11,123 matches
-
grup socio-economic. Cu toate limitele sale, democrația de adunare are multe argumente în favoarea sa. DAR MAI BINE MAI MARE ALTEORI După cum am văzut în Capitolul 2, nici grecii nu au scăpat de dilemă. Întrucît erau conștienți că într-un stat restrîns călcîiul lui Ahile îl constituie slaba pregătire militară în fața unui stat mare. Ingenioși și bravi în menținerea independenței, atenienii nu au putut împiedica înfrîngerea de către forțele superioare ale lui Filip Macedoneanul în anul 322 î.H. și nici secolele de
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
bucurîndu-se de o anumită siguranță; de la monopolizarea tuturor resurselor de către o elită, oligarhie sau clasă conducătoare puțin numeroasă, la o dispersare largă a resurselor; de la un sistem în care cei mulți pot face puțin pentru a preveni dominația unui grup restrîns, la un sistem în care cei mulți își pot îmbina efectiv resursele (și în special voturile) și astfel influențează guvernul să acționeze în favoarea lor cînd ajută la realizarea acestor schimbări, după cum s-a întîmplat și se va mai întîmpla în
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
antroponime romînești toponimizate de curînd (este cazul îndeosebi al microtoponimelor, care funcționează încă în multe cazuri și ca apelative sau antroponime, pe lîngă statutul specific dobîndit în sistemul de nume de locuri). Răspîndirea frecventă a unui toponim într-o zonă restrînsă poate fi indicele provenienței sale dintr-un entopic sau dintr-un antroponim regional ori din limba străină vorbită în teritoriul învecinat (bulgară în Muntenia și Oltenia, sîrbă în Oltenia și Banat, ucraineană în Maramureș și Moldova, turcă în Dobrogea). Un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de acest adevăr sesizabil în situații dintre cele mai neașteptate. Omonimia toponimică, mult mai frecventă și mai complexă decît omonimia de la nivelul cuvintelor comune, se referă la existența unor nume identice care desemnează locuri diferite. La nivelul unui orizont spațial restrîns (de regulă cunoscut și folosit denominativ de comunitatea locală respectivă) omonimele au luat naștere prin transfer toponimic (de la numele apei la numele satului, de la numele satului la numele apei, de la numele unei forme de relief la numele satului etc.), rezultînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
se impun prin proeminență fizică și/sau socială. Noile nume pot exista o perioadă mai lungă sau mai scurtă laolaltă cu vechile nume atribuite locurilor respective, le pot înlocui sau le „obligă“ să se specializeze pentru desemnarea unor topice mai restrînse ori colaterale. Există și dispariții nesigure (un fel de „elodii toponimice“), care, în ciuda investigațiilor științifice, uneori cel puțin la fel de complicate și oțioase ca cele întreprinse de organele de anchetă penală și de jurnaliștii de investigație, nu se lasă ușor „demascate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
partea a doua a lucrării, să trecem în revistă numele de locuri romînești în evoluția lor individuală și de grup, ca martori ai vieții și activității oamenilor din teritoriile noastre de-a lungul mileniilor de istorie trăite de aceștia. Spațiul restrîns al lucrării ne-a obligat la selectarea și la gruparea faptelor pe care le considerăm cele mai semnificative. Prezentăm la început ordonarea, din diverse puncte de vedere, a masei numelor de locuri romînești, necesară particularizării metodelor de studiu la tipul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
topicul desemnat este clasificarea denumită de Iorgu Iordan onomasiologică, adică pornind de la aspectul natural ori social care a determinat contractarea raportului denominativ originar, clasificare folosită de către toponomaști o lungă perioadă pentru descrierea și caracterizarea ansamblurilor toponimice mai extinse ori mai restrînse. Cele patru mari categorii astfel stabilite, care au fiecare mai multe subcategorii, disting toponime: topografice (natura și forma locu lui, acoperirea, însușirea, poziția față de punctele cardinale), sociale, istorice și psihologice. Clasificările numite lingvistice sunt mult mai numeroase și mai diverse
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în cauză, precizarea momentului nașterii lui (sau măcar a secolului în care s-a petrecut) necesitînd repere lingvistice, istorice, sociale și arheologice mai precise, care să fie coroborate cu etimologia propriu-zisă. Anumite „aliniamente“ cronologice pot fi stabilite, pentru grupuri mai restrînse ori mai extinse, numeric și teritorial, în corelație și cu aspecte de istorie social-economică, demografică, etnologică etc. Astfel de stratificări aproximative au fost realizate de către toponomaști experimentați la nivelul unor localități, al vetrei unor așezări majore, al bazinului unor ape
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
demografică, etnologică etc. Astfel de stratificări aproximative au fost realizate de către toponomaști experimentați la nivelul unor localități, al vetrei unor așezări majore, al bazinului unor ape ori chiar al unor provincii istorice. Chiar dacă într-un areal mai larg sau mai restrîns nu poate fi identificată cu precizie vechimea tuturor numelor de locuri care îl „parcelează“ denominativ, stabilirea unor etimoane reprezentative și estimarea, prin comparație și pe baza unor indici lingvistico-istorici, a originii altor toponime din zonă pot contura un „peisaj istoric
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din cauza lipsei atestărilor în perioada „vidului“ documentar și a rigorilor drastice ale reconstrucției lingvistice fără bază originară de referință. Toponimele moștenite din latină, de exemplu, sunt greu de identificat, pe de o parte din cauză că nu pot denumi topice majore (comunitățile restrînse și coborîte la nivelul unei civilizații rurale locale nu aveau nevoie de astfel de repere denominative proeminente geografic, „strategia“ lor fiind redusă la orizontul local), iar pe de altă parte pentru că toponimele minore, între care există cu siguranță nume moștenite
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este Vădastra, (un sat din Olt), format, probabil, din tema lat. vadum, „vad“, la plural (vada) și sufixul -astra, (< lat. aster, astera), inactiv în limba romînă de multă vreme (reluat tîrziu prin neologismele romanice tip criticastru). O altă grupă, evident restrînsă, de nume cu presupusă origine latinească sunt cele care pot evidenția un sens aparte, nepăstrat de către apelativele omonime romînești moștenite, și ele, din latină. În această situație pare a fi numele unui sat, Sărbătoarea, din județul Dolj, aflat în apropierea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Romanitatea orientală, pe bază etnică generaldacică, a fost în vechime mai extinsă, dar în comunități discontinue și insuficient concentrate pentru a putea rezista presiunii asimilatoare a altor populații devenite majoritare. Toponimele atestate în aceste spații marchează prezența lor acolo, din ce în ce mai restrînsă și mai diluată de trecerea timpului. Conviețuirea, în teritoriul nord-dunărean, a romînilor cu alte popoare a „imprimat“ dovezi grăitoare în numele de locuri. Astfel, slavii sunt reprezentați în toponimia romînească printr-o mulțime de nume diverse onomasiologic și lingvistic: Bîrza (< sl.
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Bucurovici, Krnul (Cîrnul), Radulovici, Krecul (Crețul), Mersel, Ursolica, Singur, Murgaș, Jarbata, Mușat, Pičor. Celelalte populații care au conviețuit în anumite spații și pe o durată mai lungă sau mai scurtă sunt reprezentate în toponimia din teritoriul romînesc în proporție mai restrînsă și în forme mai puțin profunde decît slavii. Popoarele turcice (cumanii și pecenegii) au lăsat urme puține și nesigure onomasiologic și lingvistic în toponimia romînească: Peceneaga, Pecineaga, Pecineagul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, Comána, Cómăna, Comani, Comăneasa, Uzul, Iași, Bahlui, Bohui, Călmățui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
satului Ilovăț (județul Mehedinți). În teritoriul satului Vîrciorova există și două nume formate prin polarizare de la Călcădza: Izvoru Călcădzî și Crovu cu Călcadză. Dicționarul geografic al Romîniei, publicat în 2008, nu-l consemnează, considerîndu-l probabil neînsemnat geografic și de uz restrîns. Informatorul care l-a indicat (pentru Dicționarul toponimic al Banatului) a precizat că în zonă crește o floare „de gîrlă“ de culoare galbenă numită călcadză (cu o formă dialectală). V. Frățilă identifică această floare cu planta numită popular calce, calcea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
desemnează nouă ape, două păduri, patru sate, două vîrfuri de munte, o rezervație forestieră și un culoar, situate în Ardeal, Banat și Maramureș. Aceste nume sunt formate în slavă de la apelativul v. sl. bistrŭ, „baltă, gîrlă limpede“. Un grup mai restrîns (cinci nume Bistreț, Bistrețu) desemnează un lac, trei sate și o luncă, în Oltenia. Baza este aceeași, v. sl. bistrŭ, dar i s-a adăugat un sufix -ici (rostit -iți), care a evoluat, în varianta bulgărească, regăsită în majoritatea toponimelor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
confirmă ucr. bukovyna, „pădure de fag, făget“). Cunoscînd originea numelui provinciei, un grup de tineri bucovineni, între care Ciprian Porumbescu, au înființat o societate culturală numită, cu un termen apropiat semantic, Arboroasa. Și alte regiuni romînești mai extinse ori mai restrînse poartă nume formate de la cuvinte referitoare la acoperirea vegetală: Moldova (o variantă etimologică), Țara Lăpușului (e. lopuș, „brustur“), Depresiunea Tîrnavelor (sl. trŭnŭ „arbore spinos“), Țara Almăjului (< magh. almás, „livadă cu meri“), Țara Făgăra șului (< fag). Formațiile slave care provin de la
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Cerneovca, Cerneț conduc spre un etimon slav (vechi sau nou, pentru toponimele din Deltă), iar celelalte spre derivați ai bazei Cerna, în primul rînd slavă la origine (specimenele formate în romînă de la apelativele menționate trebuie dovedite, dat fiind sensul lor restrîns onomasiologic). Cernat poate avea la bază sl. Cernatŭ, dar ar putea să fie și o formație romînească (dat fiind sufixul -at), poate intermediată de antroponimie (a se vedea numele de persoane Cernat, Cernești, Cernătești). Cernavrusca este o formație neoslavă, lipovenească
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
caracterizează prin: conductanță mare pentru apă (în funcție de conținutul în polizaharide), presiune hidrostatică și coloid osmotică cu implicații în mișcarea apei și în schimbul de substanțe, rol de sită moleculară. Presiunea lichidului interstițial se poate determina direct cu dificultate datorită spațiului deosebit de restrâns (sub 1 μm); se utilizează capsule perforate sau micropipete. Mult timp s-a considerat că presiunea hidrostatică interstițială este la nivelul de referință al presiunii atmosferice, dar se pare că există valori negative de 1-2 mmHg (maxim 6-7 mm Hg
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
latină, și continuă și în zilele noastre. Se vorbește adesea de unitatea limbii române, ca despre o caracteristică recunoscută atât în sens larg, la nivelul celor patru dialecte istorice (dacoromâna, aromâna, meglenoromâna și istro româna), cât, mai ales, în sens restrâns, referitor numai la dialectul dacoromân. Considerată adesea drept surprinzătoare, unitatea limbii române este remarcabilă în comparație cu alte limbi europene și, în primul rând, cu celelalte limbi romanice; iată ce afirmă renumitul lingvist E. Coșeriu: „limba română ca limbă istorică este [...] mai
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
elemente secundare proprii limbajului pastoral, adică unui limbaj care reflecta specificul de civilizație autohton. Există în română și perechi de cuvinte (parțial) sinonime în cadrul cărora termenii latinești au sens general, iar cei presupuși a fi din substrat au sens mai restrâns: arbore (< lat. arborem) -copac, cal (< lat. caballus)-mușcoi „catâr“, casă (< lat. casa)-argea „colibă sub pământ“, râpă (< lat. ripa) -mal, cerbice (< lat. cerbicem) -grumaz, cute (< lat. cotem)-gresie, laț (< lat. laceus) -cursă „capcană“, sat (< lat. fossatum) -cătun „sat mic“, viperă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de la Dunăre în Gallia și pe cei din Gallia la Dunăre, astăzi s-ar vorbi franțuzește la Dunăre și românește la Sena” (II, 252). 2) După baza de articulație, care reduce trecerea latină > română la unele transformări fonetice, un teritoriu restrâns și cât mai izolat de alte fenomene etnolingvistice trebuia să asigure puritatea acestei treceri. Totodată Philippide urmărea reducerea spațiului cucerit de romani în est și mascarea faptului că Grecia a căzut prima sub stăpânirea romană și că de acolo romanii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
2) peste aceasta, invazia indogermanilor, 3) a urmat suprapunerea unui conglomerat de diferite neamuri de oameni, 4) peste ele s-a suprapus romanitatea pentru care ele au constituit bazele etnice autohtone, 5) după un trai îndelungat într-un spațiu geografic restrâns și unitar politic românii se revarsă pe spații largi constituind dialectele actuale ale limbii române, 6) în urma expansiunii, neamul românesc vine în contact cu slavii, turcicii, maghiarii etc., dacă nu cumva vor fi fost în contact, cel puțin cu slavii
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lor alte serii de cuvinte, iar populațiile cu care contactul a fost pasager au împrumutat cuvinte limbii române. A rezultat imaginea unei limbi artificiale atât ca naștere cât și ca existență dialectală: latina a generat limba română într-un spațiu restrâns, iar apariția dialectelor dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân este rezultatul expansiunii ulterioare a limbii române. La această schemă istorică revenise și Hasdeu după încercarea nereușită de a pune în valoare substratul. Astfel știința istorică tradițională a eșuat în imaginarea unui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
va putea identifica vreodată baza fiziologică și psihologică care a determinat constituirea limbii române. Ajuns la cercetarea dialectelor, el constată contradicția între spațiul foarte mare pe care s-a dispersat limba română fără să-și piardă unitatea etnică și centrul restrâns ca teritoriu pe care această limbă s-a constituit. În consecință el se întreabă: „Dar se poate găsi vreun asemenea exemplu de un popor unitar etnicește, care să se fi lățit tot mai mult fără să-și fi pierdut unitatea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
trebuia să se nască într-o zonă restrânsă din „latina vulgară”. Această zonă a fost creată, la O. Densusianu, prin „evacuarea Daciei în anul 271” și concentrarea latinității în Iliria. Pentru atenuarea contradicției dintre proporțiile spațiului latinizat inițial și zona restrânsă în care latina vulgară a trecut la româna comună autorul introduce „păstrarea unui element latin, fără îndoială destul de important, în Dacia și Moesia” (p. 189). Denaturarea istoriei prin anularea substratului și restrângerea spațiului de constituire a romanității orientale numai din
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]