5,519 matches
-
după 1944, a fost deputat în Marea Adunare Națională, membru supleant al Comitetului Central ( 1969), că își adaptează poezia la "comanda socială într-o serie de volume, între anii 1945-1958, că Premiul Etna-Taormina ( 1970) și Premiul Herder i-au "ratificat receptarea internațională. Dar și că "suferința personală, remușcarea și dezgustul alimentează cărți de versuri ulterioare, precum ( ...), marcând o resurecție lirică incontestabilă. În motto-ul la Aurel Baranga, datorat dlui Ion Vartic ni se spune cum este teatrul lui A. B. ( adică
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
motiv, constanța lui Nicolae Breban în expunerea unei pledoarii, previzibilă în linii mari, dar uluitoare și captivantă în aplicările ei, e un indiciu al artei autentice. Pe parcurs, în cariera sa literară, prozatorul a avut de întâmpinat o piedică de receptare: o îndărătnică neîncredere a unor critici. Ei i-au reproșat de la început - și apoi au perseverat în obstrucția lor - că forțează legile firescului în relatare, că introduce domnia arbitrarului, că spulberă un canon al romanului, acceptat pretutindeni ca viabil. Atâta
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
cum cineva mai poate aștepta literatură adevărată de la acest autor. Sau poate că deja în aceste romane incredibile avem de-a face cu literatură reală și noi nu vrem cu nici un chip s-o recunoaștem. E un mare mister al receptării literare de la noi, unul printre altele cîteva. Fănuș Neagu, Amantul Marii Doamne Dracula, Editura Semne, București, 2001, 328pp., fp.
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]
-
o nouă ediție, "tocmai în cercuri teologice". Era vorba de Religie și spirit. Dacă a avut Blaga talentul literar de a scrie pamflet, nu l-a pus în acțiune pentru cauze obiective, ci numai pentru a compensa nemulțumiri provocate de receptarea deformată a operei sale și de amestecul imposturii în domeniul filosofiei. Am rememorat atacul josnic comis de Beniuc în "romanul" său de un oportunism dezgustător. Paginile în care e schimonosită figura lui Blaga, alimentate de un resentiment ieșit din comun
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
Cristian LIVESCU Studiul dedicat de Zoe Dumitrescu-Bușulenga, în 1963, lui Ion Creangă, marchează debutul editorial deplin al viitoarei comparatiste și academiciene, având un loc distinct în receptarea marelui nostru clasic. Apărea într-o perioadă în care valorile literare românești începeau să se desprindă de blocajul proletcultist, revenind în orizontul reperelor stabile; într-o perioadă de redescoperire a operei lui Creangă, aceasta începând să fie iarăși citită, adusă
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
în autohtonitate, mirajul confortabil că sunt mai buni, mai fericiți, mai plini de talent decât alții, de aproape sau de departe; că pot construi pe seama lui edificii trainice 7. De la semănătorism încoace, Creangă a trebuit să treacă printr-o lungă receptare identitară, care a obosit și s-a uzat în timp, prin suprasolicitare, dar care nu a putut explica frazarea cultă, densă în volute, „cărturărească” a paginii sale, cu sonorități adesea complicate, de slujbă și oratoriu liturgic bizantin. Intervine însă aici
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
structurile ei de acum doi ani, a întemeiat o nouă colecție de ediții critice intitulată chiar "Clasicii români Minerva". Colecția aceasta e mai laxă în compartimentele aparatului critic. Lipsesc variantele, identificarea genezei fiecărei scrieri, tot aparatul critic rezumîndu-se la compartimentul receptarea critică a operei. Prin structură, această colecție, ireproșabilă sub raport filologic, aduce aminte de vestita colecție franceză Pleiade (minus înfățișarea ei grafică). De obicei, se reiau în această nouă colecție texte din ediții anterioare, apărute tot la Editura Minerva, care
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
80, care, în cîteva direcții ale sale, l-a asimilat și l-a revendicat ca model, creatorul lui Guillaume poetul și administratorul n-a mai rămas decît cu aura de poet boem, vag suprarealist, vag oniric, vag textualist etc. La receptarea sa în acest fel aureolat a contribuit și faptul că n-a publicat foarte mult. "și după ce am inventat poezia într-o încăpere clandestină din adîncul pămînturilor sterpe - curajul și puterea (omenească) s-au topit ca aburul".Editura Muzeului Literaturii
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
prefață de Mariana Marin), cuprinzînd opera cunoscută pînă acum a poetului. Probabil că nici acest volum nu va reuși să disloce inerțiile, e posibil ca poezia de aici să nici nu mai corespundă sensibilității anilor '90-2000, însă pentru o corectă receptare și o necesară recuperare a unei literaturi aproape uitate, aproape necunoscute, scrierile lui Virgil Mazilescu se află acum la vedere: poemele publicate în periodice sau în cărțile apărute în timpul vieții, cele rămase în manuscris, recenziile, proza, scrisorile și jurnalul. Referințele
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
vedere: poemele publicate în periodice sau în cărțile apărute în timpul vieții, cele rămase în manuscris, recenziile, proza, scrisorile și jurnalul. Referințele critice, de la debut încoace constituie și ele, alături de datele bio-bibliografice stabilite de Alexandru Condeescu, un solid sprijin pentru istoria receptării scriitorului. Cea mai însemnată cantitativ și calitativ este opera poetică. Adunate astfel, volumele Versuri (1968), Fragmente din regiunea de odinioară (1970), Va fi liniște, va fi seară (1979), Guillaume poetul și administratorul (1983), împreună cu poemele din periodice (autume și postume
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
scrise de Bill Bryson sau Roberto Calasso. Ce anume cimentează superlativele lui Virgil Nemoianu? Întâi de toate, libertatea de gândire și prevalența adevărului. Apoi vin bunele maniere, eleganța imaginarului și disponibilitatea spirituală. Fără argumente ca acestea, ori măcar limitrofe, sistemul receptării critice va fi fragil și neconcludent. De aceea, autorul nu iartă și nu face concesii gratuite. Fapt este că știind acestea, cititorul român tot va fi surprins să citească amendările acide pe care Virgil Nemoianu le aplică Hertei Müller. Vorbind
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
mulți profani pare un vast teritoriu de cenușă (romanele secolului al XIX-lea, să zicem), pentru specialiști sunt vestigiile unei vieți culturale ce merită recuperată. Organizarea cronologică a dicționarului oferă "cea mai fidelă imagine a evoluției genului romanesc și a receptării lui critice pe teren național", cum se afirmă în prefață. O investigație istorică totală presupune răscolirea unor secvențe cronologice și tematice aflate în umbră, realizând implicit un obiectiv de "arheologie literară". Romanul lui Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, ne apare cu
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
permite cumularea multor informații utile: ediția princeps, locul apariției, editura, anul, numărul de pagini, eventuale apariții fragmentare în reviste, rezumat, alte ediții, traduceri, premii, referințe critice. Spațiul cel mai mare este ocupat de descrierea analitică a romanului și de evidența receptării, cu diferențe considerabile de la un roman la altul, în funcție de valoare, dar și de alți parametri extraliterari. Indiciile de conținut pentru romanul contemporan (de exemplu) sunt date de categorisiri care oferă o imediată orientare a cititorului în câmpul vast al temelor
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
Am o mică nemulțumire: de pe listă lipsesc ziarele "Scînteia", "Scînteia tineretului" și "România liberă" din anii comunismului, în timp ce au fost consultate și bibliografiate (și e bine) "Lupta de clasă" și "Săptămîna". Primele chiar ar merita o cercetare specială, suplimentară, despre receptarea literaturii în aceste publicații oficiale ale partidului comunist. Ceea ce înainte de 1989 putea să fie un mic gest de frondă, astăzi e resimțit ca o lacună de informație. Apropo de lacune! Nu am constatat lipsă de la apel decât un roman, e
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
de texte ale scriitorului și nimic mai mult. În sfîrșit, un alt motiv pentru care monografia Sorinei Sorescu nu a avut ecoul meritat ține de efortul considerabil pe care lectura ei îl presupune. Autoarea nu este adepta prejudecăților comode în receptarea operei sîrbiene, ci își construiește un întreg sistem critic, îndatorat mai ales criticii franceze și în general exegezei ultimelor decenii. De aici un limbaj critic incomod, în continuă și scrupuluoasă explicare de sine. Iată cum își definește autoarea însăși demersul
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
prin vocea publică a studentului Vicu Mândra și a lui Ion Vitner, ambii instalați în curând în locul său la catedră. Extrem de relevante pentru pozi- ționarea lui G. Călinescu în sistemul politic al epocii sunt și „studiile de genetică, variantistică și receptare” pe marginea publicării sau reeditării romanelor, cu atât mai mult cu cât observațiile de editor se transformă în problematizări și judecăți de critic literar. Procesul de aservire ideologică poate fi probat la modul cât se poate de concret prin preocuparea
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
judecata de valoare. Nicolae Mecu nu colecționează pur și simplu inadvertențele dintre ediții sau manuscrise, ci deplânge discursurile de escortă sau intervențiile auctoriale supărătoare - absolut necesare „clarificărilor” politice - din Bietul Ioanide sau Scrinul negru. Refăcând geneza și întregul proces de receptare critică a operelor, el compară permanent formula romanescă avută în vedere cu rezultatele ei concrete, identifică ferm contradicțiile ideologice și psihologice ale personajelor, sau verifică omogenitatea stilului. Criticul merită luat în serios când acuză „secvențele hibride, neconcordante cu intenția adevărată
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
este deplin creditabilă: „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărându-ne drept un simbolism «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului". De altfel, și originalitatea poetului e subliniată în raport direct proporțional cu experiența receptării operei sale: „Autorul Plumbului a devenit cu adevărat el însuși abia atunci când publicul și criticii i-au considerat încheiată opera poetică. Ipostazele bacoviene ale tradiționalismului romantic, ale decadentismului și ale simbolismului sunt realizări artistice care au precedat bacovianismul. Fiind rezultatul
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
imaginarul individualizator era deja constituit) a fost generată de o neconștientizată criză a limbajului artistic. Bacovia a apelat la mai multe convenții pentru simplul motiv că niciuna nu îl mulțumea deplin". Posteritatea lui Creangă (1990) e o carte despre istoria receptării operei lui Creangă, cu analize corecte și comentarii echilibrate despre principalii exegeți ai humuleșteanului. Unele rezerve sunt exprimate în legătură cu studiile lui Streinu, în timp ce paginile critice ale lui Vianu sunt ignorate. Contribuția cea mai relevantă a lui Mircea Scarlat este, cum
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
în timp ce paginile critice ale lui Vianu sunt ignorate. Contribuția cea mai relevantă a lui Mircea Scarlat este, cum observă N. Manolescu, „observația cu privire la viitorul exegezei marelui povestitor. În fond, Mircea Scarlat pare a fi în așteptarea unei schimbări majore în receptare prin care teza exponențialității, enunțată de Maiorescu și culminând în Călinescu, să lase locul tezei unicității operei humuleșteanului". În întreaga sa operă, cuprinzând studii de sinteză, articole de istorie literară, cărți monografice, Mircea Scarlat se dovedește un critic matur, sigur
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
primele sale încercări literare (1940) și până la debutul literar-publicistic din ziarul Timpul, numerele 1771 și 1772 din 15-16 aprilie 1942, când la rubrica "Popasuri" M.R. Paraschivescu îi tipărește schița Pârlitu, Marin Preda a fost frustrat de o înțelegere adecvată în receptarea scrierilor sale. Privite peste ani cu o detașată ironie, fără să le fi deformat sensul prin supralicitări forțate, pentru ca întâmplările să nu capete proporțiile unei "ostracizări", prozatorul va aminti de erorile de diagnostic sau de opțiuni ezitante în folosul altor
Marin Preda: Corespondența de tinerețe by Marian Iancu () [Corola-journal/Journalistic/12495_a_13820]
-
vorba mai curînd de o cale specială către credință, care nu ignoră mundanul, ci-l asumă, trece prin stratul său material. „Adevărata cultură, afirmă paradoxal Gustave Thibon, trebuie să aibă drept rezultat adîncirea ignoranței”, care, de bună seamă, să mijlocească receptarea unei lumi noi, mai profunde. Parafrazîndu-l ne îngăduim a zice că adevărata credință s-ar cuveni să aibă drept rezultat adîncirea vieții celei de toate zilele, care să îngăduie accesul la o lume nouă, mîntuită. Dan Ciachir e un personaj
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
Odată acceptate, concluziile acestea merită împinse ceva mai departe. Redactate cu intenția de a deveni, mai devreme sau mai târziu, publice, jurnalele Gabrielei Melinescu impun, într-o logică justă, alături de o singulară formulă de concepție, și o restrictivă formulă de receptare. Ele - și mă gândesc, indistinct, la cele care au apărut până acum - se vor concepute într-o cheie adecvată și deconstruite cu un șperaclu la fel de bine calibrat. Principiul de funcționare e, mai mult decât acea infinit permisiv al poeziei ca
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
lui George Heraclide (celălalt ,,geamăn" al dvs). Parafrazând o afirmație din finalul prezentării ipoteticului volum - Coordonate, ,,apărut" la Editura Cartea de căpătâi, aș putea spune că respectiva ,,recenzie" este un admirabil exercițiu de ironie și autoironie la adresa scrierilor și a receptării operei autorului paradoxal care sunteți. Greșesc? - Este corect, numai că în epocă nu eram atât de cunoscut, ca să fiu ironizat. Nu prea aveam numeroase ,,antecedente" literare. Rezumatele din Bibliografia generală sunt tincturate de înverșunarea mea de ins care se ținea
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
o cunosc" pe Helga, dar nu știu că au existat în viața mea două femei cu acest nume... Poate că ar fi de dorit să fac o anumită scară de corespondență între personajele mele și prototipurile lor reale. Vă mulțumește receptarea operelor dvs. de către publicul actual? Da și nu! În ultima vreme au apărut persoane care se interesează mai îndeaproape de ceea ce fac, dar încă sunt considerat un marginal, deoarece nu scriu proză realistă, ci una evazionistă. Iar pentru că în perioada
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]