3,968 matches
-
vocabularul, compus dintr-un singur cuvânt, al lui Deirdre era contagios. Am deschis ușa garsonierei, mi-am abandonat geanta pe podea, am făcut doi pași și m-am prăbușit pe canapea ca o sirenă a filmelor din anii ‘40. Eram recunoscătoare fiindcă aveam după-amiaza liberă. Aveam multe lucruri la care trebuia să meditez. Multe chestii de disecat. Decizii mari de luat. Oare, dacă acceptam slujba de la Vivian, însemna că-mi vindeam sufletul diavolului, așa cum părea să considere Mara, sau ăsta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și cămașa mea de noapte uzată, aia cu Snoopy. Încă zece pași. Într-un final, am ajuns la spațiul micuț care ne fusese rezervat, lângă peretele sudic al încăperii, iar Randall mi-a tras scaunul. M-am cufundat în el recunoscătoare. Din păcate, nu și cu grație. Când să mă așez, m-am clătinat nițel din cauza fustei care-mi sugruma corpul ca un corset. Încercând să-mi regăsesc echilibrul, am lovit cu mâna un pahar de apă care fusese deja umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de mult ajutor aveam să am nevoie ca să mă pun pe picioare. Am apreciat asta. Nu mai lucrasem niciodată pe o carte de bucate - și cu toate că puteam oricând s-o sun pe Mara ca să-i pun întrebări, aș fi fost recunoscătoare pentru orice fel de sfaturi ar fi avut Dawn să-mi ofere. Dar, înainte să apuc să răspund, Vivian a răspuns în locul meu. — Ce contează dacă a mai lucrat sau nu pe o carte de bucate? Dawn, Claire e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
celor care se aflau în jurul mesei. Era prima mea ședință editorială și a treia zi de lucru la Grant Books. — Claire vine la noi de la P și P. Cu toții ne bucurăm să te avem printre noi, Claire. I-am zâmbit recunoscătoare lui Dawn și am scanat rapid încăperea în căutarea și altor chipuri prietenoase. Îmmm. Ceea ce am văzut erau multe expresii obosite și pleoștite. Multe dintre fețe nici măcar nu s-au obosit să se uite în direcția mea. Phil Stern, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fals sentiment de promovare sau de retrogradare. În orice caz, epoca lui Lulu a apus. Dar o să-i treacă. Numai că ea e ridicol de competitivă. Asta-i tot. Am clătinat din cap, simțindu-mă încă puțin descurajată, dar și recunoscătoare pentru gestul de prietenie al lui Phil. — Mulțumesc. știu că uneori durează până când îți cunoști colegii. Probabil c-am prins-o într-o zi proastă. — Aș vreau eu să fie așa, dar ar trebui să te aștepți ca Lulu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la Grant Books, fără un rol precis, după ce editorul care-l angajase inițial își dăduse brusc demisia. De atunci, David dăduse raportul în fața a trei editori diferiți, care îl epuizaseră cu proiectele lor urgente. Îmi dădeam seama că era la fel de recunoscător că acum avea un singur șef, pe cât eram eu de recunoscătoare că aveam un asistent care știa cum merg lucrurile în sistem. Era destul de ciudat să am un asistent, după ce, o perioadă atât de îndelungată, eu însămi fusesem asistenta cuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
angajase inițial își dăduse brusc demisia. De atunci, David dăduse raportul în fața a trei editori diferiți, care îl epuizaseră cu proiectele lor urgente. Îmi dădeam seama că era la fel de recunoscător că acum avea un singur șef, pe cât eram eu de recunoscătoare că aveam un asistent care știa cum merg lucrurile în sistem. Era destul de ciudat să am un asistent, după ce, o perioadă atât de îndelungată, eu însămi fusesem asistenta cuiva - dar David mă ajuta atât de mult, era atât de inteligent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-i observasem costumația. Ce mai faci? — A, păi, am regresat de când te-am văzut ultima dată la aniversarea celor șaptezeci de ani ai unchiului Jack, mi-a răspuns Luke, cu un hohot sincer de râs. Dintr-o dată, mă simt foarte recunoscător că am acceptat ideea cu scutecul pentru adulți. Am început și eu să râd. Oricât de ridicol arăta, trebuia să admiri siguranța de sine a omului. Era clar că moștenise șarmul celor din familia Mayville. și era și destul de frumușel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nervii mei făceau o larmă prea mare din cauza combinației dintre tirada lui Vivian și întâlnirea cu părinții lui Randall - dar, ca la semnal, o servitoare îmbrăcată cu o uniformă scrobită s-a materializat cu o tavă cu aperitive. Am luat, recunoscătoare, o bucată de pepene învelită în prosciutto. La fix. Dacă nu băgam ceva în stomac, nu mai rezistam până la cină. Tatăl lui Randall nu se încurca deloc cu prepararea paharelor de vodkă. — Nu, mulțumesc, Carlotta, a refuzat Lucille, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dosarul despre Programul Prime Publishing. Am căutat prin dosarele de pe biroul lui Vivian și am găsit unul etichetat cu „Vânzări de Toamnă“. — OK, uite-l pe ăla de marketing, am spus, dându-i-l lui Alice, care arăta atât de recunoscătoare, de-ai fi zis că tocmai o scosesem dintr-o clădire în flăcări. Programul Prime Publishing nu era pe birou, așa că m-am îndreptat către zidul cu dulapurile cu dosare și am deschis sertarul N-P. Era încuiat. — Stai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai vorbisem cu Luke - undeva, în adâncul creierului meu, gânduri despre el se ițeau tot timpul, însă eu nu reușisem încă să înțeleg ce însemnau sentimentele mele sau ce-ar fi trebuit să fac în legătură cu ele. Într-un fel, eram recunoscătoare pentru starea asta de zombi - pur și simplu, nu eram în stare să-mi privesc viața cu atenție, cu concentrare. Într-o seară, la începutul lui iunie, m-am decis să plec de la serviciu pe jos. Am coborât pe Madison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
emoții. Douăsprezece străzi. Unsprezece. Aproape că nu mai aveam timp. Treci de nunta asta, Claire, și totul o să fie bine. Tuturor mireselor li se face frică. Un taxi a oprit, pentru ca pasagerul să se dea jos, iar eu am fost recunoscătoare, fiindcă mașina noastră a fost prinsă în spate. — Eu... eu..., m-am bâlbâit, neștiind ce să spun în continuare. Mama și Bea s-au aplecat spre în față, așteptându-mi cuvintele, pline de speranță. Eu am luat un gât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ca doi porumbei îndrăgostiți! M-am lăsat pe spătarul scaunului, încântată de noaptea care se întindea înaintea noastră. În viața mea, începea un nou capitol - și, de data asta, eu eram cea care îl scria. Mulțumiritc "Mulțumiri" Îi sunt profund recunoscătoare lui Jamie Raab pentru că a luat cartea asta sub aripa ei protectoare. A fost o încântare și un privilegiu să lucrez cu Karen Kosztolnyik, editoarea mea diplomată și plină de intuiție. Sprijinul și sfaturile lui Rick Wolff - în legătură cu cartea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta condus, zice. — înseamnă că domnul Președinte și-a luat adio de la mașinuța lui? întreabă Dendé. — De grija asta nu mai pot eu, zice Sena. — în loc să-i fii recunoscător, ți-ai găsit să-l lași baltă tocmai cînd ar fi avut mai mare nevoie de tine, zice Dendé. Halal ajutor a mai avut. — Nici atîta n-ar fi meritat, zice Sena, lăsîndu-se puțin pe spate, încercînd să se relaxeze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la glandele pituitară și pineală. Medicina occidentală numește acest biosistem nou-descoperit „sistemul oculo-endocirn”, dar mecanismul era cunoscut de taoiști de secole. Această descoperire a dat naștere unei noi ramuri a științei occidentale numite „fotobiologie”. Știința occidentală trebuie să-i fie recunoscătoare fotografului John Ott pentru această descoperire. El a descoperit acest fenomen întâmplător, în timp ce lucra la filmele de acum celebre realizate cu acceleratorul, învățișând plante care cresc și flori înfloresc. În timpul cercetărilor sale îndelungate referitoare la fotografia accelerată, a suferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
loc de civilizație românească”, fură ultimele cuvinte ale discursului pe care profesorul de desen Îl situă, prin profunzimea și evidența ideilor, la o altitudine civică și intelectuală la care generații de oratori aveau să aspire cu timiditatea cuvenită. În liniștea recunoscătoare ce urmă, iubitorii de artă se Înviorară brusc, gata să salute izbucnirea triumfătoare, chiar dacă târzie și oarecum căznită, a coloanei de apă ghemuită până atunci ca o tenie În burta micului chit. În timp ce brațul primarului cobora cu măsură, după ce preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un singur pas. 16. Ar fi putut rezolva problema la doi pași de casă. Pentru că În tot orașul se vinde aceeași șampanie. La „Monetărie” Însă sticla i se ambala Întotdeauna cu gust, iar el o strecura grijuliu În sacoșă zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai mare decât tutungeria din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cameră și pe care Îl capta numai pentru ea, așa cum vara, În copilărie, prindea fluturii cu plasa lui Szántó În livada Alidei de la Salinae, de care Își aduse aminte doar acum, ca de o datorie veche, pentru care Îi era recunoscătoare femeii care dorea parcă să le spună ceva. Doamna Ster, stăpâna casei, după cum bine știu unii, vă urează un an bun și petrecere frumoasă! Fără prelungiri, adaug eu, cu voia dumneavoastră. În afara acestei case și a acestor tablouri scoase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
zece sau douăsprezece ore de figurație la un film din seria Keystone Kops și mai lucrau la construcții încă șase ore, la lumina torțelor. La vreo două filme m-a pus și pe generic, ca asistent de regie - atât de recunoscător îmi era bătrânul Mack pentru felul în care-i storceam pe sclavii lui. Madeleine și Ramona ciuguleau din farfurii cu mutre posace, de parcă ar fi fost niște prizoniere silite să asculte iar și iar povestea asta. Martha desena în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dispariția lui de pe fața pământului. Când am terminat, Madeleine îmi spuse: — N-o să fiu niciodată o învățătoare din Sioux Falls, South Dakota, dar voi fi Betty sau oricine vrei tu să fiu. Am lăsat-o să mă mângâie pe cap, recunoscător că nu mai trebuie să mint, dar trist pentru că ea - și nu Kay - mi-a fost duhovnic. Așa se face că eu și Elizabeth Short ne-am unit în chip oficial. CAPITOLUL NOUĂSPREZECE Lee continua să fie plecat, Madeleine continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rău că am văzut acea părticică specială a ei, că nu am intenționat să-mi vâr nasul acolo, că nu voiam decât să o ajut. Am tot repetat asta la nesfârșit, apoi am simțit o atingere blândă și am fost recunoscător pentru blândețea ei. M-am întors și am văzut un bărbat cu fața plină de cicatrice, care ținea în mâini niște instrumente mici și încovoiate, pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lui, prin cosmos. Înțelepciunea galaxiei spune: „Fie-orbita cât de grea, eu iubesc planeta mea!”. Să nu abdicăm de la acest principiu, căci altfel ne trezim în haos. Roca marțiană de pe birou, trezită de glasul impunător al lui Iuliu Corodan, se gudura recunoscătoare pe lângă mâna acestuia. Directorul UNIVAX-ului o mângâie mașinal și continuă: — De aceea, imediat, veți pregăti nava „Bourul” și veți porni în căutarea satelitului. O fi universul infinit, dar nici nu v-am crescut degeaba. La treabă! Roboții ieșiră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îi înșelase cu bună știință și-și alimentau unul altuia furia vorbind despre ceva ce ei numeau umilirea lor. Cam pe când a doua fântână săpată începea să dea apă bună, supărarea lor devenise parte din ei, ca propriile nume. Eram recunoscătoare că nu trebuia să-i văd prea des. Mă speriau cu privirea lor neagră și cu cuțitele lungi care le atârnau tot timpul la brâu. Când a venit primăvara și aerul s-a făcut dulce, iar mioarele au căzut grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
atins-o pe burtă, i-a examinat vulva și mi-a făcut semn din ochi. Fusesem chemate pentru cea mai simplă dintre nașteri. Nu că ne-ar fi deranjat; excursia la palat era în sine o aventură pentru care eram recunoscătoare. Imediat ce am cunoscut-o pe mamă, regina lui Hamor a intrat și ea în cameră, curioasă să le cunoască pe moașele de pe dealuri. Regina, pe care o chema Re-nefer, era îmbrăcată cu o rochie strâmtă și dreaptă de in subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
va uita niciodată numele Dina, cea care m-a considerat demn de inima ei. Aș fi vrut să fiu la fel de îndrăzneață cu vorbele. Nu că aș fi fost timidă. Shalem știa ce plăcere găseam în el, cât îi eram de recunoscătoare și cât de poftă îmi era de el. Îi dădeam tot. Mă abandonam lui. Mă pierdeam în el. Doar că nu aveam glas pentru șuvoiul de fericire care mă străbătea. Când mă bucuram prima dată de îmbrățișarea lui Shalem, Levi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]