3,662 matches
-
și înaltelor cercuri literare. Nu este cunoscută durata de lucru a poetului la „Corbul”, existând unele teorii ce susțin că acest lucru a durat o singură zi, în timp ce alte teorii susțin că scrierea poemului a durat zece ani. Poe a recitat un poem ce se crede că a fost o versiune de început a „Corbul”-ui în 1843 în Saratoga, New York. Este posibil ca o variantă timpurie să fi conținut o bufniță. Poe i-a arătat pentru prima dată poemul prietenului
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
lui Poe: „«Corbul» dumitale a produs o senzație, o groază temporară, aici în Anglia. Unii dintre prietenii mei sunt cuprinși de frică, iar alții de muzicalitate. Am auzit de persoane bântuite de «Nevermore»”. Datorită popularității, Poe a fost invitat să recite „Corbul” în cadrul adunărilor sociale publice și private. Într-un salon de lectură, un invitat a spus: „a-l auzi [pe Poe] rostind Corbul... este un eveniment unic”. Unii care l-au văzut au descris astfel acel eveniment: „Făcea lumina lămpilor
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
un invitat a spus: „a-l auzi [pe Poe] rostind Corbul... este un eveniment unic”. Unii care l-au văzut au descris astfel acel eveniment: „Făcea lumina lămpilor atât de mică încât camera era aproape întunecată, apoi, stând în mijlocul apartamentului recita... cu cele mai melodioase voci... Atât de încântătoare era puterea lui de cititor, că auditoriului îi era frică să respire ca nu cumva vraja fermecată să fie ruptă”. Au apărut parodii, în special la Boston, New York și Philadelphia, purtând nume
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
De fapt, tatăl micuțului Howard Phillips era bolnav foarte grav de sifilis. Lovecraft a fost crescut de mama sa, două mătuși și bunicul său, Whipple Van Buren Phillips. A fost un fel de copil minune, la vârsta de 2 ani recita poezii, iar la 6 ani deja scria. Bunicul său l-a încurajat să citească, aducându-i cărți ca "1001 de nopți", "Bulfinch's Age of Fable" și versiuni pentru copii ale Iliadei și Odiseei. Bunicul său a stârnit și interesul
Howard Phillips Lovecraft () [Corola-website/Science/297466_a_298795]
-
mai 1918, București) a fost un poet, critic literar, ocazional și traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916. Poezia sa aparține patrimoniului cultural național și, deși este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările școlare sau populare, creația sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvîrșit și un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele școlare nici în ziua de azi. A
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
Fălticeni între anii 1947 - 1951, perioadă în care scrie versuri, iar la sfârșitul lui 1950, participă la o consfătuire a tinerilor scriitori din Moldova, în calitate de secretar al cenaclului literar din Fălticeni, care are loc la Iași, unde se remarcă după ce recită poezia "Fii dârz și luptă, Nicolae!", poezie care-i va fi publicată în "Iașul nou" și în ziarul "Lupta poporului" din Suceava. În mai 1951 a obținut premiul întâi, la Olimpiada națională de limba română care a avut loc la
Nicolae Labiș () [Corola-website/Science/297551_a_298880]
-
cele două sunete vecine, cel inferior și cel superior. Fortis () reprezintă o articulare a organelor vorbirii cu o considerabilă tensiune musculară sau cu o inspirație foarte adâncă. În bisericile gospel ale afro-americanilor, melisma era interpretată astfel: „de obicei, o persoană recita un vers sau o linie din portativul cântecului. Apoi credincioșii repetau utilizând variațiunile personale. Efectul coral era imens.” Anthony Heilbut consideră că în timp, „cu cât mai excentrice erau vocalizele, cu atât mai amuzată era audiența.” "Alleluia" are următoarea structură
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
să distingă binele de rău, că această vie intérieure trebuie să fie întoarsă pe dos ca o mănușă și oferită lumii. Impresia noastră de cititor și traducător este că această carte are toate calitățile unui poem dramatic care poate fi recitat de mai mulți actori pe o scenă de teatru. Fiecare poezie poate face parte dintr-un multiplu dialog - confesiune, dintr-o urzeală rapsodică nu doar între felurite creații, arte și creatori, dar și, cu precădere, între istoria personală și istoria
Eugenia Bulat () [Corola-website/Science/317203_a_318532]
-
femei de curte), îndeplinind rolul de servitoare în harem. Odaliscele nu erau de obicei prezentate sultanului, numai acelea de o extrordinară frumusețe și talent, văzute ca niște potențiale concubine, erau pregătite pentru acest pas. Ele erau învățate să danseze, să recite poezii, să cânte la diverse instrumente muzicale și inițiate în arta erotică. Numai cele mai dotate și talentate odalisce ajungeau să fie prezentate sultanului că gedikli (fecioare în așteptare). De obicei termenul de odalisca, desemnează o femeie ce în deplineste
Harem () [Corola-website/Science/317656_a_318985]
-
aur pe care erau înscrise sfaturi despre viața de apoi. Budiștii tibetani încă utilizează Bardo Thodol; (cunoscută și sub numele de "Cartea tibetană a morților", datând din aprox. sec. al 8-lea), care descrie experiențele sufletului dupa moarte. Acesta este recitată de către Lama unei persoane moarte sau recent decedate, sau, uneori, peste o efigie a decedatului. La sfârșitul secolului al 15-lea în Europa, "Ars Moriendi", ("Arta de a muri bine") a devenit una din primele cele mai populare cărți tipărite
Text funerar () [Corola-website/Science/318102_a_319431]
-
lui Cædmon" se mai păstrează. Este totodată cel mai vechi text în limba engleză (din manuscriptul "St Petersburg Bede') Aldhelm, episcop de Sherborne (d. 709) este cunoscut datorită lui William de Malmesbury (d. ca. 1143), care a scris că Aldhelm recita poezii laice în limba maternă acompaniat de harpă. O bună parte a prozei lui în limba latină s-a păstrat, dar nu este cunoscut dacă scrie poezii proprii sau doar recita poezii scrise de alții, deoarece nimic scris de el
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Malmesbury (d. ca. 1143), care a scris că Aldhelm recita poezii laice în limba maternă acompaniat de harpă. O bună parte a prozei lui în limba latină s-a păstrat, dar nu este cunoscut dacă scrie poezii proprii sau doar recita poezii scrise de alții, deoarece nimic scris de el în limba anglo-saxxonă nu s-a păstrat. Cynewulf este un nume despre care înainte vreme se știa foarte puțin, dar cercetări mai recente au sugerat că a trăit în prima parte
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
început cu combinația de cuvinte «wil-siț» («desired journey») ca idee principală a versului, face apoi să rimeze cuvintele care urmează cu acestea, lăsând aliterația să formeze propoziția. Poezia anglo-saxonă a fost studiată în amănunt pentru a susține teoria că era recitată conform unei scheme orale pe baza unei formule ("oral-formulaic" în engleză). Motivul este că multe expresii și fraze pot fi găsite în mai multe poezii. De exemplu, nu mai puțin de 11 din cele 18 semi-versuri din "Imnul lui Cædmon
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
al fiecărei Evanghelii este decorat din abundență, adeseori în așa fel încât textul este aproape ininteligibil. Cartea a fost produsă pentru uzul liturgic, iar nu ca volum educațional. Este mult mai probabil că cel care citea în timpul slujbei de fapt recita din memorie mai degrabă decât să citească din carte, deoarece scopul cărții a fost să arate bine mai degrabă decât să fie utilă. De asemenea, cartea conține multe greșeli necorectate și discontinuități în curgerea textului, astfel încât să fie evitată deteriorarea
Cartea din Kells () [Corola-website/Science/318197_a_319526]
-
dar este posibil să împăcăm aceste sentimente diferite prin aceea că deși este un fapt acceptat că Sfântul Vasile a instituit și fixat forma Pavecerniței pentru Răsărit, așa cum Sfântul Benedict a făcut pentru Apus, totuși a existat obiceiul de a recita o rugăciune înainte de culcare încă din vremea Sfântului Ciprian și a Sfântului Clement din Alexandria, în care obicei găsim cea mai îndepărtată origine a Pavecerniței. Pavecernița are două forme distincte: Pavecernița mică și Pavecernița mare. Cele două versiunei au lungimi
Pavecernița () [Corola-website/Science/318211_a_319540]
-
întâmplă cu tăblița denumită Lopata sau cu tăblița denumită Tabachera sau pot indica locul unde se află textul respectiv: Mica Tăbliță din Santiago sau Toiagul din Santiago. Rongo-rongo este denumirea modernă a inscripțiilor și înseamnă în limba rapa nui a recita, a declama, a incanta. Numele original al textelor (sau mai degrabă descrierea acestora) este "kohau motu mo rongorongo" ceea ce înseamnă rânduri scrijelite pentru incantații, prescurtat la "kohau rongorongo" adică rânduri pentru incantații. Se cunosc și alte nume, specifice fiecărui text
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
în 1741, Priestley s-a mutat la unchiul și mătușa lui, Sarah și John Keighley, care erau bogați, nu aveau copii și locuiau la 5 km (3 mile) de Fieldhead. Deoarece Priestley era precoce - la doar patru ani acesta putea recita impecabil toate cele 107 întrebări și răspunsuri din Westminster Shorter Catechism - unchiul său i-a oferit cea mai bună educație băiatului, pregătindu-l pentru parohie. În timpul tinereții, Priestley a urmat cursurile școlilor locale, unde a avut ocazia să învețe greaca
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
de la această faptă, îi spuse să cerceteze întâi în sânul familiei sale, întrucat sora să și soțul ei se convertiseă și ei în secret. ‘Umăr se îndrepta spre casă surorii sale și o găsi pe această și pe soțul ei recitând versete din Qur’an. A început o ceartă între ‘Umăr și cumnatul sau, în care a intervenit și sora sa pentru a-i lua apărarea soțului său, spunând că poate să îi omoare dar ei tot nu vor renunța la
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
avea ca partener de muncă un general, Mocsulski, ei trebuind să încarce zilnic un vagon de piatră, cu hrană insuficientă și săracă în calorii. Muncind în condiții extrem de grele, n-a încetat să se roage Maicii Domnului, chiar în timpul muncii recitau Rozarul împreună cu generalul. În toamna anului 1953 este eliberat, dar își continuă activitatea spirituală în rândul enoriașilor și este iarăși amenințat cu arestarea. Credința, speranța și iubirea l-au făcut să ducă o viața modestă, i-au dat curajul de
Grigore Dogaru () [Corola-website/Science/315782_a_317111]
-
ginerele părintelui canonic, pictorul Valentin Muste. Pentru activitatea sa pe plan spiritual și buna organizare, arhiepiscopul și mitropolitul Lucian Mureșan l-a numit pe Grigore Dogaru canonic mitropolitan și purtător al brâului roșu. A slujit zilnic Sf. Liturghie, iar seara recita Rozarul și făcea Binecuvântarea Euharistică, bucurându-se încă de o memorie excelentă. În ultimii săi ani de viață, din cauza diminuării puterilor fizice, a fost ajutat în pastorație de preotul Ovidiu Comeș, care mai avea și o filie de administrat. În
Grigore Dogaru () [Corola-website/Science/315782_a_317111]
-
facute de poet la Viena si Berlin. La moartea sa, poetul a fost înmormântat în cimitirul Bellu, sub un tei. Scriitorul Iulian Sârbu povestește despre influența simbolică a arborelui într-o reprezentație culturală a Cenaclului Flacăra la Iași: ""Păunescu ne recita din când în când din poezille pe care le scria pe loc, la măsuța de pe scenă. Cu toții dansam pe melodiile ce se cântau și ne simțeam liberi, măcar pentru o seară. Spectacolul a durat până la ora patru dimineața, când Adrian
Teiul lui Eminescu () [Corola-website/Science/315791_a_317120]
-
Iași și din Moldova. Rememorând, prin 2007, una din întâlnirile cu Adi Cusin, Cezar Ivănescu spunea: „ Întâlnirea, la care asistau și alți prieteni ieșeni, pe lângă masivul nostru grup de bârlădeni, ne-a amuțit pe toți: Adi a început să-și recite poemele, stârnit și "biciuit" continuu de Sandu Popovici, care-i mai azvârlea, zâmbind, câte un titlu sau câte un vers și, în final, după o îndelungată tăcere și "o matură chibzuință" (cum zicea regretatul George Macovescu), ne-am dus cu toții
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
Japonia prin intermediul Chinei în perioada Nara (710-794), dar cântatul la biwa aproape că a dispărut în perioada Meiji, când instrumentele occidentale și-au făcut apariția în Japonia. Conform legendelor, Buddha avea un discipol orb pe care l-a învățat să recite sutrele acompaniat de un instrument care semăna oarecum cu biwa. O altă legendă spune că regele budist Asoka din India a devenit el însuși un cântăreț de biwa. Cântatul la biwa se pare că a fost o preocupare nobilă la
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
instrumentul biwa, la fel cum și luta apare în multe picturi occidentale din Evul Mediu. În sudul insulei Kyūshū, "mōsō biwa", o biwa ceva mai mică decât cea folosită la curtea imperială din Kyoto, era folosită de menestreli orbi care recitau sutre ca să "înduioșeze" zeii pământului. Acești menestreli călătoreau din loc în loc și acceptau cereri ale localnicilor, deseori țărani, de a-i ajuta cu înduioșarea vreunui zeu pe care credeau că l-au supărat cu ceva. Muzica lor a devenit cunoscută
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
în care ajunseră o formație de pisici swingers numită Scat Cât. Conducătorul trupei, Scat Cât face cunoștință cu Ducesa care este uimită de stilul lor. Formația formată din Shun Gon, Hit Cât, Peppo, Billy Boss, și desigur Scat Cât le recita pisicilor melodia "Everybody Wants To Be a Cât" (în română "Toată lumea vrea să fie o pisică") alături de Thomas O'Malley. A doua zi pisicile ajung la conacul doamnei Adelaide, însă când vor să intre sunt prinse de Edgar care are
Pisicile aristocrate () [Corola-website/Science/315005_a_316334]