4,384 matches
-
s-o citească. * Singure, țelurile nu sunt suficiente; mai trebuie să lucrezi pentru realizarea lor. * Munca făcută cu plăcere nu e niciodată istovitoare. * Lenevia nu este o stare de odihnă. * Nimic din ce a creat Dumnezeu nu este de prisos. * Salutul de complezență este o impolitețe mascată. * Nu da vrabia din mână pe cioara din par; dă-o pe pielea ursului din pădure. * Egalitate există doar în aspirațiile celor tratați ca neegali. * Medicul îl tratează pe om cu medicamente; politicianul cu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
unei frunze de brustur să se adăpostească de razele soarelui și se gândea la ce să facă, cum să facă, îi apăru pe neașteptate în fața MelculCodobelcul, cel ce-și duce căsuța în spinare. Melcul îi zâmbi și îi spuse vesel: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!”. Surprins de acest salut neașteptat, Țepeluș zâmbi la rândul lui și îi răspunse: „Salut! Și mie îmi pare bine că te văd! Apoi începură să vorbească împreună de parca se cunoșteau de când lumea. După ce pleca
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
și se gândea la ce să facă, cum să facă, îi apăru pe neașteptate în fața MelculCodobelcul, cel ce-și duce căsuța în spinare. Melcul îi zâmbi și îi spuse vesel: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!”. Surprins de acest salut neașteptat, Țepeluș zâmbi la rândul lui și îi răspunse: „Salut! Și mie îmi pare bine că te văd! Apoi începură să vorbească împreună de parca se cunoșteau de când lumea. După ce pleca Melcul-Codobelcul, Țepeluș rămase pe gânduri. Tocmai atunci trecea pe acolo
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
îi apăru pe neașteptate în fața MelculCodobelcul, cel ce-și duce căsuța în spinare. Melcul îi zâmbi și îi spuse vesel: „ Salut! Mă bucur să te văd azi!”. Surprins de acest salut neașteptat, Țepeluș zâmbi la rândul lui și îi răspunse: „Salut! Și mie îmi pare bine că te văd! Apoi începură să vorbească împreună de parca se cunoșteau de când lumea. După ce pleca Melcul-Codobelcul, Țepeluș rămase pe gânduri. Tocmai atunci trecea pe acolo Furnica-Hărnicuța care ducea în spate un grăunțe uriaș, îl salută
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
dialectul Pangiabi, mi-a explicat că în India sunt 625 de limbi oficiale la care se adaugă peste 1200 de dialecte, fapt explicat de întinderea enormă a țării și de posibilitățile de mișcare extrem de reduse ale populației. M-a învățat salutul tradițional indian, cu palmele apropiate ținute vertical în fața figurii, precum și salutul verbal „Namaste” sau „Sat siriacal” în Pangiabi. Astea completau imaginea pe care mi-am făurit-o citind cartea Maitreyi scrisă de Mircea Eliade. Și toate astea m-au ajutat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
limbi oficiale la care se adaugă peste 1200 de dialecte, fapt explicat de întinderea enormă a țării și de posibilitățile de mișcare extrem de reduse ale populației. M-a învățat salutul tradițional indian, cu palmele apropiate ținute vertical în fața figurii, precum și salutul verbal „Namaste” sau „Sat siriacal” în Pangiabi. Astea completau imaginea pe care mi-am făurit-o citind cartea Maitreyi scrisă de Mircea Eliade. Și toate astea m-au ajutat mai târziu să obțin bunăvoința și chiar prietenia unor străini aici
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
deduce asta fără efort, din împleticelile consecvente ale limbii. Necazuri cu pronunțarea consoanelor. E drept că și io greșisem, neacordându-le vreo atenție. Am reparat prejudiciul, dându-le politicos bună seara. Dar, așa, ceremonios, nu oricum. N-a fost un salut de toată mâna, ci unul antologic, demn de curtea lui Ludovic al XIV-lea. Și i-am mulțumit ăluia cu limba împleticită, bre, bine că mai există oameni responsabili ca matale, să ne scoată și pe noi din prostie, bre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fut. Uneori mi se pare că suportă futaiul doar pentru a asculta poveștile mele imbecile, suprarealiste. Idiotul ei de Vali nu știe să povestească. Să atingi pe cineva. Gândiți-vă câte zile trec fără să atingi pe nimeni. Doar obișnuitul salut, palma strânsă, câte o bătaie pe umăr, coate, genunchi recepționați prin autobuz, câte un trecător care te șterge tangențial pe trotuarul mult prea aglomerat. Dar puține din toate astea pot fi considerate atingeri sincere. Să-i povestesc despre tanti Fifi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de clasă. Noi însă ne-am obișnuit repede și ușor unii cu alții. Primii dintre noi ajungeau grecii, de fiecare dată joviali, iar băieții amețitor de politicoși. Erau urmați de evrei cărora ne obișnuisem să le respectăm ritualul matinal de salut. Ei spuneau „Shalom aleichem”, noi trebuia să le răspundem „aleichem Shalom”. Fiecare dintre noi, cu foarte puține excepții, aproape că tăia dintr-o parte în cealaltă orașul, cumva pe direcția unei trame stradale inedite la nivelul Brăilei, am spune radiar-concentrică
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Întâlnit pe colonelul Voiculescu după război, scă zut și Împuținat În hainele lui civile, de cit, și În bocancii chi nuiți pe picioarele lui noduroase. Părea un rătăcit În lumea noastră huzurită, dar i-am ieșit totuși Înainte cu un salut și un zâmbet de introducere, cercând, fără succes, În preajma lui, acel schimb sau mutații de valori de la om la om salutare, când și când, caracterelor noastre moleșite și depravate de civilizație; sau cutezând a-mi trece mâna, cu afecția mea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
luată pentru părăsire de post În fața inamicului, [așa dar] l-am văzut, cu consternare, bătând smerit călcâile Înaintea mea, cu același servilism propriu atâtor ofițeri superiori, pe care decăderea lor bruscă de la onorurile gornistului din poarta regimen tului și de la salutul datorat treselor de pe umăr Îi degradează definitiv În Însăși ființa lor și - de a doua zi - Îi des compune și-i prăbușește până la ultima categorie omenească, Într-atâta calitatea lor proprie stă În funcție numai de onorurile gornistului și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mari, umezi pe cei care înfulecă prăjituri și beau suc la mesele acoperite cu mușamalele maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e cea mai blândă făptură pe care am văzut-o: nu numai că nu mușcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
societatea se poate autoregla, funcționând ireproșabil. O impresie deosebită a făcut de data aceasta acel grup de tinere, bine alese, care apăreau ici-colo în rochii viu colorate. Ajutoarele aveau menirea să întâmpine la intrare pe orice invitat cu un respectos salut de bun venit însoțit de un zâmbet amabil, ce crea oricui sentimentul că face parte din familia aleasă a celor care sunt în comuniune cu muzica. Alte tinere cunoscătoare de limbi străine aveau misiunea să însoțească deplasările oaspeților sau să
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Mergeți sănătoși !” Măicuța Natalia ne-a condus de data aceasta pe străduță până la colțul cimitirului, rămânând acolo să ne petreacă cu privirea, hăt până departe, și de fiecare dată când întorceam capul măicuța era tot acolo, ne făcea semn de salut cu mâinile. Rămânând și de această dată în urma noastră un suflet mare de mamă, un suflet de mamă prea mult chinuit, zdrobit de durere pentru fiul său, dar și pentru nedreapta soartă a românilor basarabeni sub stăpânire străină, abandonați, din
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
în celălalt capăt cu ciment. Spre uimirea mea, a stat lângă zidar până când acesta și-a terminat bombănind treaba, dar muncit de un gând. Ceva îl contraria, îi stârnea orgoliul de șef. În ziua următoare, m-a întâmpinat cu un „Salut!“ victorios și a refuzat demn pachetul de cafea cu care îi forțam din când în când bunăvoința. „Nu grinda matale e strâmbă -mi-a zis el ca unuia capabil să țină un secret și să se bucure de toate consecințele viitoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ați mai ține voi așa de mândri?“ Într-o zi, domnul Coteț chiar l-a abordat pe domnul Nuțu, însă nu l-a luat la rost și nici n-a fost indiscret. I-a zis doar atât, și oarecum confidențial: „Salut, colega!“. Domnul Coteț n-a fost foarte încântat de tonul cu care i-a dat de înțeles spionului că pentru el meseria de spion nu mai avea de mult nici un secret. Domnul Coteț pusese în acel „Salut, colega!“ 30% ironie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și oarecum confidențial: „Salut, colega!“. Domnul Coteț n-a fost foarte încântat de tonul cu care i-a dat de înțeles spionului că pentru el meseria de spion nu mai avea de mult nici un secret. Domnul Coteț pusese în acel „Salut, colega!“ 30% ironie, 15% superioritate profesională, 18% sentimente antidemocratice, 13% invidie sinceră, 4% teamă de necunoscut și 25% necaz pe om că nu-i lăsa un leu la plata întreținerii. Ieșea mai mult de 100%, dar el, ca administrator, știa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe om că nu-i lăsa un leu la plata întreținerii. Ieșea mai mult de 100%, dar el, ca administrator, știa că e mai bine să prisosească, decât să lipsească. Se vede treaba că ar fi trebuit să pună în salutul său mai puțină ironie și mult mai multă teamă de necunoscut, deoarece, la numai o săptămână de la discretul incident între spionii blocului, domnul Coteț s-a trezit cu un control fiscal la sânge, care l-a și băgat doi ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu chilienii, păstrîndu-se astfel puritatea indigenilor, lucru care În țara noastră este practic inexistent. În ciuda tuturor diferențelor de obiceiuri și de limbă care ne separă de sora mai mică de peste Anzi, o exclamație pare să fie internațională: „Dați-le apă!“, salutul cu care erau Întîmpinați pantalonii mei scurți pînă la gambe, care nu erau tocmai pe gustul meu, ci reprezentau un model moștenit de la un prieten generos, dar mai scund. LOS EXPERTOS Experții Ospitalitatea chiliană, nu voi obosi niciodată s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
alte părți. Așa se face că aveam libertate și posibilitatea de a mă deplasa ici și colo. Pr. Iosif Celante Ave Crux! Te salut, o cruce sfântă, lemn supus disprețuirii, Ca o sculă-a morții amare, ca unealta chinuirii Te salut, o cruce sfântă, căci pe tine-au căzut sorții Să devii semnul iubirii din cumplit copac al morții. Te salut, o cruce sfântă, căci din lemnul crudei plângeri Ești cinstită deopotrivă și de oameni și de îngeri. Tu, din lemnul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
copac al vieții nouă, scump atât Dumnezeirii! Tu ești Arca alianței întru care-s strâns unite Mila cea dumnezeiască și dreptatea-n chip fierbinte. O, tu cruce prețioasă, tu, catedră a iubirii. Predicat a fost prin tine adevărul mântuirii Te salut, o cruce sfântă, semn slăvit, cu care Domnul S-a-nălțat slăvit în ceruri pentru ca s-ocupe tronul, Și coroana sa de slavă, după cruda suferință Ce prin tine-a îndurat-o, îndestul, cu prisosință. Tu ești unica scăpare, ce primești cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și înflăcăreaz-o, vino și ne-o păstrează! Sunet al clopotului de „Îngerul Domnului” fii credincios. Nu-i niciodată prea mult să fii ascultat. Lipsește ceva zilei în care n-ai fost auzit, lipsește ceva inimii, care n-a îndreptat frumosul salut către Regina Cerurilor; nu întârzie să-l dea aceluia care-i spune: „Bucură-te”, amintindu-i acel: „Bucură-te” al arhanghelului ceresc. Totuși sunetul tău plin de poezie n-ar lovi decât aerul, dacă inima n-ar spune lauda cerească
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
credincioșilor săi, care la moartea sa, în 1978, l-au deplâns și regretat, păstrându-i o amintire neștearsă în sufletele lor. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Martirii în arene! Cei ce mor martiri, o, Cezar, un salut trimit spre tine! Azi văzduhul clocotește de triumfu-ți efemer... Peste leșuri du-ți mărirea închegată din ruine; Sufletul ni-l cheamă Domnul, să-l înalțe către cer! Roma geme de serbare, gânditori pășesc Lictorii: Îndoieli și remușcare pe-a lor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
după aceea, într-o zi cu soare, am întâlnit-o pe una din străzile frumoase ale Bucureștiului. Îmbătrânise mult, dar am recunoscut-o imediat și am salutat-o cu multă deferență. M-a privit uimită și mi-a răspuns la salut. Ne-am zâmbit și am trecut mai departe, fiecare pe drumul său... și tot în cursul inferior al liceului l-am avut pe profesorul de istorie Ion Totoiu: sclipitor de isteț, povestitor neîntrecut, având o jovialitate, un farmec și totodată
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o umplem cu apă, broaște mari cât pumnul se azvârleau în adânc de pe frunzele din baltă, cu un sunet înfundat ca pământul aruncat la înmormântări peste capacul sicrielor. De parcă te aflai la propria-ți înmormântare și auzeai cel din urmă salut al bulgărilor de pământ prăvălindu-ți-se peste cap în sicriu. Căram stropitoarele pline și vedeam cum din mormintele care nu intrau în atribuțiile noastre se ridica un soi de abur alb. Florile le udam fiecare pe seama lui, treaba mergea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]