrul căruia percepția vizuală este asimilată unui proces mai cuprinzător de receptare a evenimentelor, defășurat cu ajutorul altui organ de simț decât cel destinat văzului, domeniul cognitiv (a vedeaIII), unde verbul desemnează procese fizice proiectate și "vizualizate" mental, și un domeniu vizual contrafactiv, unde sensurile verbului sunt atribuite unei percepții vizuale aparente (a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
2. Domeniul auditiv Sweetser (1990) consideră că simțul vederii și cel al auzului împărtășesc anumite funcții cognitive 75. Rolul auzului este de natură comunicațională (aud, procesez informația, răspund conform informației primite), procesul auditiv fiind legat de: (i) atenție și de receptarea informațiilor; (ii) procesarea și înțelegerea informațiilor comunicate. Prin urmare, verbele care desemnează percepții auditive înregistrează anumite transferuri semantice în această direcție: (a) "A asculta înseamnă a fi atent": (26) Ascultă ce-ți spun! În exemplul dat, locutorul solicită atenția alocutorului
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
53 de limbi, cărora le corespund paisprezece arii de răspândire 76. Autorul stabilește o cale unidirecțională de producere a schimbărilor semantice în interiorul celor cinci domenii ale percepției (engl. intrafield extensions), așezând vederea pe cea mai înaltă poziție: verbul prototipic pentru receptarea vizuală, a vedea, poate dezvolta sensuri din domeniul semantic al receptării auditive, tactile, olfactive sau gustative, dar raportul invers nu este posibil. Ierarhia tipurilor de extinderi semantice apare reprezentată la Viberg (1983: 136) astfel 77: sight > hearing > touch > {smell/taste
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
Autorul stabilește o cale unidirecțională de producere a schimbărilor semantice în interiorul celor cinci domenii ale percepției (engl. intrafield extensions), așezând vederea pe cea mai înaltă poziție: verbul prototipic pentru receptarea vizuală, a vedea, poate dezvolta sensuri din domeniul semantic al receptării auditive, tactile, olfactive sau gustative, dar raportul invers nu este posibil. Ierarhia tipurilor de extinderi semantice apare reprezentată la Viberg (1983: 136) astfel 77: sight > hearing > touch > {smell/taste (vedere > auz > atingere > {miros/gust) Ierarhia trebuie interpretată, conform precizării lui
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
În acest sens, cercetătorii arată că, în limbile australiene, verbele de percepție auditivă sunt cele care stabilesc legături cu domeniul intelectual: "În Australia, simțul auditiv este singura modalitate perceptuală care interferează, în mod frecvent, cu domeniul cognitiv. Verbul care exprimă receptarea auditivă ajunge să desemneze în mod curent a gândi, a ști, a-și aminti, dar și a înțelege și a asculta pe cineva, urmând deci un model diferit de cel din limbile indo-europene. Atunci când verbul corespunzător percepției vizuale, a vedea
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
cealaltă parte, drama este modul specific al reprezentării prin executare. Drama (δρăμα ce derivă din δράω) înseamnă "a acționa" și implică trei motive ale desfășurării (actorul, scena și publicul) ce presupun relații de colaborare pentru execuție și norme colective de receptare. Concretizarea dramei aduce noi motive, ca muzica sau dansul, artificii artistice ce diversifică înțelegerea dramei. Modul de analiză a romanului și dramei presupune un prototip literar ce poate fi social și cultural variabil. Natura dihotomică a romanului este definită prin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mai întâi ca ei să fie informați asupra obiectivelor, să-și poată transmite direct, imediat și deschis ideile, de la unul la altul. Nu s-ar concepe desfășurarea eficientă a vreunei activități, rezolvarea unor probleme de grup în afara transmiterii ș i receptării de mesaje. Comunicarea este, așadar, absolut necesară, reprezentând una dintre trebuințele fundamentale de ordin spiritual ale oamenilor. Dacă caracterul comunicării este subliniat de aproape toți autorii care s-au referit la ea, nu aceeași unitate de idei se întâlnește în legătură cu
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
Neagu, Dumitru Radu Popescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu. În volumul Despre Preda și alte eseuri neconvenționale (2003) V. investighează teme esențiale ale operei acestuia - Moromeții și „tema prozatorului”, „Noua gnoză”, o mistică a ființei - și comentează incitant diferite aspecte ale receptării ei după 1989, identificând trei direcții de „ocultare” a prozatorului: negarea integrală a valorii (similară tendințelor din anii dogmatismului stalinist), minimalizarea binevoitoare (prin reducerea unor texte la dimensiunea politică) și minimalizarea răuvoitoare (prin acceptarea în spațiul reușitelor estetice a numai
VONCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290642_a_291971]
-
après (1995). Novalis, prima monografie românească dedicată poetului german, e concepută de V. ca o „cercetare sistematică de literatură comparată”, în care opera acestuia e studiată în raport nu doar cu romantismul, ci și cu simbolismul, suprarealismul, urmărindu-se și receptarea critică în context românesc. Biografia, socotită importantă doar în măsura în care are un rol în formarea conștiinței poetice, va fi aproape neglijată. Capitolele Mitul poetului, Periplu, Inițiere orfică, Imperiul poeziei, Magicul imperiu subteran consemnează minuțios traseul spiritual parcurs de Novalis. Cu o
VOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
filosofia kantiană și cu literatura germană; adevărate „mostre” care surprind prin densitate și varietate sunt capitolele Eminescu și Richard Wagner în spiritul doctrinei lui Schopenhauer și Dosarul „Florii albastre”. Sunt evidențiate și problemele de traducere a poeziei lui Eminescu sau receptarea lui printre germani. Alți scriitori analizați sunt Coșbuc (George Coșbuc și poeții germani din secolul XIX-lea), Ioan Slavici, Al. A. Philippide, Emil Isac. De asemenea, este reliefată contribuția revistei „Steaua”, care a înregistrat seismografic fenomenul poetic contemporan, fiind „martora
VOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
mit. Mai este prezentă în „Steaua”, „România literară”, „Contemporanul”, „Ramuri” ș.a. Teoretician și analist al literaturii dramatice, V.C. concepe o poetică teatrală modernă, originală sub multe aspecte, axată îndeosebi pe metodele de investigare oferite de semiotică, teoria textului și estetica receptării. Interpretarea „semnelor” dramatice într-o viziune semiologică, panoramică, comparatistă îi prilejuiește un excurs critic nuanțat, menit să surprindă specificul, structura și modalitățile teatrului, privit ca „fenomen complex, constituit din semne diverse” (Accente). Studiile sale vădesc o certă orientare către teoretizarea
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
din „metafora vie a trupurilor și lucrurilor”, reclamă anumite coduri de lectură și nu se poate mărgini la modalitățile naratologice ale structuralismului, adică la modelele interpretative pur textuale. Pledoaria se îndreaptă spre o hermeneutică simultană, contextuală și intertextuală, spre o receptare de tip pragmatic, după modelul oferit de Camil Petrescu, „unul din primii pragmaticieni ai teatrului”. Din multitudinea de ilustrări prin intermediul cărora se configurează construcția teoretică, autoarea se oprește îndeosebi asupra pieselor lui I.L.Caragiale, Camil Petrescu și Mircea Eliade, cărora
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
înțesate cu informații de prima mână. Pentru cel care voia într-adevăr să se inițieze, profesorul impunea modelul unei fervori intelectuale autentice, cu exigențe nu lipsite de o anumită cruzime, dar care, în fond, constituiau semnele unui nou mod de receptare a literaturii. [...] Prelegerile seducătoare ale lui Ion Vlad instruiau despre puterea ficțiunii și rigorile creației. Cei dotați au înțeles cu uimire că literatura înseamnă o extraordinară aventură a formelor. PETRU POANTĂ SCRIERI: Între analiză și sinteză, Cluj, 1970; Descoperirea operei
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
Împlinirea unui veac de la nașterea lui Mihai Eminescu forțează întrucâtva procesul, poetului consacrându-i-se mai multe comentarii, iscălite de Mihai Beniuc, Perpessicius (care prezintă o seamă de inedite), Eugen Jebeleanu (despre tragismul vieții lui Eminescu), G. C. Nicolescu (despre receptarea critică) și Pericle Martinescu (despre „falsificarea” operei eminesciene de către editorii „burghezi”). Într-o împrejurare similară, I. L. Caragiale are parte în 1952 de un număr omagial. Dacă opera lui Eminescu e „valorificată” cu destule rezerve, în schimb elogiile abundă în cazul
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]