11,108 matches
-
dintre participanții la dinamica grupului, au valoare socială și dimensiune structurală (țin de natura repetitivă a existenței membrilor grupului), și de aceea pot să reconstituie modul de funcționare al imaginarului societăților umane. George Gmelch a definit 3 tipuri de practici: ritualuri (acțiuni pozitive), tabuuri (acțiuni negative) și fetișuri (obiecte Învestite cu semnificație). Studierea acestor tipuri de manifestări ale umanului devine exemplară pentru existența intimă și cea colectivă. Aceasta presupune: - Analiza unor episoade. Episoadele descriu acele momente ale situației observate care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
acțiuni negative) și fetișuri (obiecte Învestite cu semnificație). Studierea acestor tipuri de manifestări ale umanului devine exemplară pentru existența intimă și cea colectivă. Aceasta presupune: - Analiza unor episoade. Episoadele descriu acele momente ale situației observate care nu sunt repetitive (ca ritualurile), ci sunt dramatice, cu o puternică Încărcătură emoțională, ceea ce le face să fie ieșite din comun. Tipologia episoadelor este vastă, de la dezastre naturale și catastrofe personale până la evenimente publice ori decizii individuale. - Analiza contactelor. Un contact este o situație care
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
spargem, Încheind ciclul dezbaterilor, ori să găsim altă formă. Horea Poenar: Orice altceva! Corin Braga: Încât atunci când am aflat despre Cornel că este pe cale de a scrie un text șocant - așa circulau zvonurile -, un text care va veni să spargă ritualul, să strice schemele, să ne scoată din inerție, am avut o tresărire de fericire și curiozitate. Din păcate, În luna aprilie sau În mai, pe când Cornel era, se pare, În această dispoziție iconoclastă, n-am putut ține decât o ședință
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În Înconjurarea subiectului de către alți reeducați care o hărțuiau. În cele din urmă, subiectul era silit să-și verbalizeze pretinsa vinovăție (prin autocritică) și să-și manifeste entuziast dorința de corectare. Cultul entuziasmului (mimat sau indus) era esențial În acest ritual. Individului reeducat i se fura personalitatea, pentru a fi recreat mai apoi ca o mașinărie fără voință. Așa poate fi sintetizat mecanismul de „spălare a creierului” după metoda chinezească, implantat și În spațiul comunist european - via sovietica. Unii analiști occidentali
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Închisoare, lumea presupusă a fi liberă era de fapt atât de timorată și hărțuită de ceea ce se Întâmplase În Gulag și de teroarea de afară, Încât dresajul a izbutit În cele din urmă. Spaima de Gulag și presiunile Securității, apoi ritualurile ideologice obligatorii, nu În ultimul rând delațiunea și frica de a fi turnat au făcut ca reeducarea să reușească și chiar să fie acceptată prin pasivitate. La urma urmei, au murit sute de mii de deținuți politici, În aproape douăzeci
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Monica Mărgărit (Târgoviște) Originile Simbolismul (≈arta) este, mai ales la nivelul Paleoliticului, asociat cu sistemul credințelor și ritualurilor religioase. Aspecte ale acestui comportament simbolic au fost recunoscute, de unii specialiști, chiar la primate (G. Ch. Westergaard, J. Suomi, 1997). Problema esențială este în ce punct acest comportament simbolic devine „artă”. În urmă cu milioane de ani, hominidele au
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
demonstrează că materia primă era loess-ul local, ars la temperaturi între 500 și 8000 C, în final, fiind supus unui șoc termic. Efectul ultim, distrugerea unei mari părți din figurine, nu se știe dacă a fost intenționat, în urma unui ritual, sau accidental, ca urmare a pastei de proastă calitate. M. Gonysevova (1999), pe baza reconstituirilor experimentale, a ajuns la concluzii interesate, legate mai ales de modul de funcționare a „cuptoarelor”. Realizarea lor era facilă, chiar dacă necesita un timp destul de îndelungat
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
dar diferă prin dimensiuni, forma sofisticată și stadiul relativ bun al conservării (doar o fractură la bază), de celelalte figurine. Aceasta poate sugera, mai degrabă, un rol mai important și, poate, un uzaj prelungit, decât o utilizare în cadrul unui singur ritual. Pe de altă parte, se pare că a servit ca prototip și forma sa clasică a fost imitată și de alte torsuri feminine. Sânii și fesele sunt voluminoase, chiar dacă nu prezintă obezitatea statuetei de la Willendorf. Bazinul este delimitat printr-o
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
modalitatea de a ține în mână un obiect, amintește de vestitele orante din Antichitate. 5. Sunt figurile strămoșilor. Teoria a fost propusă de O. Menghin (după H. Delporte, 1979) și s-a bazat exclusiv pe comparații etnografice - utilizarea statuetelor în ritualuri de invocare a strămoșilor. La unele triburi din Asia septentrională, sunt realizate mici sculpturi feminine - Dzuli, figurând prima femeie mitică, din care au descins toți membrii tribului. Dzuli sunt și spirite protectoare, cărora li se aduc ofrande. Sunt manipulate în timpul
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
de invocare a strămoșilor. La unele triburi din Asia septentrională, sunt realizate mici sculpturi feminine - Dzuli, figurând prima femeie mitică, din care au descins toți membrii tribului. Dzuli sunt și spirite protectoare, cărora li se aduc ofrande. Sunt manipulate în timpul ritualurilor, sunt pictate, împodobite, cu o coafură deosebită (J. Maringer, 1958). Nu poate fi și cazul celor paleolitice, multe având urme de pigmenți, coafuri (Willendorf, Brasempouy etc.) sau diferite podoabe reprezentate (Kostenki I, Malta etc.)? Ipoteze, inspirate sau nu din cele
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
aducând drept argument numeroase statuete ale populațiilor arctice. R. White și M. Bisson (1998), în urma studiului unui ansamblu de 15 statuete, la care se adaugă comparația cu populațiile arctice actuale, consideră că ele sunt în strânsă legătură cu practici și ritualuri ale șamanilor, menite să asigure înmulțirea și perpetuarea grupului. În plus, simplificarea sau eliminarea unor părți ale corpului, precum brațele, picioarele sau fața, corespund, de fapt, unei lipse de semnificație în raport cu graviditatea. În schimb, J. K. Kozlowski (2004) compară achizițiile
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
și îi dă lui Fotzi o bancnotă de valoare. Fotzi chițcăie încântată și țopăie fericită spre masa lui Karli. Karli vrea să pună mâna pe bani, dar Cârciumăreasa e mai iute. Îi dă lui Fotzi o monedă, după care urmează ritualul cu tonomatul, de data asta Fotzi e nemulțumită și vrea s-o apuce pe Cârciumăreasă de șorțul unde a băgat bancnota) CÂRCIUMAREASA: Doar nu ți-o fi trecut prin căpățâna ta că gaura ta valorează o mie. Asta e numai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
larg răspândit în lume e bun, dar oamenii din spatele ochilor iluminați distrug tot tot timpul pentru nou, până când întunecata căldură în lumina ținută de univers va trebui să se usuce. COMPOZITORUL (râde): Noi suntem picăturile mitologice ale Greșelii, care hrănește ritualul cu un frumos chin. Nouă ne sunt sacrificați zeii, ca să nu le poată fi plictisitor zeilor. MECENA: Importanța este cu dreptate, pentru că este importantă. Dreptatea importantă are nevoie de largi drumuri la sate, care trebuie negociate. Eu construiesc în timp ce cumpăr
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și sălilor de tortură amenajate de adepții lui Isus li se adaugă acum violența lui Mahomed, războinic nemilos, spintecător de femei animat de ura față de trup, disprețuitor față de realitatea pământeană în numele unei vieți de apoi din mucava, inventator al unor ritualuri a căror respectare riguroasă otrăvește de-a binelea viața de toate zilele. între evrei, catolici și musulmani începe un război fratricid, deși propovăduiesc cu toții aceeași ură față de lume. Evul Mediu timpuriu al ultimilor gnostici corespunde momentului în care Mahomed părăsește
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bun rege, modul de trai cel mai potrivit pentru a duce o viață filosoficească; raporturile dintre sacrificiu și mizericordie; sfințenia lui Socrate; critica cheltuielilor făcută de Biserică pentru construirea unor biserici și mănăstiri; eroarea de a considera ca suficientă practicarea ritualurilor și a tainelor Bisericii și nu a Evangheliilor, pentru a fi un bun creștin, precum și alte chestiune de același ordin. Printre acestea, chestiunea trupului. Adoptând o poziție potrivnică doctrinei oficiale a Bisericii, Eusebiu refuză să facă din trup un dușman
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
clasice” treceau printr-un proces de copiere continuă, de-a lungul unor perioade mari de timp, această transmitere textuală fiind posibilă doar prin intermediul unor anumite „academii” sau „școli”. Așa cum, în vechiul Orient Apropiat, texte de diferite tipuri: mituri, proverbe, imnuri, ritualuri, anale, cronici, texte astronomice, magice îndeplineau o funcție didactică, tot astfel, în Israel, acest rol le revenea „textelor clasice” ale Bibliei. Au fost descoperite nenumărate tăblițe cuneiforme și ostracale cu exerciții de scriere bazate pe astfel de texte clasice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
biblic 1. Atunci când, în urma folosirii continue, manuscrisele se uzau foarte mult până la a deveni ilizibile, erau așezate în „camera de păstrare” a sinagogii, cunoscută sub numele de genizah, după care, la timpul potrivit, erau îngropate în pământ, în cadrul unui anumit ritual. În acest fel, manuscrisele greșite erau scoase din circulație și plasate într-o genizah. De obicei, o copie care prezenta mai mult de trei greșeli era scoasă din uz2. Textul transmis de către scribi era consonantic, prezentând uneori anumite diferențe frazeologice
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Vechiului Testament și stabilirea acelui textus receptus consonantic, erau acum canalizate în vederea fixării, odată pentru totdeauna, a pronunțării exacte, prin intermediul semnelor vocalice, a Scripturii ebraice. Deși ebraica devenise o limbă moartă, rămânea în continuare, poate mai mult ca niciodată, limba ritualului prin care se păstra vie legătura poporului cu Dumnezeu. În comparație cu textele palestiniene, textele masoreților tiberieni indică pronunția într-un mod mult mai limpede și folosesc un sistem mult mai uniform de reprezentare în scris 1; în textele palestiniene se foloseau
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cu care dialogul pare posibil și care, ulterior, la proces, apare ca un martor mai puțin înverșunat. La fel de semnificativă este opțiunea lui Camus pentru perfectul compus, care prezintă acțiunile ca disjuncte, spre deosebire de perfectul simplu, care înscrie evenimentele punctuale într-un ritual narativ ce implică înlănțuirea lor logică. Optând pentru perfectul compus, Camus nu mai integrează faptele personajului unui șir de cauze și efecte; ideea de absurd este susținută astfel și prin această opțiune gramaticală cu certe valențe stilistice. Desigur, cele două
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
revenit... înseamnă a produce, a relata procese trecute față de situația de enunțare prezentă. Perfectul simplu este un timp al trecutului, însă servește mai puțin înscrierii temporale a evenimentelor și mai mult inserării lor într-un univers textual autonom, într-un ritual narativ. Desigur, există o legătură naturală între narațiunea la perfect simplu și evocarea unor evenimente trecute, însă aceasta este o convenție internă narațiunii, și nu o adevărată ancorare temporală, ca în "discursul direct": se presupune că întâmplarea ar fi doar
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
ce este în mod obișnuit rezumat prin noțiunea de "absurd". Interesul acestui roman este tocmai de a nu dezvolta explicit această teză, ci de a produce un univers textual în care ea este implicită. Aici narațiunea contestă în același timp ritualul romanesc tradițional și cauzalitatea care pare a-i fi asociată: nu putem reconstrui o serie coerentă de comportamente care să fi dus la gestul ucigaș al lui Meursault, în măsura în care formele de perfect compus se juxtapun pe actele sale, în loc să le
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
din nevoia de a menține relații de muncă eficiente între angajați. Cultură este transmisă prin procesele de comunicare de către: membri vechi ai organizației socializează noi angajați prin intermediul comunicării. Astfel se învață limbajul și comportamentul potrivit, poveștile și legendele, riturile și ritualurile. prin canale oficiale cum ar fi politici oficiale, prezentarea filosofiei instituției, orice mijloace de exprimare a valorilor. Al doilea canal este mai puțin eficient decât primul, grupul constituind o realitate socială mult mai apropiată unui angajat și prin urmare cu
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
același an, Randall Collins a demonstrat în lucrarea Conflict Sociology că emoțiile au un loc central în microdinamica stratificării sociale. Au apărut apoi, într-un interval scurt, lucrările A Social Interactional Theory of Emotion (Kemper, 1978Ă și Chatarsis în Healing. Ritual and Dramă (Scheff, 1979Ă. După două decenii s-au publicat volumele de sinteză Emotion, Social Theory, and Social Structure. A Macrosociological Approach (Barbalet, 1998Ă și Emotions în Social Life. Critical Themes and Contemporary Issues (Bendelow, 1998Ă. În prezent, numărul studiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
în ce priveste intensitatea, cât și exprimarea lor în diferite situații concrete (Goffman, 1959, 1961, 1967, 1971, 1983; Gordon, 1981, 1989, 1990; Hochschild, 1979, 1983, 1990; Rosenberg, 1979, 1990, 1991; Thois, 1985, 1990; Clark, 1987, 1990, 1997Ă. 2Ă Teoriile despre ritualuri subliniază importanța proceselor care sincronizează ritmic răspunsurile comportamentale interpersonale și rolul energizant al emoțiilor în sporirea coeziunii grupului (Durkheim, 1912; Collins, 1975, 1981, 2004; Szmmer-Effler, 2002, 2004Ă. 3Ă Teoriile interacționismului simbolic se axează pe identități și pe „self-conceptions” ca elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
care permit actorilor sociali să-și organizeze elementele simțămintelor (ideologia simțămintelor, reguli ale simțămintelor, logici ale simțămintelor, vocabular al simțăminteloră. Referindu-se la simpatie, Candace Clark arată că oamenii fac apel la „jocul de suprafață”, la „jocul profund” și la ritualuri pentru a adecva emoțiile la cultura simțămintelor. Conform teoriei despre simpatie elaborată de Candace Clark, indivizii nu aplică automat normele culturii simțămintelor: ei se angajează activ în schimburi de emoții cu alti indivizi, de pe urma cărora se așteaptă să obțină un
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]