KorAP: Find »[drukola/base=regreta & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...140 141 142 ...253 >

6,309 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

de-a dreptul amenințătoare. De exemplu, ce putea să însemne TUJOS? Sau SATUROSS? în cele din urmă, hotărât să descopere singur caracterul apariției, își puse sutana și își croi drum pe cărarea grădinii, coborând până la adăpostul bărcii sale. „Or să regrete ei ziua asta!” murmură părintele când se urcă în barcă și apucă vâslele. Părintele St John Froude avea o poziție fermă împotriva contracepției. Era una dintre dogmele anglo-catolicismului său. în cabina ambarcațiunii lor, Gaskell dormea buștean. în jurul lui se învârtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
atunci când o să se întoarcă - dacă o să se mai întoarcă vreodată. Wilt zâmbi în sinea lui, gândindu-se ce-o să zică Eva atunci când o să afle ce provocase ultimul ei flirt cu Infinitul. O să aibă el grijă să aibă motive s-o regrete până la moarte. Pe podeaua camerei de zi din casa parohială, Eva Wilt se lupta disperată cu o convingere ce devenea tot mai puternică în mintea ei: cum că apucase să-și vadă ziua morții și că nu mai era nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

nu intercepta persistenta privire verzuie a polițistei Gina. „Știi ce a urmat. Dar poate nu știi cum se desfășurase prima dintre acceleratele convorbiri de la sfârșitul lui august. La 25 august, Hitler era calm, bântuit de melancolie, la întâlnirea cu Henderson. Regreta că Germania a devenit o cazarmă. Așa spunea. Nu voia să rămână în istorie ca un războinic. El era un artist. Asta fusese, asta voia să redevină!... Era nerăbdător să se retragă din viața politică.“ Artist, conu’ Adolf? Deloc, deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
ții la mine, coane burtică, recunoști. Să zicem că avea deasupra textului sau deasupra semnăturii o emblemă. Pe plic, tot o emblemă. Și ce-i cu asta, ce vrei, ce urmărești? Inventezi și încă fără rost... Prea târziu. Degeaba ar regreta doctorul cuvintele, degeaba s-ar întoarce de la ușă, să-l aline pe aiurit. Don Tolea nu va mai avea chef de vorbă, uite că n-avea și gata!... se sleise. Când să-l găsim, poate, în sfârșit, pe tovarășul Octavian

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
perfect tăiată a noului Ștefan Olaru. Da, recunoaște, de ce nu, de ce nu, de ce să nu recunoască, s-a resemnat cu succesul. Muncește mult, ca inginer, a devenit indispensabil la locul de muncă, e modest în cheltuieli, n-are iluzii, le regretă pe cele, puține, pe care le-a avut cândva, nu comite decât porcărioare de rutină, domestice, fără mare greutate, cât cere supraviețuirea. Supravietuirea, adica cicatricea de la coada sprancenii? Hm, tace, zimbeste, superior, subiectul il scarbeste. Seara e în cețuri. Orașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
am apucat, mi-a fost profesor. — Pare încă tânără fosta soție a profesorului. Acum e soția unui fost combatant. — Da, da. Era o diferență de vârstă scandaloasă. Mai tânără decât fiica lui din altă căsătorie. Dacă bătrânul mai trăiește, o regretă, cu siguranță. Și dacă a ajuns în cer, tot o regretă, sunt convins. Se plictisește fără ea. Ea era minunea, învierea, soarele... — Marea Târfă din Biblie? Curvoiul? Știi că i se spune Curvoiul? Doctorul Marga refuză să zâmbească. Fața umbrită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
a profesorului. Acum e soția unui fost combatant. — Da, da. Era o diferență de vârstă scandaloasă. Mai tânără decât fiica lui din altă căsătorie. Dacă bătrânul mai trăiește, o regretă, cu siguranță. Și dacă a ajuns în cer, tot o regretă, sunt convins. Se plictisește fără ea. Ea era minunea, învierea, soarele... — Marea Târfă din Biblie? Curvoiul? Știi că i se spune Curvoiul? Doctorul Marga refuză să zâmbească. Fața umbrită de barba romantică rămase neclintită. — Prostii, vorbe goale. Sursele de bucurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nu nepăsare. — La portrete nu am egal, să știi. Încă din timpul nesfârșitei mele vieți, eram maestrul câtorva generații. Acum, ce mai contează... Am 99 de ani, ți-am spus. Am să mor, m-am molipsit. Nimeni n-o să mă regrete. Doar menajera mea. Dată dracului. Frumușică. Încă tânără, zău așa. Mă îngrijește, înțelegi. Ne îngrijim, din când în când. Mai pot, sunt încă viguros. N-am scăpat de păcatul ăsta, vigoarea. Diavolița profită. Mă lasă să profit, vreau să zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

Tom și cu mine am rămas în sufragerie, să bem restul de vin. — În sănătatea ta, unchiule Nat, a zis el, ridicând paharul. — Și a ta, Tom, i-am răspuns. Pentru Paradisuri imaginare: viața intelectuală în America dinainte de Războiul Civil. Regret că trebuie s-o spun, titlul e cam pretențios. Dar nu mi-a venit ceva mai bun în minte. — E bine că e pretențios. Îi face pe profesori să ia aminte. Ai luat nota maximă, nu-i așa? Modest ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
ultima versiune a scrisorii, eram într-o stare de căință deplină și profundă. „Iartă-l pe tatăl tău cel prost, care-și dă drumul la gură când nu trebuie - era formula de început - și spune lucruri pe care acum le regretă amarnic. Dintre toți oamenii din lume, tu ești pentru mine cea mai importantă. Ești sufletul sufletului meu, sângele sângelui meu și mă îndurerează gândul că remarcile mele tâmpite ar fi putut da naștere la resentimente între noi. Fără tine, sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
dar adevărată și credibilă, conform legilor ficțiunii. A doua zi, Kafka se grăbește să ajungă în parc cu scrisoarea. Fetița îl așteaptă și, dat fiind că încă nu a învățat să citească, i-o citește el cu voce tare. Păpușa regretă, dar s-a săturat să locuiască mereu cu aceiași oameni. Vrea să plece și să cunoască lumea, să-și facă prieteni noi. Nu vrea să o părăsească pe fetiță, dar tare vrea să schimbe peisajul și, de aceea, ele trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
găsit manuscrisul în podul bunicii lui și mi l-a adus mie. Am cerut să fie examinat și ni s-a spus că e original. Dumneavoastră v-ați arătat interesat să îl cumpărați. Dacă vă răzgândiți, nu pot decât să regret. Putem anula afacerea aici, pe loc. — Uitați de cei zece mii de dolari pe care i-ați luat de la Myron, a intervenit Gordon. — Ba nu, nu uit, i-a replicat Harry. Am să-i înapoiez banii și suntem chit. Nu cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
câte ceva. În ciuda gramaticii ei adesea atroce (pe care am decis să nu i-o corectez) și a fixației pentru desenele animate de la televizor (am pus piciorul în prag și i le-am limitat la o oră pe zi), nu am regretat nici o singură dată că am luat-o să locuiască la mine. Dar rămânea nemulțumirea produsă de refuzul ei de a vorbi despre Aurora. Aceasta era prezența nevăzută care domina micul nostru cămin și indiferent câte întrebări îi puneam, indiferent cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-mi dea drumul. M-a posedat cu forța și eu n-am avut destulă putere ca să-l dau la o parte. David a tras mașina pe dreapta și a oprit. Câteva clipe, am crezut că era alături de mine și am regretat că mă îndoisem de el, mi-a fost rușine că nu voisem să am încredere în el. A întins mâna și mi-a atins fața, cu aceeași expresie dulce și tristă în privire, aceeași expresie frumoasă și tandră care mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
în pace. Sau poți să le dai binecuvântarea ta. Nu e nevoie să-ți placă, dar astea sunt singurele opțiuni. Aș putea să le dau afară din casă, nu-i așa? — Da, presupun că ai putea. Și ai ajunge să regreți zi de zi, până la sfârșitul vieții. Nu face asta, Joyce. Încearcă să te resemnezi. Capul sus. Nu te lăsa păcălită. Votează cu democrații la toate alegerile. Plimbă-te cu bicicleta prin parc. Visează la trupul meu desăvârșit, auriu. Ia-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
celor drepți. Adu-ți aminte cât de mult te iubesc. Reacția ei la aflarea adevărului fusese aproape așa cum o anticipasem, dar măcar nu mă făcuse răspunzător pentru faptele lui Rory, ceea ce reprezenta singurul aspect care mă interesa în momentul acela. Regretam că deschisese ușa dormitorului, regretam că faptele i se dezvăluiseră într-un mod atât de șocant, de neuitat, dar până la urmă trebuia să se împace cu situația, indiferent că-i plăcea sau nu. A sosit mâncarea și, un timp, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
cât de mult te iubesc. Reacția ei la aflarea adevărului fusese aproape așa cum o anticipasem, dar măcar nu mă făcuse răspunzător pentru faptele lui Rory, ceea ce reprezenta singurul aspect care mă interesa în momentul acela. Regretam că deschisese ușa dormitorului, regretam că faptele i se dezvăluiseră într-un mod atât de șocant, de neuitat, dar până la urmă trebuia să se împace cu situația, indiferent că-i plăcea sau nu. A sosit mâncarea și, un timp, n-am mai vorbit despre Nancy

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

să am vreo treizeci și ceva de ani. Mi-e teamă că o să mă mărit cu cineva și câteva luni mai târziu o să-l cunosc pe cel care ar fi putut fi BĂRBATUL VIEȚII MELE. Gândiți-vă ce mult aș regreta atunci. Așa că m-am păstrat pentru cineva deosebit. Nu am vrut să mă mulțumesc cu primul venit. Și... acum că am întâlnire cu Adam Kirrane în seara asta... cred că a meritat așteptarea. Că tot veni vorba de Adam, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Ultimul lucru de care am nevoie e să mă implic într-o relație cu alt bărbat. Chiar dacă ar fi vorba doar de un sărut fără importanță. Trebuie să-mi pun gândurile în ordine înainte să fac ceva ce aș putea regreta mai târziu. Deja am făcut o greșeală săptămâna asta. Una imensă. Nu o să mai fac asta prea curând. — Da, am. Iau o înghițitură din băutura mea. E tare. Bună. — Dar nu vrei să vorbești despre asta? Așa e, nu vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
prea curând. — Da, am. Iau o înghițitură din băutura mea. E tare. Bună. — Dar nu vrei să vorbești despre asta? Așa e, nu vreau. —Ți-e foame? — Nu. Doamne, nu prea îi ușurez situația, nu? Sunt sigură că începe să regrete că m-a invitat acasă la el. Dar nu-mi pasă. M-am săturat să tot încerc să impresionez bărbații. De fapt, m-am săturat, punct. — Am fost încântat când am aflat că ești la bord azi. Mike se apleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

voioasă „Nu e chiar atât de rău cum se spune“. OK. Nu intra În panică. Trebuie să pot face ceva. Am să-mi cer scuze. Da. Am să spun că a fost un moment de rătăcire pe care acum Îl regret la modul cel mai sincer și că nu am avut niciodată de gând să trag pe sfoară compania și... Nu, mai bine spun „Adevărul ăsta e, chiar am luat zece, haha, ce proastă sunt, am uitat !“ După care am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
destul de lipsit de demnitate să te răzbuni ? Nu e mai bine să se rupă pur și simplu de toată povestea asta ? — Ce rost are să facă asta ? răspunde Jemima. Ce-o să Învețe el din toată treaba asta ? O să-l facă să regrete amarnic faptul că te-a Întâlnit vreodată ? — Emma și cu mine am stabilit deja că vom păstra totul În limitele decenței, spune Lissy hotărâtă. „Să trăiești bine e cea mai bună răzbunare“. George Herbert. Jemima o fixează alb preț de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
curmezișul străzii. — N-am avut nici cea mai mică intenție să spun atât de multe lucruri, spune Jack, venind În urma mea. De fapt, n-am avut nici cea mai mică intenție de a spune nimic. Crede-mă, Emma, și eu regret ce am zis la fel de tare ca și tine. În clipa În care s-a terminat emisiunea, i-am rugat să taie toate astea la montaj. Și mi-au promis că o vor face. Am fost... Clatină din cap. Nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
oameni, gândindu-te că, dacă greșești, poți trimite la pușcărie un om nevinovat ? Lissy se uită la mine ca la nebuni. Da, dar acolo e ușor ! — Ei... Îmi arunc ochii În jur, disperată. Ei, dacă fugi acasă acum, o vei regreta toată viața. Te vei gândi Încontinuu la asta, dorindu-ți să o fi făcut. Se așterne tăcerea. Văd cât se poate de limpede cum Își turează la maximum creierul, pe sub pene și tot restul. — Ai dreptate, spune Într-un final

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

jenată în picioare și întinzându‑i mâna. — Elinor Sherman, zice cu un accent straniu, jumătate britanic, jumătate american. Mâna îi e rece și uscățivă și are două inele cu diamante uriașe, care îmi intră în carne. Încântată de cunoștință. — Luke regretă foarte tare că n‑a putut veni, zic și îi dau cadoul pe care mi l‑a dat pentru ea. În timp ce desface pachetul, nu mă pot abține să nu trag cu ochiul înăuntru. O eșarfă Hermès! — Drăguță, zice fără prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]