6,494 matches
-
La Suivante), scrie: "Fiindcă facem poeme pentru a fi reprezentate, primul nostru scop trebuie să fie să placă, curții și poporului, și să atragă un număr mare la reprezentație. Trebuie, dacă se poate, să adăugăm regulile, pentru a nu displace savanților și pentru a primi o apreciere universală". Cât despre Molière, foarte sensibil la reacțiile parterului, se declară mândru de a-i fi obținut adeziunea. El pune în gura lui Dorante, purtătorul său de cuvânt în Critică la Școala Femeilor (La
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a înțelege cauzele declinului său. Commedia dell'arte a ieșit, dacă putem să-l credem, din teatrul latin, cel al lui Plaut și Terențiu în special, unde revin neobosit aceleași tipuri, "tați păcăliți, fii destrăbălați, fiice îndrăgostite, valeți hoțomani și savanți corupți"56. După căderea Imperiului roman, cei care au vrut să reînvie comedia, inspirându-se din Plaut și Terențiu, au adaptat aceste tipuri după moda italiană "și parcurgând diferite cantoane ale Italiei, i-au luat pe tați din Veneția și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o înțeleg Romanticii, nu exclude acțiunile secundare. Hugo adaugă: "Să ne ferim de a confunda unitatea cu simplitatea acțiunii. Unitatea de ansamblu nu elimină nicidecum acțiunile secundare pe care trebuie să se sprijine acțiunea principală. Trebuie numai ca aceste părți, savant subordonate întregului, să graviteze fără încetare spre acțiunea principală și să se grupeze în jurul ei la diferite etaje sau mai curând pe diversele planuri ale dramei. Unitatea de ansamblu este legea de perspectivă a teatrului." În imensul elogiu pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
34 Corneille a utilizat frecvent stanțele, în vogă în teatrul dintre 1630 și 1660, în timp ce Racine nu recurge la ele decât în prima sa piesă, Tebaida, căci moda lor este în declin atunci când își începe el cariera dramatică. 35 Ordonate savant, stanțele sunt constituite din strofe regulate (de la 3 la 8), construite după un același model ritmic. Fiecare strofă, care prezintă o unitate de sens, se termină printr-o cădere. Forma versurilor este aici variabilă, dar cel mai frecvent utilizate sunt
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie aduce semnificative mărturii documentare despre fascinația exercitată de opera lui Caragiale, direct sau prin reminiscențe afective. Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici", "moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea" rămâne profund individualizat. Reluând deosebirile dintre cele două universuri ficționale, Loredana
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precursorul său prin străduința de a fractura conexiunile dintre imaginea ficțională și realitatea extralingvistică. Concordante omologii tipologice justifică traseul intertextual. Lache și Mache își trimit reflexele în Cotadi și Dragomir. În Ismail, sesizează "replica stilizată" a moftangiului politic. În Stamate, "savantul", astfel încât, "arheologia textului urmuzian" dezvăluie, prin absurdul deghizat în comic, "o infralume de esență caragialiană". Relev cutezanța prin care Loredana Ilie rectifică opiniile critice ale predecesorilor. În poezie, Caragiale a parodiat câteva din textele lui Eminescu, Delavrancea, Coșbuc, Alecsandri, Bolintineanu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
său gigantic [e vorba de tabloul intitulat Guernica], lui Michel Angelo nu-i rămâne decât să emigreze pe lună! Faceți loc rinocerilor cu două coarne!"62. În mod semnificativ, unul dintre "UNESCOPROȘTI" pare un exemplar dintr-o nouă generație de "savanți" caragialieni. Justificând sumele colosale absorbite, Mister Lee Merriam Talbot și-a publicat în Times rezultatele muncii sale: "studierea rinocerilor, cu un corn sau două, spre a fi găsite cele mai bune metode pentru a fi asigurată acestei specii o viață
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tipurile de ironie precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și blamare, între admirație și dispreț, primul termen fiind revelat prin antifrază, cel de-al doilea prin fraza care trebuie subînțeleasă: Este absolut indispensabil să
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
licuricilor, lampyris resplendes având misiunea de a studia un nou sistem de iluminare a orașelor Rregatului cu aceste interesante gângănii fosforescente. Închipuiască-și orice rromân cu dorr de țară câtă economie și ce lumină strălucitoare gratuită și igienică. Dar pentru asta, savantul nostru, bărbatul ingenios, patriotul neobosit care a descoperit această luminoasă idee trebuie să călătorească în cele două emisfere, spre a studia, primo: deosebitele sisteme ale capitalelor mari, secundo: diferitele specii de lampyris resplendes [...]. După spusa etimologiștilor, există până acum vreo
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trebuie să călătorească în cele două emisfere, spre a studia, primo: deosebitele sisteme ale capitalelor mari, secundo: diferitele specii de lampyris resplendes [...]. După spusa etimologiștilor, există până acum vreo patruzeci, afară, se-nțelege de cele pe care le va descoperi savantul nostru.163 Construcția impecabilă, arborescentă a frazei, frecvența neologismelor, dublarea sonoră a consoanelor din cuvintele golite de puritatea sensurilor primare, prin utilizarea demagogică în cele mai banale contexte, incidentul ,,Se-nțelege"etc. sunt elemente care dezambiguizează și facilitează traducerea acestui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să spui Gùstav Fla-uber. În definitiv, el ori Franț, tot aia.65 Tipologia semidocților plini de aplomb este, după cum anticipam, bine reprezentată în proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute deservite de o inegalabilă superbie. Spre hazul mușteriilor de la bărbier un fel de agora pentru reprezentațiile de mitomanie și megalomanie Mya Lak perorează: Nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reținute prin "ciurul" propriei sale înțelegeri, astfel încât să nu mai ajungă la concluzia că el nu poate pricepe nimic dintr-o carte, ci că, evident, aceasta este foarte prost scrisă. Spre deosebire de Nenea Iancu din derutanta schiță Un artist, auditoriul acestui "savant" nu-și disimulează disprețul, însă ironiile străvezii la adresa incorigibilului rector, râmân evident, nesesizate de acesta. În piesa scrisă în 1943, intitulată Seringa, Tudor Arghezi ne introduce și în lumea semidocților din sfera medicală, guvernată de impostură, oportunism, lipsă de scrupule
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
medical din romanul lui Ion Băieșu Balanța, în care Butușină, adversarul nonconformistului dar integrului doctor Mitică, a ajuns director adjunct al unui spital municipal, deși este analfabet. Un caz contrar, de intelectual anxios, speriat de ipoteza demascării, amintind de moftangiul "savant" pe care "critica-l iritează și-l neodihnește ca pe o cochetă batrână care se teme să nu se afle că are dinți falși și păr prepus"70, este cel al personajului Camil Petrescu din scrierea de debut a lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau revolta: agresarea micului Vintilă de către profesorul de matematici doar pentru că se dovedește un elev eminent (Ochii Maicii Domnului), numirea unui doctor în filologie drept intendent al unui cimitir (Cimitirul Buna Vestire), ca să nu mai vorbim de proiectele edililor, ale savanților și ale miniștrilor din Țara de Kuty. Iată, de pildă, planul de renovare al orașului, gândit de entuziastul primar kut: El dorea să strângă și să sorteze edificiile de același fel într-un singur loc, bisericile cu bisericile, grădinile cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dovedește fără temei după declanșarea brainstorming-ului generator de fascicule centrate pe punctele nodale, pe zonele de intersecție dintre spațiul imaginarului caragialian și cel urmuzian. Dacă la nivelul tipologiei, zona comună hașurată este cea a "amicilor", a "moftangiului" politician sau "savant", a triunghiului conjugal și a "omului mecanomorf"4, iar la cel tematic, interferențe se constată în tratarea temei familiei, în schimb, nivelul stilistic reprezintă teritoriul indivizibil cel mai vast, integrănd parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
64, întocmai ca excursiile lui Turnavitu. Aplicarea grilei tipologice caragialiene dezvăluie și în cazul altui personaj suprapuneri semnificative. Așa cum, în ipostaza lui Ismail, se poate descoperi o replică stilizată, alegorică a "moftangiului" politician, este posibilă asocierea lui Stamate cu tipul "savantului", atât cel din versiunea satirizată în schița de profil din ciclul Moftangii, cât și cel din Momentele centrate pe imaginea semidoctului surprins în grăitoare contexte profesionale, precum Un pedagog de școală nouă, High-life, Intelectualii, Țal!... etc. Din schița caracterială pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu doar la o laicizare a științei, în toate ariile sale, naturale sau umane, dar chiar la o alungare a perspectivei religioase la periferia instrumentelor și metodelor utile cunoașterii. Ateismul devine nu doar o modă ci chiar o "obligație" printre savanții epocii, ca mărturie a unei minți nepervertite de irațional, de instinct, de mit. În ce măsură fuga de mit a fost un mit la rândul ei, poate chiar mai pregnant, rămâne de discutat într-o secțiune ulterioară. Etapa aceasta raționalistă începută în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
interpretărilor pozitiviste ale mitului, primele care încearcă de fapt să propună sisteme comprehensive de explicare a naturii mitului, a originii, a funcțiilor ori a subiectului său, prin cei mai importanți reprezentanți (Tylor, Frazer, Müller o sumară privire asupra contribuțiilor acestor savanți va fi expusă în secțiunea următoare, în acest moment fiind utilă doar o trasare din perspectivă cronologică a inflexiunilor și a avatarurilor noțiunii de mit) și care se continuă în secolul XX cu marile sisteme ca studiul mentalității al lui
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
atitudine la fel de nocivă pentru însăși contribuția lui Eliade), prezentarea câtorva idei din vasta sa operă va necesita un spațiu mai larg, deoarece ele folosesc într-o mare măsură scopurilor acestei lucrări, el fiind unul dintre primii și cei mai importanți savanți care nu se mulțumesc cu plasarea mitului în societăți arhaice, "fără istorie", precum în antropologia clasică, și nici exclusiv în trecutul marilor civilizații (ori cel puțin non-europene), ci întrebuințează instrumentele teoretice și metodologice pentru a investiga aspectele mitice ale modernității
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cel puțin non-europene), ci întrebuințează instrumentele teoretice și metodologice pentru a investiga aspectele mitice ale modernității. Să pornim de la definiția sa larg acceptată, cu o vastă carieră în lumea academică și nu numai, în care sacrul constituie nucleul conștiinței mitice. Savantul român mărturisește însă că o preferă pentru că este "cea mai puțin imperfectă", admițând că este imposibil a se găsi o singură definiție "susceptibilă să îmbrățișeze toate tipurile și toate funcțiunile mitului". Încercând să-i confere un grad cât mai înalt
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un mit s-a uzat și eclipsat în habitus-ul saturațiilor, reapar mituri deja cunoscute. Setul mitologic, cu număr limitat de cărți de joc, este redistribuit neîncetat.[...] Diverse mituri eclipsate recuperează miturile de odinioară și creează epistema de astăzi, iar savanții aflați în avangarda cunoașterii naturii sau a omului devin conștienți de relativitatea constitutivă a adevărurilor științifice și de realitatea perenă a mitului. Mitul nu mai este o fantasmă gratuită subordonată elementului perceptiv sau rațional. Este o res reală care poate
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin metode cantitative, agnostice, obiectiviste, mass-media cu mitologiile sale orfic-dionisiace, într-o defulare anarhică ce are ca unic scop audiența și în care s-au diluat puterile executivă, legislativă și juridică, amalgamate cu "stupefiante spirituale și vizuale" și, în fine, savanții, care construiesc noi mitologii, similare structural cu cele păstrate din timpuri imemoriale, și care nu beneficiază de audiență în prima fază, având o activitate "gnostică".194 Trebuie însă operată o riguroasă demarcație între mistificare și mit, pune Durand un semn
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ideologice i-au determinat și principalele teme și perspective ale studiilor pe care le-a realizat, ceea ce le face inacceptabile din punct de vedere științific. Astfel, Daniel Dubuisson îl respinge pe Eliade în totalitate, afirmând că toate ideile și convingerile savantului român "au întotdeauna o față nocturnă, irațională, instinctivă sau profetică", cea ce propune acesta fiind doar o "estetică subiectivă și irațională a emoției religioase", și nicidecum o abordare lucidă a fenomenului religios, prin apelul la un procedeu retoric facil, și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lui Eliade, argumentând că acuzele proferate de către autorul francez denotă mai degrabă inabilitatea acestuia de a cuprinde întregul câmp disciplinar al operei eliadești decât incongruențe în cadrul ei, susținerea lor indicând o simplificare și o denaturare intenționată ori inconștientă a operei savantului român. Dacă majoritatea criticilor bănuiau o "agendă secretă" politică a lui Eliade, care să-i fi contaminat opera academică, autoarea îl citează pe Douglas Allen, unul din apărătorii moderați ai acestuia, care subliniază faptul că deși uneori subiectivitatea lui Eliade
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și nu cea rațională, cele două coexistând, de multe ori simbiotic.775 Pentru o aprofundare a rolului științei așa cum apare reprezentată în banda desenată, este utilă o privire asupra studiului lui Jean-Luc Gangloff și al lui Cahterine Allamel-Rafin despre imaginea savantului în acest câmp. În banda desenată, savantul este "poate cea mai întâlnită categorie profesională", inspirat de multe ori din modele reale, însă cel mai adesea calchiat după alte personaje din beletristică, filme etc., încărcat cu toate stereotipurile, de la "omul cunoașterii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]